Strada Pictor Grigorescu este următoarea „vedetă” prezentată în cadrul rubricii „Monitorul vine pe strada ta!”, pe care am vizitat-o ieri. Situată în cartierul Bahne din Focșani, la intersecția cu străzile Brăilei, Panduri și Vlahuță, strada care poartă numele celui care este considerat cel mai important pictor român, nu se ridică la nivelul renumelui celui care a lăsat posterității cunoscuta serie a „Carelor cu boi”.
Pornesc la plimbare, dinspre intersecția cu strada Brăilei. Începe să picure ușor, însă nu destul pentru a înmuia praful de pe trotuare și de pe șosea. Totul are aspect de gri și bej murdar, neîngrijit, pentru că verdele gardurilor vii, încă netoaletate, al primilor copaci înverziți și al ierbii din fața unor scări de bloc nu a reușit deocamdată decât timid să coloreze atmosfera. Ieri am văzut și primii copaci înfloriți din acest an, cireși cu flori albe, zarzări cu flori roz, dar și narcise și zambile zâmbitoare din câteva grădini frumos îngrijite, adevărate oaze de verdeață într-un deșert urban. Din păcate, am văzut mai multe gunoaie aruncate pe spațiile publice decât flori. De la pungi din plastic, ambalaje din carton și hârtie înnămolite, sticle, până la resturi de obiecte de gospodărie, toate sunt împrăștiate, în special pe spațiile verzi din fața sau din spatele blocurilor, într-o neglijență totală. Pe lângă pubelele de gunoi, pungi cu mizerie aruncate pe jos, pe care le ocolesc trecătorii.
Strada Pictor Grigorescu este la fel ca multe alte străzi din Focșani, cu carosabilul mai mult peticit, trotuare care au nevoie de îmbunătățiri, pe un sector, și deficit de locuri de parcare. Pentru că nu există parcări special amenajate, oamenii își lasă mașinile, de nevoie, fie pe trotuar, pe locul în care ar trebui să fie spațiu verde, printre copaci, fie pe marginea drumului, paralel cu trotuarul, acolo unde bordurile înalte nu permit urcarea autoturismului pe trotuar. Zona este înțesată de mașini și șoferii parchează pe unde apucă, uneori îngreunând accesul altor autoturisme.
Pe o porțiune, de la intersecția cu strada Panduri, până la cea cu strada Vlahuță, strada Pictor Grigorescu are sens unic. În această zonă, trotuarele au fost refăcute în urmă cu câțiva ani, însă strada îngustă este peticită, întrucât anul trecut s-au făcut săpături în cadrul proiectului de reabilitare a sistemului de termoficare și înlocuire a rețelelor termice.
Blocurile au o estetică pestriță: unele au fațadele vechi, crem și gri, cu tencuiala căzută și tâmplărie din lemn scorojită, altele sunt proaspăt reabilitate și au fața albă, curată, ici-colo se zăresc mușcate în glastră. Pretutindeni, la balcoane sau pe culme, în fața blocurilor, rufe întinse la uscat, o pată de culoare pe fundalul uniform. În fața unor scări de bloc, aceleași bănci din scândură vopsită, din vremea copilăriei noastre, acum lipsite de culoare și șubrezite.
În spatele unor blocuri, în zona punctului termic nr. 43, „tronează” o parcare plină de gropi și de dâmburi, care se transformă într-un traseu de off-road pe timp de ploaie. Un teren viran între blocuri, care devine o mlaștină când plouă mai serios, folosit de locatarii din această zonă pentru a-și parca autoturismele, în lipsa unor locuri civilizate de parcare.
Oare cum ar fi transpus pe pânză Grigorescu aceste peisaje urbane?
.JPG)
Becuri „chioare” pentru iluminatul stradal și mizerie la pubelele de gunoi
Locuitorii din această zonă au două mari probleme: mizeria de pe stradă, în special la pubelele de gunoi din fața blocurilor și lipsa iluminatului public în anumite zone. „Ce ne deranjează cel mai mult și este o problemă pentru noi, sunt cei care răscolesc gunoiul din tomberoane, e o mizerie permanentă, vin zilnic și caută în gunoaie, de multe ori îl scot afară și lasă capacele deschise. Chiar dacă vine cineva de la Primărie și curăță cu mătura ce rămâne în urmă, vin alții și se face mizerie la loc. Noi trebuie să suportăm mizeria și mirosul lăsate de ei. Vrem să ia cineva o măsură, să îi amendeze primăria, poliția, să li se interzică să mai umble în tomberoane. Noi pentru ce plătim chiria la aceste pubele? Din cauza celor care caută în gunoaie rămân pubelele și fără capace, sunt stricate și ne intră mirosul în casă”, ne-a spus Doina, care locuiește în această zonă.
O altă problemă este lipsa iluminatului stradal pe anumite porțiuni, care induce un sentiment de insecuritate. „Noaptea este o beznă totală pe aici, nu este lumină pe stradă, mi-a fost și frică într-o seară, când am venit acasă, că îmi dă unul cu ceva în cap. Mai este câte un bec, de colo-colo. Alt lucru care ne nemulțumește este mizeria, care este peste tot. Parcă e din ce în ce mai rău. Suntem la 5 minute de centru, dar felul în care arată strada ne îndepărtează de civilizație. Nu suntem și noi tot contribuabili? Tomberoanele care nu se închid ermetic au fost cea mai proastă soluție, pentru că se împrăștie gunoaiele peste tot. Iar curățenia de pe stradă ține și de educația fiecăruia”, ne-a spus și doamna Dascălu.
Nici parcarea din spatele blocului nr. 4 nu este pe placul locuitorilor din zonă. „În fața blocului este foarte întuneric, nu există măcar un bec în parcare, ți-e și frică să nu îți dea cineva în cap până intri în scară. Și parcarea din spatele blocului, din spatele Grădiniței nr. 18, când plouă, e ca pe câmp, ca pe arătură. Aici s-ar putea amenaja o parcare așa cum trebuie”, a mai spus Doina. O nemulțumire există și în privința modului în carea arată strada. „Strada arată foarte rău, sunt gropi peste tot, se circulă cu greutate. Parcă niciodată nu a fost așa de stricată. Și mizeria este în floare, în special la tomberoanele de gunoi”, ne-a spus și Oana.
Mizeria lăsată în urmă de „fetele cu fuste colorate” constituie un motiv de îngrijorare și pentru conducerea SC CUP Salubritate SRL, care gestionează ridicarea gunoiului menajer din Focșani. Din păcate, în acest moment nu există o soluție viabilă, care să poată fi pusă în practică, pentru combaterea acestui fenomen. Directorul Viorel Profiroiu de la Salubritate ne-a spus în urmă cu câteva luni că o variantă ar fi amenajarea unor tomberoane automatizate, care să fie închise ermetic, însă această soluție ar fi foarte costisitoare.
Săptămâna viitoare vom ajunge pe o altă stradă din Focșani. Până atunci, vă așteptăm opiniile și sugestiile atât pe adresa redacției, cât și pe site-ul www.monitorulvn.ro.
Cine a fost pictorul Nicolae Grigorescu
Strada din Focșani prezentată azi poartă numele pictorului Nicolae Grigorescu (15 mai 1838, Pitaru, județul Dâmbovița – 21 iulie 1907, Câmpina), primul dintre fondatorii picturii române moderne. Acesta a devenit un simbol pentru tinerele generații de artiști care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să aducă la lumină valorile definitorii ale spiritualității românești.
Din biografia marelui pictor reținem câteva aspecte definitorii. În toamna anului 1861, tânărul Grigorescu pleacă la Paris, unde intră la Åžcoala de Belle-Arte, unde este coleg cu Auguste Renoir. Ulterior se stabilește la Barbizon, desăvârșindu-și educația picturală prin asimilarea experienței unor artiști ca Jean-François Millet, Gustave Courbet și Théodore Rousseau. Influențat de acest mediu artistic, Grigorescu este preocupat de însușirea unor modalități inovatoare de expresie artistică, în atmosfera cultului pentru pictura „en plein air” (în aer liber), ce pregătește apropiata afirmare a impresioniștilor. În cadrul Expoziției Universale de la Paris participă cu șapte lucrări, expune la Salonul parizian din 1868 tabloul „Å¢igăncușă” și, începând din 1870, participă la mai multe expoziții. În anii 1873-1874, face călătorii de studii în Italia, Grecia și la Viena.
În 1877, este chemat să însoțească armata română în calitate de „pictor de front”, realizând la fața locului, în luptele de la Grivița și Rahova, desene și schițe ce vor sta la baza unor compoziții. Din 1879 până în 1890 lucrează îndeosebi în Franța, fie în Bretania, la Vitré, fie în atelierul său din Paris. Revenit în țară, deschide mai multe expoziții personale la Ateneul Român, între anii 1891 și 1904. Din 1890, se stabilește în țară și se dedică preponderent subiectelor rustice, pictează portrete de țărănci, care cu boi pe drumuri prăfuite de țară și numeroase peisaje cu specific românesc. În 1899, este ales membru al Academiei Române, fiind primul artist plastic căruia i se face această onoare. Personalitate eminentă a plasticii românești, relevând un talent extraordinar, Nicolae Grigorescu a determinat o schimbare fundamentală în evoluția picturii și gustului artistic în România.
