„Intrându în orașu am văzutu pretutindenea pregătiri sărbătorești și de iluminații”
Cum se bucurau focșănenii chiar în anul Micii Uniri, la 1859? La această întrebare a răspuns arhivistul Bogdan Constantin Dogaru, care a cercetat acest moment istoric în arhivele vremii. Cercetătorul vorbește despre un martor ocular al evenimentelor, un tânăr boier care a vizitat Focșanii în zilele de 26-27 ianuarie și a trimis impresiile sale ziarului „Steaua Dunării”, care le-a publicat în numărul din 4 februarie 1859. Nu cunoastem numele boierului pentru ca scrisoarea a fost publicata sub anonimat.
După ce relatează evenimentele de la Tecuci, coboară în zona de graniță a Principatelor și vorbește în limbajul de la acea vreme, despre „entuziaștii focșăneni” care urmau să primească vestea oficială a Unirii. „Să venimu acuma la Focșani. Luasemu știre positivă, că acolo se aștepta de ieri sau alaltăieri ajungerea deputăției trimisă de la București (deputații au venit noaptea și au trecut la Iași) spre aducerea actului oficialu al alegerei și că entuziaștii focșăneni se pregăteau a le face o primire cât se poate mai frățească și splendidă. Mă duseiu și eu să fiu martoru ocularu celor ce se vor petrece. De cum am trecut bariera am început a întâlni grupe de soldați regulați ai oștirei naționale; asta-mi aduse aminte că sunt pe scena teatrului în care faimosul Murad Bei anunciază că va da o reprezentație idealo-fantasmagoro-patriotică, cu actori baș-buzici și zaporojeni, reprezentație al cărei beneficiu era pe spinarea bietei Românii. (Se face aluzie la complotul eșuat de la Focșani pus la cale de Grigore Sturdza, cu sprijinul agenților Porții și al conspiratorilor polonezi. Complotul era îndreptat împotriva lui Al. I. Cuza ce tocmai fusese ales domn al Moldovei la 5 ianuarie 1859, n. r.)”, relatează boierul.
Atmosfera din Focșani era una incendiară și peste tot erau mesaje patriotice și „muzici naționale”. „Intrându în orașu am văzutu pretutindenea pregătiri sărbătorești și de iluminații. Åži-n adevăru că, după atâtea seri de necontenite de banchete și iluminații, în seara de 26 curentu, Focșanii părea încă că zacu într-un focu. Transparentele rivalizau în frumusețe și gustu. Mai multu au plăcutu populului – ce inunda stradele orașului, inscripțiile și emblemele de la magazinele DD. Tudorachi Mandrea, Necolai Caloi, Danko și Seveanulu. Mai toate aveau următoru înțălesu: „Trăiască România unită și suverană ! Trăiască alesul nației ! Dumnezeu să protejeze prosperitatea nației !” etc. Muzici naționale sunau la răspântii arii naționale. Multu efectu au făcutu aria și cuvintele „Saltă române plinu de mândrie !” refrenu alu mișcărilor patriotice din 1848″, notează arhivistul Bogdan Constantin Dogaru.
Grănicerii munteni și moldoveni au trecut hotarul
Martorul nostru a trecut apoi „răposatul” hotar, și, în Focșanii Munteni, a găsit patrule de soldați moldoveni. Tânărul boier a găsit și un grănicer muntean, care era de gardă, dar care nu își mai păzea postul. Cei doi intră în dialog: „Vezi domnișorule că toate s-au amestecatu? M-ai gândita-amu eu că voi vedea aceste zile fericite ? Eu credeamu că o să-mi mănânce cioara colacul aice la hotar…” – „D-apoi ce zice stăpânirea de la București de toate aceste ?”, continuai eu. – „Ce să zică, domnule ? și cine să zică dacă cei doi caimacami credincioși turcilor și nemților au pribegitără ? Acuma avemu un singuru Domnu, auzimu că are să se mărească oștirea și-o să se (c)oboare claca, adevăru-i Domnișorule ?” – „Se sperează, scumpe frate, de la patriotismul celor înțelepți ai pământului nostru… Fii sănătosu !”. „Așteptările erau mari din partea diverselor categorii sociale în ceea ce privește programul de reforme. Lipsa de pământ a țăranilor, din rândul cărora se recrutau cadrele inferioare ale corpului grănicerilor, a fost în scurt timp speculată de forțe externe, mai precis de agenții Ohranei Å¢ariste care au manevrat din umbră declanșarea revoltei grănicerilor din Focșani și din alte puncte de frontieră în aprilie-mai 1859, ei refuzând să meargă în tabăra militară de la Ploiești convocată de domnul Cuza pentru a rezista unei eventuale intervenții armate externe”, comentează situația vremii arhivistul Bogdan Constantin Dogaru.
Spectacol cu strigoi
Una dintre petrecerile populare de la acea vreme era cu… strigoi: „Strigoii jucau un mare rol în petrecerile populare; de la iluminații, așa se vedeau pretutindene câte o sută-două de copii jăidoindu câte o matahală deghizată în strigoiu cu coadă și sluțându-să la femei. Mulțimea copiilor, spre marea mulțămire a bătrânilor, strigau „peară strigoii”.
Boierul aflat în vizită la Focșani relatează și slujba oficiată la Mănăstirea Sfântu Ion, actuala Biserică din Piața Unirii, în cinstea domnitorului Al. I. Cuza. „A doua zi la 27 era să fie Tedeumu în Munteni, la Mănăstrirea Sfântu Ion (închinată și aceasta indulgintelor locuri de josu) căci se primise ordin de la noul ministeru ce să formasă după alegerea Prințului; mă duseiu și acolo. Ajungându în curtea mănăstirii găsiu detașamente de grăniceari munteni. Evoluțiile lor sunt foarte precise, și îmbrăcămintea națională după pitorescu; toți sunt tineri, toți bravi, toți demni de misia Mumei loru. Tedeumul s-au făcutu în onoarea Domnitorului Å¢ărilor Unite, în ființa autorităților civile și militare, din ambele orașe surori. Mulțime nenumărată de cetățeni din amândouă părțile s-adunaseră spre a fi față la desăvârșirea celui întăi actu ce implică Unirea. Mare fu bucuria și entuziasmul tuturor cându se pomeni, în salvele întreite ale oștirei, numele lui Alexandru Ioan I de Domnu stăpânitoru al Principatelor Unite. Detunetul sâneților, datu cu o regularitate militară de minune, au fostu un semnalu de îmbrățoșare și sărutare pentru munteni și moldoveni. Acolo au trebuitu să vie inamicii noștri dinăuntru și din afară, spre a vedea de există între noi cea mai mică osebire, de se mai poate înlătura înfrățirea a două crengi dintr-o tulpină, și dacă Românul n-are elemente de a viețui prin sine însuși.Mă simt prea fericitu că am putut fi față și a lua parte la o asemenea înfrățire. Impresia cea patetică ce lasă în inima mea, este neștearsă în veci”, consemnează boierul.
„… spre a păzi pe amploaiați întru neluare de mită”
Martorul a observat și două aspecte care demonstrează vechile moravuri care nu fac cinste poporului român, printre care faptul că slujba a fost oficiată pe o masă de jucat cărți. „În cursul Tedeumului am observatu două lucruri:
1) Cându clerul ruga pe D-zeu ca să ajute Domnitorului spre a păzi pe amploaiați întru neluare de mită, câteva persoane s-au posomorâtu grozav. Înțăleseiu pe dată că sunt mitarnici căimăcămești, iar populul se înveseli.
2) Tedeumul se desăvârși pe o masă de jucat cărți, adică de acele pe care se fură averile în cafenele, casin(o)uri, (h)otele și alte locuri de desfrânare. Întrebatu cauza, și mi se răspunsă că vine numai din avariția părinților greci ce administrează monastirea (al cărei venitu anual este de 18.000 galbeni). Nu voiu tăgădui însă că postavul cel verde al mesei de cărți nu s-au profanatu prin punerea în contact cu Sf. Evanghelie, nu, nicidecum, din contra, părinții greci au aruncatu pe dânsa o a doua față de călți. Lumea toată are două fețe, aibă încaltea două și masa din sfânta și nefățarnica biserică, care ce-i dreptu este bine întreținută, bine, bine așa cum poate fi o biserică cu venitu de 18 sute lei pe anu”.
„Focșanii este un mare orașu, el are un mare viitor”
Nu în ultimul rând, tânărul boier îi critică pe călugării de la fosta mănăstire din centrul orașului. „Amu mai luatu sigură știință că sfinții părinți nu voru a repara și a face din nou curtea și camerile din jurul monastirei ( ce este zidită la 1661 de Gr. Ghica Vd. și prefăcută în ruine de focul din 1853) numai de frica oaspeților pe care generosul fondator îi obligă a-i primi și ospăta gratis. Sfințiile lor preferează a lăsa ruinele chiliilor de locuință buhnilor decât a cheltui măcar câte 3 din 18 mii galbeni venitu anualu, spre a le da-n dispoziția acelora despre care Hristos zice că n-au unde-și pleca capul lor. Venitul de 18 mii galbeni face voiaj până când va veni și Ignatul neterminabilei chestii a moșiilor mănăstirești. Până atunci: „Suum cuique tribue”, consemnează boierul.
Martorul acelor vremuri a descoperit și ce lipsea focșănenilor de la 1859: „curajul inițiativei în mărețile fapte patriotice, cetățenești și de un caracter municipal”. „Focșanii este un mare orașu, el are un mare viitor, el este plinu de un element puternic românesc, compus din sute de juni comercianți români, toți bravi, toți activi, toți patrioți, iar acuma mai vârtos au doveditu că țin cu demnitate stindardul burjoasiei moldovene. Le lipsește însă un ce: curajul inițiativei în mărețile fapte patriotice, cetățenești și de un caracter municipal. D-lor așteaptă încă prea multu ca începutul să se facă de susu în josu. Acuma însă dictaturile locale nu mai sunt, toți sunt frați și avem bune cuvinte de a spera la îndeplinirile ce să reclamă. Îndestularea obiectelor de hrană și ieftinirea este mare. Abusurile au începutu a peri”, conchide boierul.
„Istoria Focșanilor este însă departe de a fi scrisă”, notează cercetătorul Bogdan Constantin Dogaru.
