Despre doi dintre cei șapte copii ai Caliopiei Ciochină, de 26 de ani, din Bălești, unul în vârstă de 4 luni, iar celălalt de 12 ani, se poate spune că trăiesc, dar nu există! Și asta pentru că nici mama și nici tatăl lor nu s-au sinchisit să le dea startul în viață în baza unui certificat de naștere. Actele de identitate și de proprietate lipsesc multor cetățeni de etnie romă din Vrancea și pentru intrarea lor în legalitate, s-au derulat și încă se mai derulează programe în județul nostru. Însă, spre cei din Èšigănia de la Bălești încă nu și-a orientat atenția vreo asociație nonguvernamentală. Cum vă spuneam și în reportajele anterioare, în care relatam povești de la fața locului, din toate aceste motive și multe altele, primarul comunei, Stancu Bălescu, și Constantin Toader, președintele Asociației Romilor pentru Integrare prin Dezvoltare Rurală Durabilă, lansează un apel public către toți cei care doresc, să le devină parteneri în derularea unor proiecte și programe care să ducă, totuși, „Å¢igănia” în mileniul trei! Monitorul de Vrancea s-a alăturat demersului lor și vă prezintă, astăzi, situația copiilor din Bălești care nu au certificate de naștere.
Pe copiii Caliopiei Ciochină parcă i-a lăsat Dumnezeu pe pământ ca să arate pe viu ce se întâmplă cu puii de om de care nu le pasă părinților. Precum niște mici sălbăticiuni, desculți și dezbrăcați, ciufuliți și nespălați cu săptămânile, ei nu fac altceva decât să bată toată ziua drumurile sau să zburătăcească pe lângă coșmelia de casă în care i-a îngăduit un milostiv. Cu toate că are de abia 26 de ani, Caliopia a făcut cu omul său, Marian, șapte copii.
Avea doar 14 ani când l-a născut pe cel mai mare, Florin, care a ajuns la 12 ani fără să fie înscris în scriptele lumești! Băiețelul, la fel ca și mezina de doar 4 luni, Daria, nu are certificat de naștere. „Dacă n-am avut bani…”, se justifică mama lor. „I-am născut la spital la Focșani, da când mi-au dat drumul era târziu, unde să mă mai duc să le fac certificate. Am luat microbuzul și am venit acasă, de abia am avut bani să-mi iau bilet”, explică ea. Dacă regretă ceva în toată această delăsare, e doar o singură consecință a faptului că doi dintre copiii săi nu sunt înregimentați în societate: că nu poate lua alocații pentru ei.
Rămân însă alți cinci, Dan de 3 ani, Georgiana de 5 ani, Gheorghe de 7 ani, Ștefan de 9 ani și Gina de 10 ani, care, adunat, primesc de la stat 210 lei alocație – venitul de bază al întregii familii. „Și mai avem din ce câștigăm cu ziua, că altceva n-avem ce face. Acum e plecat bărbatu-meu la muncă, ia 40 de lei la zi, da tot nu ne ajungem. Când am unde mă duc și eu la muncă, da tot nu ne ajungem… Și acum tre să plecăm și din casa asta. Ne-a primit aici un om, acum doi ani în urmă. E plecat din țară și nu mi-a luat nicio chirie, da acum am înțeles că se întoarce și tre să plecăm. Nu știu unde o să ne ducem, poate în casa lu socru-meu, în Èšigănie, că n-avem unde altundeva”, a spus Caliopia. Casa socrului – o casă din lut, nu mai mare de trei metri pătrați, în care nu pot viețui laolaltă două suflete, darămite zece!
„N-am bani să le fac certificate”
La ora când i-am vizitat, copiii Caliopiei erau plecați care-ncotro, însă s-au adunat imediat ce au auzit că le-au venit musafiri. Unul câte unul se ițeau pe cărăruia ce pornește de la poartă și coboară către maghernița părintească ocazională. Unul câte unul s-au adunat în singura odaie locuibilă, atât de întunecată și murdară încât până și imaginea sa părea că lipește! Și-n întunericul acela, pe unul din paturi, așezată pe pleduri soioase, Gina, fetița de zece ani, șocant de tristă, își legăna pe picioare surioara de doar patru luni. Surioara care respiră, se mișcă, doarme, se trezește și mănâncă precum orice copil, dar… nu există! Ca și fratele ei cel mare, Florin, mezina Daria nu are niciun drept dat de stat tuturor copiilor. Nu primește alocație, nu va putea fi înscrisă la grădiniță, la școală, nu va putea figura pe listele vreunui medic de familie, va crește cum va da Dumnezeu și nu-și va putea face nici buletin, nu se va putea califica, nu se va putea mărita, nu va putea avea un loc de muncă, nu va putea nici muri, pentru că scriptic, ea nici nu s-a născut!
La toate acestea s-a gândit Constantin Toader, președintele Asociației Romilor pentru Integrare prin Dezvoltare Rurală Durabilă, care n-a putut rămâne indiferent, luând asupra sa sarcina rezolvării situației. Drept urmare, omul a luat certificatul constatator al nașterii Dariei, destul de zdrențuit, dar totuși păstrat întreg, printr-o minune, în toată debandada mizerabilă în care stă familia Caliopiei, și a început să facă demersuri pentru înrolarea în societate a copilei.
Situația lui Florin, băiatul de 12 ani, este însă mult mai dificilă. Legea spune că în astfel de situații, trebuie introdusă acțiune în instanță, instanță care va solicita poliției verificări pentru stabilirea identității, avizul medicului legist cu privire la vârsta și sexul copilului. După obținerea hotărârii judecătorești, trebuie mers la starea civilă cu hotărârea și o serie de alte acte pentru întocmirea certificatului de naștere. Complicat rău pentru doi părinți care nu știu să scrie și să citească și care, după toate aparențele, nu pricep la ce este atât de necesar un certificat atâta timp cât nici în visele cele mai frumoase Florin nu va depăși limitele comunei în care trăiește. „Va face și el ce facem noi, muncește cu ziua, ce altceva. Că n-am bani să le fac acum certificate”, a ridicat din umeri mama lui!
Niciun copil nu a fost școlarizat
La fel ca alți copii din Èšigănie, niciunul dintre copiii Caliopiei nu merge la școală. Și dacă-i întrebi, dintre toți doar Gina mărturisește cu glas șoptit că da, i-ar plăcea să facă ce vede că fac și alți copii: în fiecare dimineață își iau ghiozdanul și se duc, veseli, către școală. „Aș vrea la școală ca să învăț… Aș vrea să merg și-n alte locuri decât aici. Eu n-am fost decât la bunicii mei, la Tătăranu. Nu știu cum este la Focșani sau într-un oraș. Cred că este ca aici, nu?”, a spus copila, rușinându-se…
Niciun alt frate de-al ei nu-și mai dorește, însă, școală. Și la fel cum existența le este limitată ca spațiu și posibilități, și mintea cu vise și dorințe cu tot, le este la fel de limitată. „Când o să mă fac mare îmi fac o casă. Muncesc cu ziua și strâng bani și-mi fac casă din chirpici”, este modul lui Ștefan, în vârstă de 9 de ani, de a-și vedea viitorul, în timp ce fratele lui mai mic, de doar 7 ani, spune în felul lui că… o să se însoare. „Eu o să-mi iau o fată”, glăsuiește, izbucnind în râs.
Supraviețuire miraculoasă în casa ca o ghenă!
Până la însurătoare însă, și până la înhămatul la muncă cu ziua, copiii Caliopei trebuie să supraviețuiască și să se facă mari într-o mizerie de nedescris! Casa pe care le-a pus-o la dispoziție băleșteanul binevoitor pare efectiv o ghenă! Acolo, totul este soios, mânjit, jegos, de la pereți, praguri, ramele ferestrelor unele cu geamuri lipsă și tocurile ușilor, până la podea, scaune, pleduri, perne, masa pe care se mănâncă îndeobște pâine și cartofi. Iar copiii sunt atât de murdari încât ai impresia că nici frecați cu peria nu pot fi scoși la lumină.
Și cu toate astea, sunt atât de frumoși, atât de inocenți și cu ochii mari atât de deschiși spre tot ce-i nou, încât nu poți să rămâi indiferent! În fond, copiii nu au nicio vină! „Primăria vă ajută, dar trebuie să vă dați și voi cât de cât interersul! Nu trebuie să ai bani ca să speli copiii sau să dai o mână de var în casă! Copiii nu au nicio vină că nu i-ați dat la școală și că trăiesc așa!”, i-a spus Caliopiei, primarul Stancu Bălescu.
Femeia însă, o ținea una și bună. Că n-are bani, că s-au strâns 900 lei datorie la lumină și că acum nici alocație suplimenatară nu mai ia. „Și nici ajutor social. Că aveam datorii la fisc, că cică mi-au venit prea mulți bani ca suplimentară (alocație – n.r.) și acum tre să-i dau înapoi. De unde bani că de abia trăim din ce avem! Trebuie să ne ajute și pe noi cineva, că nu știu ce ne facem. De aici trebuie să plecăm, unde să ne ducem?”, spune Caliopia.
Copii fără certificate, adulți fără acte de proprietate
Nu se știe câți dintre copiii din Èšigănia din Bălești au sau nu certificate de naștere. Nu se știe exact nici câți dintre părinții lor au acte de proprietate și acest lucru a intrat în atenția autorităților locale și a Asociației Romilor pentru Integrare prin Dezvoltare Rurală Durabilă, care alături de alți parteneri, doresc să inițieze și să deruleze programe prin care aceste aspecte, și multe altele, să fie rezolvate. „Prin această Asociație doresc să dezvoltăm programe pentru comunitățile din județul Vrancea și căutăm parteneri în acest sens. La ora actuală avem două proiecte în derulare, ce au ca obiect legalizarea actelor de proprietate în comunitățile de romi din Mărășești și Slobozia Bradului, în parteneriat cu autoritățile locale. Aici, la Bălești, intenționăm să identificăm toate problemele împreună cu primăria și să găsim soluții”, a declarat Constantin Toader, președintele Asociației Romilor pentru Integrare prin Dezvoltare Rurală Durabilă.
La rândul său, Stancu Bălescu, primarul comunei Bălești, consideră o prioritate de gradul I problemele romilor din comunitate, motiv pentru care împreună cu Constantin Toader a lansat un apel public către toate ONG-urile și instituțiile care doresc să se implice, să le devină parteneri în derularea unor proiecte și programe care să aducă, totuși, „Å¢igănia” în mileniul trei! În ediția de mâine a cotidianului nostru veți vedea care sunt proiectele pe care le vizează cei (deocamdată) doi parteneri, pentru a reuși acest lucru.
