Locuia în partea de miazăzi a orașului, în preajma unui părculeț amenajat pe ruinele vegetale ale fostei grădini zoologice. Stătea singură și scria în tihnă și venerație versuri pentru inimă și eternitate. Era o femeie discretă și se lăsa în voia unui destin literar sinonim cu marele adevăr al vieților noastre. De-a lungul anilor a publicat câteva cărți de poezii străbătute de tristeți filozofice, amintiri îndepărtate și iubiri firave pline de tandrețe și erotism. La urma urmelor, poezia nu este altceva decât o dâră lungă a vieților noastre asemănătoare cu o eșarfă scăpată de pe umeri și dusă de vânt, după care alergăm până la moarte.
Avea acea frumusețe a modestiei care te face plăcut într-un cerc de prieteni sau doar cunoscuți, și de fiecare dată când i se întâmpla să vorbească în public, o făcea cu timiditate, reținere și bun simț. Era dintr-o zonă colinară de pe valea Buzăului, aproape de munți și această pierdere a locului primei tinereți pare să fi rămas ca un mare regret în poeziile ei. A făcut medicina la Iași și cu mulți ani în urmă s-a stabilit în orașul Focșani, iar de atunci, în acet loc, s-a născut una dintre cele mai frumoase și uluitoare povești literare din oraș. A avut prietenii lungi cu Ion Panait, Dumitru Pricop, Constantin Ghiniță, Florin Muscalu, dar nimeni nu știe circumstanțele în care s-a întâlnit cu îngerul acela mătăhălos care uneori lua forma trandafirului, a ploii sau umbrei. Era un joc subtil în care își pierdea biologia și totul devenea ezoteric și poetic, dar cât se poate de real. De la o vreme îngerul venea în fiecare dimineață și, în inaudibilul zgomot al aripilor, se lăsa pe pervazul ferestrei de parcă era o pasăre căreia stăpânul îi punea firimituri s-o ademenească. Orice întâmplare cu îngerul este una providențială și face parte din planurile superioare ale lui Dumnezeu, de aceea, ea este credibilă și asemănătoare cu un destin. Totuși, întâmplarea aceea cu îngerul părea una ruptă de realitatea noastră de toate zilele, așa încât, se găseau destui care să o tachineze și să facă glume pe seama ei. Cum adică, un înger, poate era doar o vrabie și nu ai văzut bine, poate era doar vântul, sau umbra norilor. Iarna, acesta stătea nemișcat în ninsoare, dinaintea ferestrei, ca un îndrăgostit care așteaptă zadarnic. Apoi o lua în josul străzii și se pierdea printre trecători și de la geam, femeia, uitându-se după el, așa cum își strângea fularul în jurul gâtului, avea un vag sentiment că ar semăna cu Mihai Eminescu.
Nici măcar ea nu era atât de sigură că apariția îngerului ar fi reală. Era un mod inconștient de acceptare și din această lungă frământare s-au născut multe poeme pe care le-a scris de-a lungul anilor. Despre mările sângelui, despre visuri și universuri ascunse în noi, simfonii de culori irizând în cuvintele vii ca-n miezul fructelor, goelete ce mută luncile cerului dintr-un loc în altul, despre lucrurile mici și cuminți care ne așteaptă în fiecare zi, acasă, despre suferință și amăgire deopotrivă. În timp ce contempla îngerul acela caraghios și bun, învălmășeala de imagini și abisuri trecea prin ea ca un pumnal încins, la fel cum trebuie să fi trecut prin trupul bietei Carmen atunci când și-a dat ultima suflare pe drumurile prăfuite din Andaluzia. În astfel de momente avea mirajul marii literaturi. Așa treceau anii din viața femeii. Copiii plecaseră în superba aventură din viețile lor și în această singurătate scria versuri pentru inimă și eternitate.
Dar bine, poate vreți să aflați ce s-a întâmplat cu îngerul. Devenise familiar, vesel și uituc. Pesemne abandonase prudența lui cerească și poposea pe pervazul ferestrei chiar și atunci când în dreptul stației opera autobuzul, ori se asfalta pe stradă și era zgomot. Devenise intim și indispensabil. Dar cea mai mare dovadă de afecțiune și tandrețe pe care a strecurat-o în inima femeii a fost într-o zi când, după plecare, în locul în care a stat și a privit-o, au rămas câteva urme din ploaia de-afară, scurse după necunoscutele lui veșminte. În sfârșit, femeia avea dovada că îngerul fusese acolo și nimeni, niciodată, nu o mai putea contrazice.
