Curtea de Conturi încearcă prin orice tertipuri să găsească nelegalități la Consiliul Județean Vrancea, inclusiv prin schimbarea în fiecare an a criteriilor după care evaluează derularea contractelor de către administrația județeană. Rezultatele ultimului control derulat la Consiliul Județean, efectuat anul trecut pentru activitatea din 2012, au fost contestate în instanță. Deja s-a obținut suspendarea măsurilor dispuse de Curtea de Conturi până la judecarea fondului cauzei de către magistrații Tribunalului Vrancea. Nu ar fi primul proces pe care Curtea de Conturi l-ar pierde în fața juriștilor de la Consiliul Județean. Începând cu anul 2005, practic toate rapoartele prin care Curtea de Conturi a identificat „nereguli” la nivelul Unității Administrativ Teritoriale Vrancea au fost contestate în instanță, procesele fiind câștigate definitiv, instanțele judecătorești anulând de fiecare dată constatările controlorilor financiari.
În 2013, auditorii care au venit la Consiliul Județean au reușit performanța de a modifica ceea ce se stabilise la controlul din anul anterior. Este vorbe despre contractele cu valori mai mici de 15 mii euro, încheiate pentru realizarea standardelor de audit financiar și implementarea sistemului de control intern și consultanță. În 2012, urmare a unui control al Curții de Conturi s-a stabilit că nu au fost aplicate standardele de control intern și s-a cerut remedierea acestei deficiențe. Ulterior, magistrații au apreciat ca oportună contractarea serviciilor de consultanță de către Consiliul Județean cu o firmă de specialitate, așa că au înlăturat măsurile dispuse de controlori. În 2013 însă, auditorii au spus că standardele și procedurile de lucru pentru care au fost încheiate contractele respective erau atribuții de serviciu ale funcționarilor din aparatul de specialitate al Consiliului Judetean și că, de fapt, procedurile de control intern erau deja elaborate. Practic, deși inițial Curtea de Conturi susținea în 2012 că activitatea de control intern nu era reglementată corespunzator la nivelul Consiliului Județean, în anul 2013 a revenit asupra acestei poziții, dezicându-se astfel de poziția avută în urmă cu doar un an. Ba mai mult, cei de la Curte nu țin cont nici de argumentul deficitului de personal din 2012, când 14 angajați își suspendaseră la cerere raporturile de serviciu, iar alți 5 erau în concedii de creștere copil.
Juriștii Consiliului Județean arată în contestația depusă la Tribunal că intenția vădită a Curtii de Conturi este de a trage la răspundere ordonatorul principal de credite cu orice preț, intenție care rezultă „și din tergiversarea soluționării contestației cu mult peste termenul stabilit în acest sens de însuși Regulamentul propriu al acesteia”. „Art. 218 din acesta (regulamentul Curții de Conturi-n.r.) prevede în mod clar că soluționarea contestației se face în termen de maximum 45 zile calendaristice de la înregistrare (acesta se împlinea la data de 7 octombrie și nu la data de 15 noiembrie). Mai mult, același Regulament prevede în art. 225 că încheierea se comunică entității contestatoare în termen de cel mult 5 zile de la pronunțare (respectiv la data de 20 noiembrie și nu la data de 10 decembrie când a fost înregistrată la Consiliul Județean Vrancea)”, se arată în documentul depus la Tribunal.
Contestații la Muzeul Vrancei
Alte „nereguli” au fost găsite de auditori la Muzeul Vrancei și se referă la depășirea sumelor lunare alocate pentru… convorbiri telefonice. Este vorba de 25 mii lei, care ar trebui să fie imputați angajaților instituției dacă se va pierde procesul în instanță.
În fapt, nici măcar nu este vorba de convorbiri telefonice, ci de faptul că sistemele antiefracție de la obiectivele de cultură administrate de Muzeul Vrancea sunt conectate la liniile telefonice. Deoarece sumele de plată depășesc nivelul stabilit prin reglementările legale, diferențele au fost acoperite din veniturile proprii ale instituției. Ori tocmai acest lucru a fost contestat de auditori. „De zece ani se fac plățile prin această procedură și nu a fost nicio problemă până acum”, a afirmat directorul Muzeului, Horia Dumitrescu.
Culmea, cei de la Curtea de Conturi au respins contestația formulată de juriștii administrației județene pe motiv că nu s-au prezentat documente justificative care să ateste că sistemele antiefracție au fost conectate la liniile telefonice ale Muzeului Vrancei. Ori, arată juriștii, „nici în timpul controlului, și nici cu ocazia încheierii notei de conciliere auditorii publici externi nu au solicitat documente în acest sens, deși era lesne de probat că titularul liniilor telefonice – Muzeul Vrancei – suportă cheltuielile generate de transmiterea evenimentelor la dispeceratul firmei de pază”.
