Preotul Nicolae (Nicu) Voinea, protopop al Protopopiatului Lazio I și paroh al parohiei Înălțarea Sfintei Cruci – Roma III, decedat joia trecută în Italia, a fost înmormântat ieri, în cimitirul de lângă Biserica „Cuvioasa Paraschiva” din satul său natal, Sperieți, comuna Movilița. Au venit să-l conducă pe ultimul drum și să fie alături de familia greu încercată PS episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, împreună cu șapte preoți din Peninsulă, alți 30 de preoți din România, foști colegi și prieteni cu părintele Voinea, enoriași ai parohiei unde a slujit acesta, zeci de săteni din Movilița în mijlocul cărora a crescut și unde au rămas să trăiască mai departe, sfîșiați de durere, părinții, surorile și alte rude ale preotului Nicu Voinea, care la doar 45 de ani a devenit slujitor al Altarului Cerului… Acestora, dar mai ales soției sale, Ancuța, și celor trei copii prea devreme rămași fără tată, le-au trimis condoleanțe ÎPS Mitropolit Iosif al Europei Occidentale și Meridionale, ÎPS Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, PS Ioan Casian de Vicina, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi și ÎPS Ciprian Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei.
Zeci de coroane, flori și lacrimi au înconjurat ieri, sicriul cu trupul neînsuflețit al celui ce a fost sprijin de necotestat al multor vrânceni plecați să-și caute norocul pe meleaguri italiene – preotul Nicu Voinea. Trecerea lui prematură și bruscă în neființă a sfâșiat sufletele părinților, soției sale Ancuța, celor trei copii, Maria, Emanuel și Vladimir (de numai doi anișori), rudelor și tuturor celor ce l-au cunoscut, apreciat și iubit.
Ieri, încă de dimineață, de la ora 9.00, PS Episcop Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei, împreună cu șapte preoți din Peninsulă, cu preotul paroh Ciprian al Bisericii „Cuvioasa Paraschiva” și preoții parohi din Movilița au săvârșit Dumnezeiasca Liturghie, în timpul căreia zeci de săteni au început să se adune, triști, în jurul lăcașului sfânt. Deși vedeau cu ochii lor sicriul închis, în care a fost adus trupul neînsuflețit, deși lăcrimau la rândul lor când vedeau jalea nesfârșită a familiei acestuia, parcă tot nu le venea să creadă că de acum înainte, pe părintele Nicu Voinea nu-l vor mai vedea decât în amintire… „A fost un băiat foarte cumsecade. A fost cu copiii mei la școală, a crescut cu ei odată, se jucau împreună prin toate părțile. A fost un baiat foarte cumsecade… Și părinții lui, săracii, la fel, oameni devotați, cumsecade… A plecat și el în Italia, cum a plecat toată lumea din sat… Și tare mult bine a făcut, de i s-a dus vestea. E cunoscut de toată lumea… Și soția lui, tot din oameni cuminți, deosebiți. Mare păcat că s-a dus așa un om…”, a spus Maria Ilie, de 78 ani, din satul Sperieți, care a ținut cu orice preț să participe la slujba de înmormântare din respect pentru preotul decedat și pentru rudele nemângâiate.
Cu ochii în lacrimi, Zamfir Tiriboi, cumnatul părintelui Nicu, soțul celei mai mari dintre cele trei surori ale acestuia, a spus, plângând, că „încă nu ne dăm seama ce am putut pierde… A fost un preot foarte bun… foarte iubit de oameni. Cum și-a iubit familia, așa a iubit și oamenii… Ce a făcut el la Roma este extraordinar, nu cred ca se va mai naște unul ca el. La început, când era încă în țară, i-am zis… măi Nicule, de ce nu mergi tu la Roma, că acolo este puterea credinței. Și-a mers acolo. A început să lucreze cu mine pe șantier, ca să poată să-și întrețină familia în România. După aia știu că a obținut o bursă, și-a început doctoratul în Italia după care, în timp, am găsit o bisericuță mică, apoi ne-am transferat la alta, am adus cu ajutorul credincioșilor altarul sculptat în lemn la Mănăstirea Cozia, deci am făcut după cum știe toată lumea, biserică ortodoxă română de la Roma”, a povestit, profund afectat, cumnatul părintelui Nicu.
El a relatat, cu durere, că acesta a căzut efectiv din picioare în biserica sa din Roma, imediat după ce a terminat Sfânta Liturghie. „Nu s-a lăsat până n-a terminat… Apoi s-a întors, și-a căzut într-o parte… Părinții, noi, toată familia suntem distruși… Nu ne așteptam la așa ceva”, a spus acesta. El a subliniat că toți enoriașii din Roma, precum și fețele bisericești vor fi aproape de soția și copiii preotului trecut în neființă, care a făcut atâta bine tuturor.
Și cumătrul părintelui, nașul lui Emanuel, fiul cel mijlociu, a mărturisit că acesta „era iubit acolo de toată lumea și a ajutat foarte, foarte mult. Și sufletește și pe cei care nu aveau posibilități financiare în Italia, dar și în tară. A fost un om foarte, foarte iubit de oameni, nu vă dați seama ce a fost la Roma. Eu am fost lângă el tot timpul, de când s-a întâmplat și până l-am adus acasă. A adunat lângă el o comunitate întreagă, o parte au venit și aici. Au venit preoți, Preasfintitul Siluan, părintele Augustin, părintele Ilie, încă un preot din nordul Italiei… Nu a știut că e bolnav, atâta de mult credea în Dumnezeu și în credință că n-avea timp să se ocupe de sănătatea lui. Ce s-a întâmplat e o durere foarte mare, ca o săgeată în suflet”, a spus Costel Ilie, cumătrul preotului Nicu Voinea.
Oferea adăpost și sprijin în găsirea unui loc de muncă
Veniți din Italia special să-i aducă un ultim omagiu părintelui Voinea, au fost oameni care au povestit, ieri, cât de mult ajutor au primit din partea acestuia când au ajuns acolo, într-o lume complet străină și fără speranță. „A fost atât de atent cu toată lumea care venea pentru prima dată în Italia. Ca și mine, au fost oameni care nu aveau unde să doarmă, ce să mănânce. El nu doar că oferea adăpost, dar îi trecea pe o listă și le găsea locuri de muncă. Noi îl ajutam cum puteam, la curățenie sau la ce mai era nevoie… Avea întotdeauna un cuvânt bun pentru oricine, știa să redea speranța… Am primit sprijin cu adevărat de la părinte”, a spus Ionel Alexe, de 41 de ani, plecat în Italia din anul 2002. „Eu aveam 55 de ani când am plecat în Italia, în 2004. Și pot spune că dânsul chiar mi-a găsit de muncă, a mers cu mine la o persoană în vârstă pe care s-o îngrijesc. M-a ajutat cu bani când am rămas fără bani o vreme… A organizat pentru noi excursii, a fost un suflet foarte bun. Dumnezeu să-l odihnească”, a spus și Săftica Mustață.
Purtat pe brațe de preoți, în jurul Bisericii
Emoții de nestăpânit și lacrimi au smuls cuvintele de mângâiere adresate de către preoții ce au oficiat slujba de înmormântare, celor prezenți la tristul eveniment. „Dumnezeu a socotit potrivit să-l mute de la noi pe slujitorul său și să-l așeze în împărăția sa, așa cum însuși a făgăduit, unde sunt eu, acolo va fi și sluijitorul meu. Pe aceste gânduri se întemeiază mângâierea pe care astăzi o cerem cu toții în rugăciune, pentru soția părintelui Nicu, preoteasa Ancuța, și pentru copiii ei, care sunt nevoiți să se despartă atât de prematur de soțul și tatăl lor. Aceeași mângâiere dumnezeiască rugăm pe Domnul s-o reverse și peste părinții Neculai și Maricica, aflați la un moment de grea încercare, fiind nevoiți acum, la bătrânețe, să-și petreacă fiul la cimitir. Nu uităm în rugăciune nici pe ceilalți membri ai familiei părintelui Nicu, pe surorile, cumnatul, și pe toții fiii săi duhovnicești care astăzi rămân orfani de părintele lor duhovnicesc, care i-a slujit de 15 ani departe de țară, cu multă râvnă și dragoste de Hristos”, a spus îndoliatei adunări, PS Episcopul Siluan.
„Felul în care și-a sfârșit slujirea preoțească și viața, ducând până la capăt ultima Sfântă Liturghie, îl caracterizează deplin pe părintele Nicu, om râvnitor și jertfelnic, încă de pe treptele Facultății de Teologie de la Sibiu, unde l-am cunoscut în urmă cu 24 de ani. Taina plecării sale premature dintre noi este de nepătruns. Însă rostul Dumnezeiesc care se ascunde în această taină nu poate să fie decât unul mântuitor”, a mai spus acesta.
După ce au fost transmise toate mesajele de condoleanțe ale înalților prelați, sicriul cu trupul neînsuflețit a fost scoas pe brațe din biserică de preoți, care l-au purtat împrejurul Bisericii, după datină… Momentul despărțirii a fost crunt pentru familia celui decedat prea devreme, prea devreme chemat să slujească în veșnicie, la Altarul Ceresc…
Dumnezeu să-l odihnească în pace.
Dăruit de Dumnezeu cu blândețe și bunătate
Preotul Nicolae Voinea, de 45 de ani, din satul Sperieți, comuna Movilița, a decedat joia trecută, în Italia. Părintelui i s-a făcut rău pe 6 octombrie, când a suferit o hemoragie cerebrală. A fost dus la spital și a fost supus la două intervenții chirurgicale. Pe 17 octombrie, la ora 16.40, medicii italieni au declarat decesul.
Preacucernicul Părinte Protopop Nicolae (Nicu) Voinea, s-a născut pe 14 septembrie 1968. A urmat școala primară în Movilița, iar liceul la Mărășești, între anii 1982-1986. După terminarea liceului și-a efectuat stagiul militar în București, perioadă în care se hotărăște să urmeze facultatea de teologie. În anul 1989 începe Institutul Teologic Universitar din Sibiu, pe care îl absolvă în anul 1993. În timpul facultății i-a avut colegi pe ÎPS Mitropolit Iosif al Europei Occidentale și Meridionale, pe PS Siluan al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei și pe PS Ioan Casian de Vicina, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a celor două Americi. În anii facultății l-a avut ca îndrumător duhovnicesc pe ÎPS Serafim al Germaniei, Europei Centrale și de Nord, fiind preocupat în mod constant de formarea personală, în cele ale sufletului și în cele ale studiului. Astfel, la îndemnul lui ÎPS Serafim, a studiat timp de un an de zile, cu o bursă la Bruxelles. Apoi, în 1996, a primit o nouă bursă la Ierusalim, fiind găzduit într-o mănăstire de limbă franceză, pentru o perioadă de un an, unde l-a avut coleg pe PS Ioan Casian, iar îndrumător pe Arhimandritul Jacob, actualmente stareț la o mănăstire din Franța.
Părintele Voinea a fost hirotonit preot în anul 1998 de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Un an mai târziu, a plecat în Italia unde, timp de un an a slujit la Parohia Roma 2 – Nașterea Maicii Domnului. Din anul 2000 s-a întemeiat cea de a treia parohie din Roma, în zona Prenestina, cu hramul Înălțarea Sfintei Cruci. În această zonă, parohia a funcționat până în anul 2006, când s-a mutat în zona Tuscolana – Lucio Sestio, unde se găsește și în prezent.
A slujit cu multă jertfelnicie parohia încredințată și pe credincioșii ei, fiind dăruit de Dumnezeu cu blândețe și bunătate, calități care l-au făcut foarte apreciat de toți cei care l-au întâlnit și l-au cunoscut, fie la biserică, fie pe șantierul pe care a muncit în primii ani de preoție, pentru a-și putea întreține familia. În anul 2008, preotul Nicolae a fost numit Protopop al Protopopiatului Lazio I (Roma), funcție pe care a îndeplinit-o până a murit, fiind un exemplu viu printre frații clerici din protopopiat, atât în cele ale preoției, cât și în cele ale familiei.
