GALERIE FOTO: GATA ORICÂND… Militarii au înțeles misiunea

De ce sunt militarii cu inimi neînfricate oameni diferiți? Pentru că indiferent de dificultăți sau de problemele întâmpinate, aceștia își îndeplinesc misiunea. Cu alte cuvinte, reușita misiunii condiționează această tărie de caracter a militarului. Unde intervin și ce rol au emoțiile în această strategie? Emoțiile sigur că sunt o parte integrantă a fiecărui militar, a fiecărui om. Nu le putem controla. Toți avem emoții când mergem în misiune, când desfășurăm anumite activități, însă emoțiile te pot ajuta la un moment dat să îți îndeplinești ceea ce ai de făcut și mai bine. Aici și nu numai soldații folosesc cuvinte mari cum ar fi patriotism, datorie, drapel, onoare. Când sunt rostite de ei nu sună rău, dar printre cei de acasă unde există o inflație de mesaje, postări pe rețele sociale, de imagini, unde oamenii sunt într-o continuă căutare după ceva nou cu orice preț, e greu ca astfel de cuvinte să nu pară demodate sau exaltate într-o conversație cotidiană.
Pentru militarii români, participarea la misiunile din Afganistan, dar și în cadrul celorlalte misiuni internaționale, este un bun prilej pentru a demonstra buna credință, în calitatea de membrii ai NATO și aliați ai SUA, două relații care îi determină să creadă că rolul lor este bine ancorat în angajamentele asumate de către Armata Română. Aici, în Afganistan, militarii din cadrul Batalionului de Infanterie Protecția Forței ,,Brave Hearts” au intrat în a șasea lună de misiune. Timpul, această relativă ireversibilă a dus la realizarea unei echipe puternice, capabilă să execute întreaga gamă de misiuni încredințate. Voi încerca prin acest material să prezint o secvență de misiune din cadrul unei subunități permanent pregătită, care are menirea de a interveni în cel mai scurt timp și cu eficacitate în sprijinul subunităților aflate în misiune. Pe scurt QRF- quick reaction force (forța de reacție rapidă)
Am hotărât că cel mai bun mod de a relata despre activitatea unei subunități care execută această misiune este de a fi alături de ei. Așa că dis-de-dimineață am luat contact cu militarii plutonului DOG 4 din Compania 2 „Wild Dog”, pe care i-am însoțit la prima activitate, pregătirea pentru misiune, condusă de sublocotenent Mechno Claudiu. Deși este foarte tânăr, vocea lui transmite siguranță. Rar și clar, prezintă caracteristicile zonei unde e posibil să acționeze pe timpul următoarelor 24 de ore. Împarte toate sarcinile pe oameni, apoi verifică dacă a înțeles fiecare ce are de făcut. La final e mulțumit. Militarii au înțeles misiunea.
 
Sublocotenent Mechno Claudiu, comandant pluton DOG 4:

Azi, cu plutonul pe care îl comand executăm QRF primar, iar acest lucru presupune sprijinul într-un timp foarte scurt, la nevoie, a tuturor subunităților care acționează în aria noastră de responsabilitate. Am pregătit plutonul de dimineață cu ultimele date necesare pentru executarea misiunii, organizarea, misiunea generală pe care o are plutonul, concepția operației, sarcinile pe subunități, sprijinul logistic precum și comanda și comunicațiile. Suntem pregătiți pentru misiunea de azi, așa cum suntem pregătiți pentru fiecare misiune pe care trebuie să o executăm.

Îmi spune că nu poate sta mai mult de vorbă cu mine, pentru că misiunea deja a început. Așa că pe tot parcursul acestei zile va alerga între locul de odihnă și de veghe al militarilor și comanda companiei aflată în TOC (centrul de operații tactice) locul unde se primesc ultimele date și unde, la nevoie primește misiunea de a ieși în afara bazei. După rezolvarea mai multror sarcini specifice în zona administrativă în care se află, militarii plutonului se retrag la dormitorul rezervat pentru odihnă. În ziua precedentă au ieșit în arie ca patrulă, așa că sunt destul de obosiți. Iar ziua care abia a început nu se știe ce le va aduce. … așteaptă! Toți sunt conștienți că în momentul în care sunt alertați, asemeni unei formațiuni de pompieri când se pornește incendiul, vor lăsa totul și se vor repezi la mașini.
Între timp am intrat în TOC (centrul de operații tactice) și privesc la acel furnicar militar și la multitudinea de monitoare. O viață ca într-un stup de albine. Încep discuția cu comandantul companiei 2, cel a cărei subunitate QRF este astăzi de serviciu. Vorbim de situația din zonă și-mi arată imagini din misiunea aflată în derulare în aria de responsabilitate. Patrula tocmai trecuse de un obiectiv de verificat și urma să se întoarcă.
Observ pe monitor că patrula s-a oprit iar comandantul de companie se îndreaptă către stația radio: „Alertă QRF!”
Afară, atmosfera destinsă se schimbă brusc. Fiecare pune mâna pe ce știe că are nevoie pentru a se echipa. Distanța până la mașini de câțiva zeci de metri este parcursă cu rapiditate și în liniște, toți își ajustează vesta de protecție, casca de kevlar, ochelarii, mănușile, cotierele și genunchierele. Își ocupă locurile destinate și își pun armamentul la îndemână. Se fac ultimele verificări. Mașinile pornesc la prima cheie. Qrf-ul trece pe la partenerul american și formează echipa cu grupa EOD, destinată și ea intervenției la misiunea solicitată. Într-un timp foarte scurt au ajuns la locul indicat. Îi urmăresc pe militari cum își îndeplinesc misiunea, pe monitoare, împreună cu comandantul de companie. Au ajuns în zona unde patrula românească a indentificat elemente de muniție și au securizat zona
Au debarcat. Cu degetul arătător în prelungirea gărzii tragaciului de la pușca automată, cu ochii foarte atenți, cu pași mărunți și bine cântăriți, cercetează zona destinată.
Activitatea se termină fără incidente. Elementele de muniție au fost ridicate.
Comandantul de companie comunică ordinul de întoarcere la bază.
Au ajuns cu bine la bază, iar băieții din plutonul DOG 4, Compania a 2 a și-au parcat mașinile și acum se îndreaptă spre locul de odihnă și de veghe, unde îi așteaptă masa de seară. Dar militarii noștri cu inimi neînfricate sunt abia la jumătatea QRF-ului și până a doua zi când vor fi schimbați de alt pluton cine știe ce mai au de înfruntat…
Comandantul de pluton intră la raport la comandantul companiei. Analizează  misiunea QRF-ului, apoi pleacă la oamenii lui.
Este fascinant. Aici în Afganistan totul se întâmplă mult mai repede decât suntem obișnuiți acasă, în România. Când am ieșit din TOC eram deja învăluiți de seara  rece…, dar povestea inimilor neînfricate continuă.

P.S. În baza militară KAF continuă să sosească detașamente ale camarazilor de la Batalionul de Protecția Forței ,,Vulturii Carpaților” din Câmpulung Muscel, camarazi care ne vor înlocui în cadrul misiunii NATO Resolute Support începând cu ultima decadă a  lunii februarie.

Lt. Col. Toni Ene