Să ajungi să vrei de bună voie să lași casa în care ai trăit o viață, pentru un loc într-un cămin al statului, este, cu siguranță, unul dintre cele mai disperate lucruri la care un om poate recurge, din instinctul de supraviețuire. Iar când asta se întâmplă într-o societate, zice-se, evoluată, civilizată, etc., etc., este de-a dreptul revoltător, atâta timp cât în alte societăți, serviciile de îngrijiri la domiciliu reprezintă alternativa și umană, și salvatoare! Dar când mai ești nevoit să îți înscrii numele pe o listă de așteptare pentru că în cămine nu sunt locuri, să ajungi să realizezi că singura ta speranță de a ocupa un loc este să moară unul dintre cei care deja îl ocupă, este de-a dreptul macabru…
Totuși, cu această realitate se confruntă 33 de vrânceni, unii în vârstă, alții tineri sau adulți cu diverse handicapuri care fie sunt singuri și nu pot supraviețui dintr-o indemnizație de 293 lei lunar, fie au familii care de sărăcie nu mai pot face față cheltuielilor impuse de nevoile inerente ale omului bolnav. „Este vechea noastră problemă, această listă de așteptare… Majoritatea sunt persoane cu handicap care vin din familii. Sunt situații grave, cazuri urgente și suntem nevoiți să le găsim o rezolvare celor mai grave dintre cele grave, deși centrele noastre sunt ocupate la capacitate maximă”, a declarat Iulian Bulat, directorul Direcției pentru Protecția Persoanelor Adulte cu Handicap (DPPAH).
Potrivit celor spuse de directorul DPPAH, din cele 33 de persoane aflate pe lista de așteptare, doar 14 au norocul să aibă totuși aparținători, ceilalți 19 fiind nevoiți să se descurce singuri. Totodată, 20 sunt persoane cu dizabilități, având certificate de încadrare în grad, în timp pe 13 nu au trecut prin fața Comisiei de evaluare pentru a obține așa ceva. „Nu sunt neapărat persoane vârstnice. O parte dintre aceștia au fost internați la Dumbrăveni sau Dumitrești și, de când s-a dat legea că spitalele nu mai au voie să-i țină mai mult de 40 de zile internați, au făcut cereri către noi, solicitând locuri în centre. Este o problemă urgentă, ei fiind deocamdată, încă internați”, a precizat Iulian Bulat.
Dintre cei 33 de vrânceni de pe lista de așteptare, 23 au locuință pe numele lor. Ceilalți zece fie sunt în spital, fie locuiesc pe la nepoți, frați, cunoștințe, etc., care nu mai pot să îi susțină. „Avem cereri și pentru Centrul Rezidențial pentru Persoane Vârstnice de la Odobești, cât și pentru Centrul de Recuperare și Reabilitare Neuropsihici Jariștea și Centrele de Îngrijire și Asistență din Măicănești și Odobești. La Jariștea am reușit să ducem câteva cazuri urgente care au fost preluate de la Spitalul din Dumbrăveni. Trebuie să găsim soluții pentru toți cei care au solicitat locuri în centrele noastre și nu e deloc simplu, pentru că acestea sunt ocupate la capacitate maximă”, a precizat directorul DPPAH, Iulian Bulat.
Contribuția de întreținere, 80% din venituri
Costul de întreținere a unui beneficiar în centrele DPPAH din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecția Copilului Vrancea este de 2.200 lei lunar. Așadar, chiar dacă au norocul de a ajunge să fie îngrijite într-un centru sau cămin pentru vârstnici, persoanele respective trebuie să suporte din propriile venituri (sau din ale aparținătorilor) o contribuție bănească. „Din cei înscriși pe lista noastră de așteptare, unii au venituri, alții nu. Potrivit legislației în vigoare, cei care au venituri până în 602 lei plătesc contribuție de întreținere de 80% din venitul lor. Dacă venitul este mai mare de 602 lei, li se reține drept contribuție suma de 602 lei”, a precizat Iulian Bulat.
Conform actelor normative în vigoare, în cazul în care persoana asistată nu are venituri proprii ori acestea sunt mai mici decât costul mediu lunar de întreținere stabilit, plata contribuției de întreținere se datorează în totalitate sau parțial, după caz, de către soțul (soția), copiii sau părinții acesteia. Contribuția de întreținere se datorează în următoarea ordine de obligare la plată: soțul pentru soție sau, după caz, soția pentru soț; copiii pentru părinți; părinții pentru copii. În cazul în care una dintre persoanele care datorează plata nu are mijloace materiale sau acestea sunt insuficiente pentru acoperirea integrală a costului întreținerii celui asistat, diferența de plată trece în obligația celorlalte persoane, în ordinea stabilită, până la completarea integrală a cuantumului contribuției de întreținere. Când această completare nu este posibilă din lipsa mijloacelor materiale ale celor obligați la plată, contribuția de întreținere datorată se stabilește la nivelul sumelor ce pot fi efectiv încasate de la persoanele respective. În cazul în care obligația de plată a contribuției de întreținere ar reveni mai multor persoane, ea poate fi plătită și numai de una dintre acestea, care își asumă obligația de întreținere.
Statul suportă contribuția celor fără venituri
Sunt scutiți de la plata contribuției de întreținere susținătorii legali ai persoanelor internate în căminele-atelier, precum și susținătorii legali ai bolnavilor neuropsihici asistați în căminele-spital. Pentru persoanele obligate la plata contribuției de întreținere, la stabilirea cuantumului acesteia se iau în considerare toate veniturile nete provenind din salarii și din alte drepturi salariale, pensii, ajutor de șomaj ajutor de integrare profesională, alocație de sprijin, ajutoare și indemnizații cu caracter permanent, acordate potrivit legii, încasări bănești de la societățile și asociațiile agricole, veniturile obținute din activitățile de valorificare a produselor agricole și a celor provenite din industria casnică și meșteșugărească, din exercitarea meseriilor, din vânzări și închirieri de locuințe și terenuri, din prestări de servicii, precum și din orice alte venituri realizate. „Dacă persoana asistată și susținătorii legali ai acesteia nu au venituri, cheltuielile reprezentând contribuția lunară de întreținere a persoanei asistate în instituția de asistență socială se suportă din bugetul acestei instituții”, prevede HG nr.532/1999.
Ce documente sunt necesare
În afară de depunerea unei cereri la DPPAH, vrâncenii care solicită instituționalizarea trebuie să se adreseze Serviciului Public Local de Asistență Socială din cadrul primăriilor de domiciliu, în vederea întocmirii dosarului de internare.
Potrivit HG nr. 430/2008, acesta trebuie să conțină: copie de pe actele de identitate; certificatul de naștere, de căsătorie sau de deces al aparținătorului; copie de pe documentul care atestă încadrarea în grad de handicap; adeverință de venit; documente doveditoare a situației locative; ultimul talon de pensie, dacă este cazul; raportul de anchetă socială; investigații paraclinice; dovada eliberată de serviciul specializat al primăriei în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau reședința persoana cu handicap, prin care se atestă că acesteia nu i s-a putut asigura protecția și îngrijirea la domiciliu sau în cadrul altor servicii din comunitate.
Criteriile de prioritate pentru vârstnici
Legea nr. 17/2000, privind asistența socială a persoanelor vârstnice, vorbește de drepturile pe care le au seniorii în raport cu situația socio-medicală și cu resursele economice de care dispun. Sunt considerate persoane vârstnice, conform actului normativ amintit, cele care au împlinit vârsta de pensionare. De prevederile legii beneficiază seniorii care se află în una din următoarele situații: nu au familie și nu se află în întreținerea unei sau unor persoane obligate la aceasta; nu au locuință și nici posibilitatea de a-și asigura condițiile de locuit prin propriile resurse; nu realizează venituri sau acestea nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare; nu se pot gospodări singuri sau necesită îngrijire specializată; se află în imposibilitatea de a-și asigura nevoile socio-medicale, din cauza bolii ori stării fizice sau psihice.
Îngrijirea bătrânilor în cămine este una din măsurile de asistență socială la care aceștia au dreptul, iar accesul lor într-o astfel de instituție se face avându-se în vedere o serie de criterii de prioritate. Astfel, are întâietate să primească un loc într-un centru persoana vârstnică ce: necesită îngrijire medicală permanentă deosebită, ce nu poate fi asigurată la domiciliu; nu se poate gospodări singură; nu are susținători legali sau aceștia nu pot să-și îndeplinească obligațiile din cauza stării de sănătate, a lipsurilor financiare și a sarcinilor familiale; nu are locuință și nu realizează venituri proprii.
În ceea ce privește contribuția bătrânilor sau a aparținătorilor lor la cheltuielile de întreținere în cămin, acestea sunt, de asemenea, strict reglementate. Costul mediu lunar de întreținere este, după cum a declarat Iulian Bulat, tot de 2.200 lei de fiecare vârstnic rezident în vreunul din centrele din județul nostru. „Costul mediu lunar de întreținere se stabilește în funcție de gradul de dependență al persoanei vârstnice îngrijite și are în vedere cheltuielile de întreținere, pentru hrană și gospodărie, obiectele de inventar, echipament și cazarmament, materiale sanitare și alte asemenea. Cheltuielile aferente plății salariilor pentru personalul angajat în cămine, plății medicamentelor și cheltuielile de capital nu se iau în calcul la stabilirea costului mediu lunar de întreținere”, prevede legea.
Desigur, legea prevede și posibilitatea ca susținătorii legali ai vârstnicului să poată suporta ei înșiși, în totalitate, plata întregii contribuții și foarte mulți ar face asta, numai să găsească un loc în care să știe că bunicul sau părintele se află în siguranță. De cealaltă parte, aparținătorii care au venituri, dar refuză să achite măcar diferența de contribuție, pot fi obligați prin instanța judecătorească să facă acest lucru.
