ZURBAGÃU, -ÃE, zurbagii, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să se certe; scandalagiu. (Înv.) Răsculat, răzvrătit, rebel. – Zurba + suf. -giu.
Sursa: DEX â98 (1998)
ZURBÃ, zurbale, s. f. (Înv.) Revoltă, răscoală. Gălăgie, zarvă; ceartă, bătaie. [Var.: zúrbă, zurbálă s. f.] – Din tc. zorba.
Sursa: DEX â98 (1998)