A venit și a trecut. Mă refer la săptămâna 17 care mi s-a părut scurtă dar încărcată cu activități diverse. Am inițiat un nou curs, de engleză de data aceasta, dar într-o formulă mai complexă, am trecut cu bine de alegerile care modifică întreaga conducere CESV și am descoperit și biserica comunității din Sri Lanka, unde am participat la slujbă.
Cu cât se apropie finalul de stagiu, cu atât parcă muncim mai mult. Așa am ajuns să inițiem, împreună cu Mariangela, un curs intensiv de conversație engleză dar într-o formulă diferită de modelul clasic. Adică, este un curs non-formal pentru îmbunătățirea abilităților de comunicare în limba engleză în context european, cu scopul de a promova educația interculturală, voluntariatul și mobilitatea europeană. Mai exact, îmbinăm comunicarea în limba engleză cu informații necesare despre ce înseamnă voluntariat, care sunt beneficiile, care sunt oportunitățile europene de voluntariat, precum și alte tipuri de mobilitate europeană plecând de la experiența mea de Asistent Grundtvig.
Cursul este deschis participanților adulți (se încadrează pe linia Educației Adulților) iar grupa care s-a format este predominant „studentă” dar printre ei sunt și reprezentanți ai unor asociații membre CESV cu experiență în proiecte de voluntariat internaționale. Ne întâlnim de 3 ori pe săptămână la sediul CESV și în cea mai relaxată atmosferă lucrăm cu concepte de tipul „a învăța, a împărtăși, cetățenie, voluntariat, mobilitate, motivație, mentalitate, etc”, oferim exemple din experiențele noastre și în același timp exersăm și comunicarea în limba engleză, targetată pe termenii uzitați în acest context european și intercultural.
Cursul se derulează conform așteptărilor și, atât Mariangela cât și eu, suntem mândre că, după abia două întâlniri, interesul față de problematica europeană discutată a crescut simțitor iar participanții rămân să mai pună întrebări și după ce discuțiile se încheie „oficial”. Sperăm ca rezultatele să fie cele pe măsură, cel puțin vedem că se îndreaptă în direcția bună, dar vom putea spune exact la final, când ei înșiși își vor exprima părerile atât despre curs, cât și despre metodă și „traineri”. Dacă nu sunt pozitive, să știți că nu vi le zic….
În ce privește alegerile la care am participat sâmbătă, stresantă treabă. Cu multă muncă și multă responsabilitate, o groază de hârțoage de făcut, ore de muncă prelungite, dar cu satisfacția că ne-am făcut treaba bine și conștiincios. A fost cea mai importantă dintre cele trei adunări la care am participat de când sunt aici, v-am mai spus eu și altădată, tocmai pentru faptul că acum au fost alegeri pentru președinte, vicepreședinte, consiliul director și alte comisii de verificare. Într-un cuvânt, toată structura de conducere a CESV. Toată ziua s-a discutat, s-a votat, s-a dezbătut și s-a deliberat (și sper că am folosit toate verbele reprezentative), asta pe langă faza premergătoare în care trebuie să înscrii prezența tuturor asociațiilor membre CESV care au luat parte (și n-au fost multe, decât vreo 150 și mai bine cred!) și trebuie să fii atent la acte, la delegații, să îi îndrumi, să mai și faci conversație. Așa că până seara nu ne-am plictisit, ba chiar am alergat de colo colo, între săli, eu ca să mai fac și poze, iar colegii pentru diverse responsabilități administrative și organizatorice. Oricum, chiar dacă astfel de momente sunt obositoare și solicitante, tot am găsit și timpul să mai glumim, să mai râdem, să facem haz de necaz ca să ne mi destindem nițel și să ne descrețim frunțile. În fond, ne bucuram cu toții ca e ultima…
Pe la 5 după-amiaza am ajuns ce-i drept acasă, mi se cam învârtea capul așa că am hotărât să ies la plimbare. Nu de alta dar în fața blocului meu am văzut un grup de copii sri lankezi cu profesoara de muzică, repetau de zor la instrumentele tradiționale din lemn (niște tobe imense). Unde e rost de ceva nou sunt și eu prezentă, așadar m-am dus țintă să aflu detalii și așa am ajuns, tot sâmbătă, la biserica comunității Sri Lanka, unde s-a oficiat slujba de bun venit a noului preot. Eram singura persoană albă de acolo, fapt pentru care m-am postat discret la intrare să nu deranjez și să nu atrag prea mult atenția cât fac fotografii și cât ascult puțin slujba (asta așa, ca experiență culturală, nu că aș fi înțeles ceva din limba lor). Oricum, a fost interesant să văd și să aud ceva diferit, o mică oază de orient încercând să-și păstreze tradițiile și identitatea în marea de occident care îi înconjoară, și pe ei și pe mine, aici, în Sicilia.
Dragii mei dragi, încet încet se apropie și finalul, mai am încă două săptămâni de stagiu, după care urmează o perioadă de vacanță tot de vreo 2 săptămâni și un pic, înainte de a mă întoarce acasă. Nu vă faceți griji însă, o să vă povestesc totul până la capăt, pentru că orice poveste are început și sfârșit. În plus, sper ca în vacanță să călătoresc puțin prin locurile nedescoperite încă din Sicilia și atunci o să călătoriți și voi cu mine, ca să ne luăm rămas bun împreună de la aceste meleaguri binecuvântate de Dumnezeu cu o frumusețe simplă dar de neuitat.
