România are nevoie de o legislație care să crească viteza în administrarea deșeurilor în toată țara și astfel să ne transformăm dintr-o societate a risipei într-una a reciclării, susține ministrul Mediului, Grațiela Gavrilescu, pe fondul lansării în dezbatere publică a proiectului de Ordonanță pentru modificarea și completarea legislației privind regimul deșeurilor și modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje. ”Piața și managementul deșeurilor din țara noastră au nevoie de un impuls mai puternic: o legislație fermă și clară, care să vină, țintit, cu instrumente obligatorii prin lege, care să ne transforme dintr-o societate a risipei într-una a reciclării. Subliniez că este vorba despre un proiect, de aceea, fiind în dezbatere publică, așteptăm, cu interes, feed-back-ul tuturor celor implicați. Ne dorim o legislație care să crească viteza în administrarea deșeurilor în toată România, astfel, propunerea Ministerului Mediului instrumentul economic ‘Plătește pentru cât arunci’ și sistemul de garanție-returnare să devină obligatorii prin lege”, a spus Gavrilescu.
Potrivit ministrului, ”Plătești pentru cât arunci” înseamnă că populația va plăti numai pentru deșeurile nereciclabile, iar în cazul sistemului de garanție-returnare cumpărătorii vor putea returna ambalajele produselor cumpărate primind, în schimb, o sumă stabilită prin lege drept garanție. ”Plătești pentru cât arunci’ înseamnă că vom plăti numai pentru deșeurile nereciclabile, ceea ce poate duce la costuri mai reduse pentru salubrizare, la reintrarea în circuitul economic a materialelor reutilizabile, conform principiilor economiei circulare și, nu în ultimul rând, la scăderea consistentă a cantităților depozitate la groapa de gunoi. În ceea ce privește garanția-returnarea, acesta este sistemul practicat în multe țări europene, prin care cumpărătorii vor putea returna ambalajele produselor cumpărate primind, în schimb, suma stabilită prin lege drept garanție”, a explicat ministrul Mediului.
Ministerul Mediului a lansat, recent, în dezbatere publică, proiectul de OUG pentru modificarea și completarea Legii nr. 211/2011 privind regimul deșeurilor și a Legii nr. 249/2015 privind modalitatea de gestionare a ambalajelor și a deșeurilor de ambalaje. Conform documentului, „Plătește cât arunci” și „Răspunderea extinsă a producătorului” sunt cele două noi instrumente ce ar urma să fie incluse în legislația națională referitoare la regimul deșeurilor, iar autoritățile publice locale vor fi obligate să ofere cetățeanului posibilitatea de a alege din cel puțin două variante de tarife distincte pentru gestionarea deșeurilor municipale.
În acest context, pentru autorizarea și supravegherea implementării prin sisteme colective a obligațiilor operatorilor economici se înființează, în cadrul Ministerului Mediului, Comisia de supraveghere a răspunderii extinse a producătorilor. De asemenea, autoritățile administrației publice locale au obligația să asigure colectarea separată cel puțin pentru deșeurile de hârtie, metal, plastic și sticlă din deșeurile municipale. Aceleași autorități trebuie să asigure implementarea instrumentului economic „Plătește pentru cât arunci”, oferind cetățeanului posibilitatea de a alege din cel puțin două variante de tarife distincte pentru gestionarea deșeurilor municipale, respectiv pentru gestionarea deșeurilor reziduale, fundamentate pe cel puțin una dintre următoarele modalități bazate pe: volum, frecvența de colectare, greutate și saci de colectare personalizați.
Potrivit sursei citate, autoritățile administrației publice locale au obligația să atingă, până la 31 decembrie 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare și reciclare de minimum 50% din masa totală generată, cel puțin pentru deșeurile de hârtie, metal, plastic și sticlă provenind din deșeurile menajere sau, după caz, din alte surse, în măsura în care aceste fluxuri de deșeuri sunt similare deșeurilor care provin din gospodării.
Totodată, titularii pe numele cărora au fost emise autorizații de construcție și/sau desființări au obligația să gestioneze deșeurile din construcții și desființări, astfel încât să atingă progresiv, până la 31 decembrie 2020, un nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare materială, inclusiv operațiuni de rambleiere care utilizează deșeuri pentru a înlocui alte materiale, de minimum 70% din masa cantităților de deșeuri nepericuloase, cu excepția materialelor geologice naturale.
Pe de altă parte, operatorii economici care introduc pe piața națională ambalaje reutilizabile sunt obligați să aducă numai ambalaje reutilizabile care respectă cerințele esențiale privind caracterul reutilizabil al unui ambalaj pentru ca acestea să corespundă unor reutilizări multiple. De asemenea, aceștia sunt obligați să aplice sistemul garanție pentru ambalajele respective la o valoare unitară de 2 lei/bucată, dar și să asigure preluarea ambalajelor reutilizabile de la utilizatori sau consumatori.
Proiectul de Ordonanță este în dezbatere publică pe site-ul Ministerului Mediului, iar persoanele sau organizațiile interesate pot transmite opinii/propuneri/sugestii, până pe data de 15 februarie 2018, la Ministerul Mediului, Direcția Generală Deșeuri, Situri Contaminate și Substanțe Periculoase. În calitate de stat membru al Uniunii Europene, România are de îndeplinit, până în 2020, conform directivelor europene, următoarele obiective: minimum 50% rată de reutilizare și reciclare din masa totală a cantităților de deșeuri (hârtie, metal, plastic și sticlă), minimum 70% nivel de pregătire pentru reutilizare, reciclare și alte operațiuni de valorificare materială de minimum 70% din masa cantităților de deșeuri nepericuloase provenite din activități de construcție și demolări, 60% valorificare a deșeurilor de ambalaje din total ambalaje introduse pe piața națională.
În plus, anual, va fi nevoie să se atingă o cantitate colectată de deșeuri electronice de 4 kg/locuitor și să se colecteze separat bio-deșeurile în vederea compostării și fermentării acestora. România a negociat 36 de condiționalități ex-ante, acceptate de Guvern în anul 2014. Întârzierea îndeplinirii condiționalităților poate duce la suspendarea integrală sau parțială a plăților aferente Programelor Operaționale care sunt vizate de respectivele clauze preliminare. Data de 31 decembrie 2016 era termenul limită până la care România trebuia să îndeplinească toate aceste condiționalități.
