Reporter: De ce ați ales această meserie, cine v-a îndrumat?
Gabriela Oloeriu: Părinții m-au îndrumat, eu am fost singură la părinți și au vrut o meserie mai delicată pentru mine. Nu știam eu la 14 ani că îmi plac copii, pe parcurs am prins gustul. M-au ajutat și profesorii, mi-au inspirat gustul acesta didactic și încet, încet mi-am descoperit latura asta, că până la urmă e o latură sensibilă. Toți din învățământ consider că au ceva, sunt mai sensibili decât cei din alte categorii.
Rep.: Care este diferența între învățământul de la sat și cel de la oraș?
G.O.: Diferența ca și condiții materiale, dar ca implicare a părinților, iarăși o diferență, pentru că acolo sunt muncile câmpului în care sunt implicați și copiii. Dar ca trăire nu este nici o diferență. Chiar am avut copii, în primii ani de predare, care mă rugau să își facă temele la școală, pentru că nu mai aveau timp acasă. Mă impresiona faptul că doreau, fără să îi îndemne părinții. Ei aveau voință, exista mai multă determinare, poate și tentațiile vremii erau altele.
Rep.: Cum trebuie să fie un învățător?
G.O.: Sunt multe repere. În primul rând să iubească copiii și să fie empatic cu ei, să coboare la nivelul lor, să îi înțeleagă, să-și aducă aminte din experiența lui de copil. Åži eu când eram copil mă împingea mama, e normal, e copil, trebuie să se joace. Eu cred că totul pornește din dragoste, dacă iubești copiii, îi înțelegi și dai totul din tine pentru educarea lor.
Rep.: Care sunt planurile pentru anul acesta?
G.O.: În primul rând să mă adaptez cât mai repede regulilor postului și să nu dezamăgesc pe cei care au avut încredere în mine. Åži să nu mă dezamăgesc pe mine, pentru că am pornit cu entuziasm și sper să rămân aceeși și la schimbarea mandatului.
Rep.: Care sunt modificările pentru noul an școlar?
G.O.: În primul rând structura anului școlar este modificată, cu vacanța de iarnă. Apoi sunt multe noutăți în planul cadru. S-a renunțat la acea plajă orară în care învățătorul putea să opteze între acea plajă de patru sau șase ore la română, la matematică, și s-a dat număr fix de ore. De exemplu la matematică sunt patru ore. 25% din numărul total vor fi repartizate cum consideră învățătorul de cuviință, dacă are o clasă de performanță. Dacă are o clasă medie, cum consideră.
Rep.: Ce părere aveți de învățătorii care în loc să facă cu elevii ora de desen fac o oră de matematică?
G.O.: Fiecare obiect are importanța lui, cu atât mai mult educația plastică. Dacă se întâmplă așa ceva, și se întâmplă, o dată pe semestru, aici nu ar fi mare problemă. Am întâlnit părinți care mi-au spus să facă copiii matematică. Fiecare obiect are un rol bine determinat, iar un copil care face și abilități practice va fi mai relaxat și pentru ora de matematică și se va concentra mai bine. Orarul trebuie respectat.
Rep.: Părinții solicită cât mai multe auxiliare pentru copii, pentru a-i crește capacitatea. Cum vedeți acest lucru?
G.O.: Aici depinde de abilitatea învățătorului de a selecta auxiliarele pentru că nu toate corespund programei sau cerinței clasei. Auxiliarele sunt bine venite la clasă, dar asta nu înseamnă că trebuie să încărcăm copilul. Eu știu învățători care țin auxiliarele la dulap și le dau copiilor să lucreze separat. Åži manualele sunt un pic simple, de nivel mediu. Dacă în clasă sunt copii superdodați, care vor să facă performanță, atunci se impune un auxiliar, dar asta depinde de abilitatea învățătorului de a-l utiliza și de nevoile copilului.
Rep.: Sunt clase unde nivelul financiar al copiilor este scăzut.
G.O.: În general, învățătorii știu nivelul financiar al copiilor și nu ar impune auxiliare. Nu poți să interzici unui părinte sau învățător să nu cumpere un auxiliar. Dacă părinții solicită să nu lucreze copilul de pe un auxiliar, eu nu cred că învățătorii vor impune.
Rep.: Concursurile timpurii, din primele clase, nu sunt dificile pentru copii?
G.O.: Åži o lucrare de control la clasă este ca un concurs. În general, părinții cer concursuri sub premisa să se obișnuiască de mici cu emoțiile concursului. Din punctul meu de vedere, depinde de abilitatea învățătorului să nu transforme acel concurs. De fapt nici nu ar trebui să știe cel mic că e un concurs, e o testare de evaluare ca oricare alta. Concursul trebuie făcut ca un joc, sunt bine venite, eu sunt de acord. Dacă părintele solicită și sunt și copii care solicită, la un moment dat se reglează ei. Eu am avut copii care au participat la multe concursuri și au și câștigat, apoi au venit ei și a spus gata. Cât a vrut copilul s-a mers, cât nu, nu.
Rep.: Dacă ar fi să o luați de la capăt, aceeași meserie ați alege?
G.O.: Acum da, mi-aș alege aceeași meserie. Poate dacă aș fi avut și alte oportunități, poate erau spre un alt domeniu. Nu știu, pentru că nu am avut posibilitatea să încerc. Pe drumul acesta am avut posibilitatea să merg și am încercat să o fac cât mai bine. Motto-ul meu este dacă tot faci un lucru, fă-l bine.
Rep.: Având în vedere câștigurile modeste din învățământ, ce credeți că îi determină pe tineri să aleagă această meserie?
G.O.: Eu vreau să cred că nu poți să fii învățător sau educator dacă nu iubești copiii, ca în orice meserie. Eu vreau să cred că iubesc copiii, de au ales această meserie.
Rep.: Multe cadre didactice din învățământul primar, preșcolar sunt acum absolvente de învățământ superior. Acum preferă să fie intitulate profesor învățământ primar, preșcolar . Credeți că și-a pierdut valoarea titulatura de învățător sau educator?
G.O.: Formarea este aceeași până la urmă, că faci meserie de învățător sau educator. Titulatura poate îți crește un pic stima de sine. Ca formare, te perfecționezi, îți deschide un pic orizontul. Cred că deschiderea aceasta prin formare este benefică.
Rep.: Cum vă spun copiii la școală?
G.O.: Doamna și atât. Åži am rămas doamna și după. Chiar îmi spunea o mămică, al cărei copil a trecut în clasa a VI-a, că știe cu cine s-a întâlnit copilul după cum îmi spune. M-am întâlnit cu diriginta sau m-am întâlnit cu doamna.
Rep.: Ați fost prin județ, ați văzut grădinițe, școli?
G.O.: Am fost în zona Nănești, Milcovul și Mihălceni. Clasele sunt pregătite pentru noul an școlar. Mă emoționează munca învățătorului și a educatorului, deci implicarea. Nu au femei de serviciu, nu are cine să le facă, i-am întâlnit cu pensula în mână, cu mopul… Până la urmă pentru doamna învățătoare nu este munca aceasta și atunci, după câteva zile de dat cu var și de vopsit, pe data de 16 trebuie să fie o doamnă și să primească copiii cu zâmbetul pe buze. Nu e ușor.
Rep.: Cum este în viziunea dumneavoastră clasa pregătitoare?
G.O.: Este o clasă pregătitoare. La început am fost un pic reticentă, dar nu putem evolua cu mintea din urmă, nu putem evolua așa. Dacă tot sunt atâtea cursuri de formare și fiecare vrea să se formeze, să se dezvolte, trebuie să privească în perspectivă. Din punct de vedere al perspectivei școlare, clasa pregătitoare este binevenită. Învață copilul cu procesul de învățământ primar și atunci trecerea asta este mult mai lentă și mai temeinică.
Rep.: Sunt cadre didactice în special în zonele de munte ale județului care trebuie să lucreze simultan…
G.O.: În zonele izolate, în special acolo sunt probleme. Trebuie să lucreze simultan. A lucra simultan, clasa pregătitoare cu clasa I e o crimă. Sunt foarte apropiate ca nivel și uneori învățătorul nu face față și atunci conținuturile se amestecă. Sunt clase simultane cu patru clase. Nu știu dacă și la noi în județ, dar știu că în alte județe sunt și este foarte dificil. Dar dacă vrei să îți faci treaba și să respecți programul, atunci ai timpul necesar. Munca este dublă la simultan.
Un cadru didactic nu se poate considera împlinit profesional dacă nu este iubit de copii. Iar Gabriela Oloeriu a simțit din plin dragostea elevilor ei. Simte mulțumirea și respectul lor în fiecare cuvânt sau privire, iar acest lucru i-a dat puterea să continue pe acest drum.
Rep.: Cum vă mulțumesc copiii că le-ați fost învățător atâția ani?
G.O.: Mi s-a întâmplat să mi se spună mamă. M-au sunat părinți să îmi spună că au testat un parfum în magazin și copiii au spus mamelor «miroși a doamna», în condițiile în care au plecat de la mine de doi ani. Mi-au reținut mirosul.
Rep.: Ce gânduri aveți pentru noul an școlar, pentru cadrele didactice?
G.O.: În primul rând le urez cadrelor didactice putere de muncă, îndrăzneală de a testa noi metode, noi strategii didactice, care consideră că ar fi benefice pentru elevi, că le-ar ușura activitatea didactică. Le mai urez cadrelor didactice să fie cu dorință de autodepășire. Chiar dacă în spate au multă experiență, întotdeauna copiii sunt alții și atunci e nevoie de o autodepășire a situației. Iar copiilor le urez succes, cu multe rezultate bune și să se autodepășească.
Rep.: În cariera dumneavoastră v-a fost alături familia, v-a susținut?
G.O.: Da, soțul meu este copil de o doamnă învățătoare, deci m-a susținut, iar băiatul nu poate să spună ceva împotrivă pentru că a fost elevul meu și uneori și acasă am fost pentru el doamna învățătoare. Nu neg faptul că mi-am îndrumat copilul, dar am avut grijă să îi dau impresia că totul pornește de la el.
Rep.: Doriți să schimbați ceva din sistemul de învățământ?
G.O.: Sistemul de învățământ este greu să îl schimbi. Dar în cadrul consfătuirilor naționale, când ni se cere părerea, cum ar trebui să facem, îmi voi spune punctul de vedere.
