Indolența unor bugetari nu este un lucru străin nimănui. Zilele trecute, am trăit-o pe pielea mea în timp ce eram cu câteva treburi de rezolvat la Finanțe. După ce o funcționară de la un ghișeu (destul de amabilă) mi-a explicat ce aveam de făcut pentru a obține un document, am ajuns la Registratură, unde trebuia să înregistrez acel act. În fața mea era o doamnă simplă, probabil de la țară, care avea nevoie de un număr de înregistrare pentru a obține un act necesar ca să ia ajutor de șomaj. Doamna din spatele ghișeului îi ia foaia din mână și îi zice pe un ton răstit. „Veniți vineri!”. Umilă, doamna din fața mea îi spune că are nevoie de acel document joi, dar funcționara se mai răstește o dată la ea și strigă: „Următorul!”.
Eu, aceeași poveste. Trebuia să iau un număr de înregistrare. Funcționara îmi trage foile din mână, fără ca eu să mai pot reacționa și mi se răstește, în timp ce mi-a aruncat cea de-a doua foaie. „N-am nevoie de două foi, ci de una, nu-mi umpleți mie capul cu altele!”. Dau să-i explic, calm și frumos, că de fapt dumneaei mi-a tras foile din mână, dar nu mă bagă în seamă și-mi zice: „Veniți joi!”. Am încercat să îi explic că eu am nevoie urgentă de acele acte în cursul acelei zile și că nu mi se pare că ar avea nevoie de încă două zile pentru a-mi pune o ștampilă și a trece câteva cifre pe ea. Deodată, doamna de la ghișeu, îmi aruncă o privire plină de scârbă și-mi zice: „Auzi, nu-mi faci tu mie programul!”.
În cele din urmă, am reușit să obțin ceea ce aveam nevoie în ziua respectivă, dar am rămas cu un gust amar…
