Chirurgul Gabriel Contoman: „A fi medic e o meserie grea, iar în România e și mai grea“

   S-a născut în Bacău în urmă cu 36 de ani și a copilărit în localitatea Podul Turcului. A urmat cursurile Facultății de Medicină din Iași, după ce copilăria și-a petrecut-o pe lângă mama sa, asistentă medicală de profesie. A făcut Rezidențiatul în Chirurgie la Spitalul „Sfântul Ioan” din Iași. Este vorba de chirurgul Gabriel Contoman, din cadrul Spitalului Municipal Adjud, care face zilnic naveta de la Bacău. Deși a avut nenumărate oferte să profeseze în străinătate și este nemulțumit de sistemul sanitar din România, refuză să plece din țară.

Reporter: De ce ați ales să deveniți medic chirurg?
Gabriel Contoman: Am ales chirurgia pentru că la spitalul unde lucra mama mea era un medic chirurg de care mi-a plăcut foarte mult și încă de pe vremea aceea am plecat pe ideea că voi face chirurgie. Pot să spun că mi-am dorit să devin chirurg de când eram mic copil. Și acum, dacă ar fi să o iau de la capăt, să dau la medicină, tot Chirurgia aș alege-o. Când am terminat facultatea și am dat examenul de Rezidențiat puteam alege oricare altă specializare, dar dacă mie mi s-a întipărit în minte Chirurgia Generală, pe această cale am mers.

Rep.: Fiind din Bacău, cum ați ajuns la Spitalul Municipal din Adjud?
G.B.: Din posturile care au fost scoase de Ministerul Sănătății la vremea respectivă nu prea aveam ce alege. Au fost posturi scoase pe spitale mici și ținând cont că nevasta mea era deja medic la Bacău, am ales Spitalul Municipal din Adjud. Practic, la acest spital sunt din 2011. Am intrat pe al patrulea an.

Rep.: Cum v-a primit colectivul Spitalului Adjud?
G.B.: Am fost primit chiar foarte bine. Cadrele medicale s-au bucurat enorm când am venit. Cu toții m-au ajutat să mă integrez, nu mi s-au pus piedici. Cu managerul Bercea am colaborat foarte bine.

Rep.: Mi-ați spus că locuiți în Bacău. Nu vă este greu să faceți zi de zi naveta la Adjud?
G.B.: Mi-a fost la început, dar m-am obișnuit. Nu sunt singurul medic care face asta. Suntem mai mulți care facem naveta zilnic. De exemplu, este un medic care vine de la Târgu Ocna. M-am învățat. Ce-i drept, iarna este mai dificil.

Rep.: Aveți de gând să rămâneți la Spitalul din Adjud?
G.B.: Nu știu ce să zic. Sunt așa și așa. Din țară nu plec, deși aș putea face oricând asta. Am și doi copii și nu se mai poate. Chiar am mai discutat cu soția mea acest aspect, dar este greu cu copiii după noi. Deci, mai mult ca sigur voi rămâne în țară. Nu pot promite că voi rămâne la Spitalul Municipal Adjud.

Rep.: De la ce spitale din afară primiți oferte?
G.B.: Am colegi care sunt plecați în Franța și Germania, iar de aici se primesc cele mai multe oferte. Poate m-aș duce, șase luni să zic, pentru o specializare, dar mai mult nu. Probabil că la un moment dat mă voi duce pentru cursuri, dar doar atât.

Rep.: Cum percepe un medic tânăr sistemul sanitar din România?
G.B.: Eu nu blamez salariile, ci condițiile de muncă. Astea mă dezamăgesc. De exemplu, eu tare mult mi-aș dori un laparoscop, pentru că intervenții chirurgicale clasice am făcut destule. Eu chiar zic că am redus numărul de pacienți trimiși către Spitalul Județean cu mult. Lumea a început să audă de noi și au început să apeleze cu încredere la noi. Eu mi-aș mai dori și un medic anestezist, pentru că avem unul singur și e destul de greu.

Rep.: Că tot ați amintit de cazurile pe care le-ați operat. Aveți vreun caz anume care v-a rămas în memorie?
G.B.: Am mai multe cazuri cu care mă mândresc. Am un cancer de colon operat la un pacient de peste 80 de ani, care venise cu ocluzie, și care trăiește. Am un colecist operat la 89 de ani, un pacient venit în stare foarte gravă, și care a supraviețuit. Sunt foarte multe cazuri. În timpul Rezidențiatului am avut foarte multe cazuri, fiind pe urgență. Am avut multe traume, persoane din accidente rutiere.

Rep.: Despre viața personală ce doriți să ne spuneți?
G.B.: Sunt căsătorit. Soția mea este medic de urgență la UPU din cadrul Spitalului Județean Bacău. Am doi copii, o fetiță de opt ani și un băiat de trei ani, cu care ne umplem puținul timp liber. Mă mândresc cu familia mea, mă face foarte fericit.

Rep.: Vă doriți ca cei mici să devină tot medici?
G.B.: Nu. A fi medic e o meserie grea, iar în România e și mai grea. Dacă ei vor dori, noi îi vom sprijini, dar nu îi vom canaliza către medicină.

Rep.: Ce pasiuni aveți?
G.B.: Îmi place să călătoresc, dar nu prea mai reușesc, nu prea mai avem timp. De exemplu, iarna abia aștept să merg la ski, pentru că îmi plac mult sporturile de iarnă. Îmi place să citesc foarte mult, în special beletristică.

Rep.: Ce planuri aveți de viitor?
G.B.: Îmi doresc un mediu și mai bun de muncă, unde să nu mai existe atât de multe lipsuri. Îmi doresc să nu mai existe atât de multe probleme în sistemul sanitar, vreau să existe un echilibru. Vreau să avem condițiile necesare pentru a ne practica meseria.