Lingviștii britanici au ajuns la concluzia că strămoșii omului din epoca de piatră care trăiau în Europa foloseau anumite cuvinte care pot fi recunoscute și în zilele noastre în mai multe limbi moderne, potrivit unui studiu publicat recent în Statele Unite. Anumite substantive, verbe, adjective și adverbe provin, în mare parte neschimbate, din cuvintele care alcătuiau o limbă comună a oamenilor, care a dispărut în urmă cu circa 15.000 de ani, afirmă Mark Pagel, profesor de biologie evolutivă la Universitatea Reading din Marea Britanie, principalul autor al acestui studiu.
Aceste cuvinte, precum „eu”, „voi”, „noi”, „mamă” și „coajă” (de copac, n.r.) au în anumite limbi același sens și aproape aceeași sonoritate pe care le aveau în acea vreme, au anunțat lingviștii britanici. Folosind un model informatic, cercetătorii au aflat astfel că anumite cuvinte s-au schimbat atât de lent de-a lungul timpului încât au putut să conserve urme ale trecutului lor ancestral vreme de mai bine de 10.000 de ani. Aceste cuvinte indică existența unei mari familii lingvistice care unifică șapte grupe de limbi din Eurasia, afirmă autorii studiului.
Până acum, lingviștii se bazau doar pe studierea sunetelor asemănătoare produse de cuvinte pentru a le identifica pe acelea care erau probabil derivate din strămoși comuni, precum „pater” în limba latină și „father” („tată”) în limba engleză. Însă această abordare prezintă inconvenientul de a grupa uneori cuvinte cu sonorități apropiate, dar cu sensuri foarte diferite, precum „team” („echipă”) și „cream” („cremă”).
Pentru a evita această problemă, profesorul Pagel și colaboratorii săi au plecat de la principiul potrivit căruia cuvintele utilizate zilnic au fost probabil păstrate pe parcursul unor perioade foarte îndelungate. Savanții s-au bazat pe acest element pentru a „prezice” cuvintele ale căror terminații au o sonoritate apropiată. „Am descoperit că anumite substantive, prenume și adverbe sunt înlocuite mult mai rar, uneori la 10.000 de ani sau chiar mai mult”, a precizat Mark Pagel.
