Twitteratura, despre care se spune că ar fi un gadget digital sau un nou avatar al artei prescurtării, este de fapt un exercițiu de scriere care se joacă cu constrângerile platformei de microblogging Twitter și care seduce tot mai mulți autori, amuzați să își condenseze proza în 140 de caractere. Twitter a apărut în 2006. La origine, această platformă gratuită de microblogging, care numără în prezent o jumătate de miliard de utilizatori, a fost concepută pentru scrierea și difuzarea de mesaje scurte, de maximum 140 de caractere.
Însă, puțin câte puțin, a apărut o utilizare alternativă, mai creativă, iar o serie de formule cizelate au invadat twittosfera, după modelul „keitai shosetsu” („roman mobil”, n.r.) folosite în textele japoneze expediate prin SMS-uri. Deși sunt bine ancorați în formatul digital, twitterații își revendică locul într-o istorie a literaturii, jalonată de constrângerile impuse autorilor, de la „L’Ouvroir de Littérature Potentielle” (OuLiPo) la texte despre cadavrele suprarealiștilor și trecând prin haiku-rile japoneze și „Les Nouvelles en troi lignes” de Félic Fénéon. „Mai întâi, twitteratura seamănă cu un semn făcut cu ochiul la adresa ideii potrivit căreia constrângerea este fecundă”, așa cum a demonstrat-o deja poezia, remarcă twitteratul Jean-Yves Fréchette, pentru care „originea literaturii a fost lapidară, a fost înscrisă în piatră”.
În 2010, acest fost profesor de literatură din Québec a înființat împreună cu francezul Jean-Michel Le Blanc Institutul de twitteratură comparată (ITC) Bordeaux-Québec, destinat promovării și dezvoltării twitteraturii. În parteneriat cu primăria din Bordeaux, ITC a organizat la sfârșitul lunii martie cea de-a doua ediție a Festivalului internațional de twitteratură, după ediția inaugurală, organizată în Québec în 2012. „De fapt, stilul tăiat, scurt, incisiv este foarte vechi”, afirmă Alexandre Gefen, cercetător și specialist în științe umaniste digitale, evocând în special tradiția moralistă. „Twitter este un spațiu de libertate în care diferitele forme de exprimare sunt posibile”, între deținătorii unui scris „fragmentar” și „foiletoniștii înscriși în arta narativă”, susține Jean-Yves Fréchette.
Micro-știri erotice, twiller (thriller pe Twitter, termen inventat de americanul Matt Ritchell) și micro-povestiri au văzut lumina zilei pe Twitter, explică Alexandre Gefen, care evocă cu acest prilej propunerea scrierii unei opere interactive pe Twitter, lansată de Royal Opera House din Londra. Scriitorul Thierry Crouzet și-a impus această dublă constrângere a unui text încorsetat în 140 de caractere și replasat într-o narațiune clasică. El a scris un roman polițist, „La QuatriÄme théorie”, un agregat de 5.200 de tweet-uri, lansat de editura Fayard. „Constrângerea contribuie la autodepășire (…), este ca un drog”, afirmă scriitorul, de acum „debranșat” de la internet și care tocmai a publicat o carte despre acest fapt („J’ai débranché”, editura Fayard).
După modelul lui Thierry Crouzet, câțiva twitterați au făcut pasul către publicarea operelor lor, în format digital sau tipărit. În 2010, o colecție americană propunea o relecturare a „capodoperelor literaturii” de către „generația Twitter”. Twitteratura „nu are neapărat nevoie să fie publicată, ea trăiește pe Twitter”, nuanțează Jean-Michel Le Blanc, un „apostol” al twoosh-ului, tweet de exact 140 de caractere, și autor al lucrării „Comptes des 1001 tweets”.
Care va fi viitorul twitteraturii? Thierry Crouzet și-a exprimat îndoielile în legătură cu capacitatea acestei forme de literatură de a genera un curent durabil. După părerea sa, principalul aport al rețelei Twitter constă în „interacțiunea” cu cititorii, care participă în timp real la scrierea operei prin intermediul tweet-urilor lor: „Ei mi-au mărit talia creierului (…) Este o strategie a cyborgilor”, spune, glumind, scriitorul.
