Rep.: Ați terminat doctoratul. Care este următorul pas pe care doriți să îl faceți?
M.S.: Vreau să plec în învățământul superior. Este mai bine acolo și îmi doresc asta pentru a putea avea performanță, pentru cariera mea.
Rep.: Care este motivul pentru care ați vrut să deveniți cadru didactic, având în vedere că ați muncit ani în șir în industria ușoară din județ?
M.S.: În industrie se plătea mai prost, era o activitate foarte vastă. Plecam dimineața și veneam seara și în învățământ mi-au plăcut copiii și studiul acesta intens. Chiar din primul an de învățământ am vrut să urc la un nivel foarte înalt.
Rep.: În perioada când v-ați format ați avut exemple?
M.S.: În învățământul superior domnul Fotea, de la Liceul Botta, domnul Spirescu, care este un om extraordinar, familia Tănase, domnul profesor Buculei, domnul Å¢uțuianu de matematică, dar și alți profesori, precum domnul Adrian Botez, profesor dr. de la Colegiul Gh. Balș, titani ai învățământului Vrancei, nici nu știu cum să-i numesc.
Rep.: Munca de cadru didactic v-a obligat să participați la diferite concursuri, simpozioane, unde ați făcut schimb de idei…
M.S.: Am participat cu elevii la olimpiade naționale, unde am câștigat locul I, II și două mențiuni când eram la Botta, la contabilitate – interdisciplinar. La Balș a fost mai slăbuț, am fost în 2010 la Reșița.
Rep.: Ce este cel mai greu în meseria de dascăl?
M.S.: Dacă nu stii să respecți copiii, este cel mai rău, dar și colegii trebuie respectați. Fără aceste lucruri nu ai ce căuta în învățământ.
Rep.: Când ați simțit că locul dumneavoastră este în învățământ?
M.S.: Încă din primul an, rezultatele au venit mai târziu. După primul an am dat Definitivatul la Iași, după care am dat toate examenele la ASE.
Rep.: Având în vedere că ați susținut examenul de Definitivat în centru universitar, puteți face o comparație cu examenul din zilele noastre? Și să ne spuneți dacă era mai bine atunci sau așa cum se susține acum, la nivel de județ.
M.S.: Era mai bine în centru universitar. Înainte era totul mai serios. Erau profesori universitari, oameni foarte serioși. Acum este diferit. Am participat la examene de Definitivat ca și supraveghetor. Parcă îți este și frică, deoarece foarte mulți copiază. Și chiar dacă le spui «Măi nu copia, că suntem colegi», ei totuși încearcă și îți periclitează situația ta, ca om.
Rep.: Anul acesta, la prima sesiune de Bacalaureat, nu au fost prinși elevi copiind, în schimb au fost profesori la ambele examene, cel de Titularizare și cel de Definitivat, și au fost eliminați din săli pentru tentativă de fraudă!
M.S.: Dovadă că supraveghetorii, tot profesori, sunt foarte serioși.
Rep.: Cum ați transmis informațiile elevilor în timpul orelor de curs, având în vedere că materia predată de dumenavoastră nu este tocmai simplă? Ce ați încercat să le transmiteți copiilor?
M.S.: Absolut totul, eu niciodată nu am mers pe manual, ci am încercat să ridic ștacheta foarte sus. Stau mărturie și olimpiadele naționale. În 2001, la Constanța, când am luat locul I, Adjudul fiind un oraș foarte mic, nici nu-l cunoșteau cei de acolo.
Rep.: Profesorii din generația de astăzi mai au aceeași valoare ca cei din generația veche?
M.S.: Nu, sunt într-un procent de sub 50%, mă refer la ce aveam noi înainte de anii 90 și ce este în prezent. Tinerii vin speriați, nu vin pregătiți, cu toate că vin cu note foarte mari de pe băncile facultății. Dar în primii 3 – 4 ani nu dau totul din ei. Åži chiar dacă vrei să-i ajuți, nu doresc să fie sprijiniți, sunt indiferenți. Trebuie să ridici ștacheta, chiar dacă elevii sunt slabi. Sunt foarte mulți profesori care dacă elevii sunt mai slăbuți, nu se mai implică prea mult, dar chiar dacă nu ai o clasă foarte bună și ai doar 3 – 4 elevi care se implică, când le predai nu le predai doar lor, ci clasei întregi și în timp se văd rezultatele. Poate nu în clasa a IX-a, dar în clasa a X-a, a XI-a se văd cu siguranță.
Rep.: Cum i-ați atras spre învățătură pe elevi ? Mi-ați spus că pe elevii de la acest liceu nu prea îi interesează să învețe…
M.S.: Majoritatea elevilor, cam 60% din ei, se duc la liceul teoretic, dar și la noi vin copii buni. Am avut un elev perseverant care era cel mai bun la domeniul mecatronist și a luat locul I, iar acum este pe la București. La noi vin elevi buni, dar din 30 dacă sunt interesați 5 sau 6.
Rep.: Cum îi determinați să învețe? Rezultatele de la Bacalaureat nu sunt prea pozitive…
M.S.: Eu nu predau discipline de bacalaureat. dar ca și diriginte îi îndemn să vină la pregătire, să vină la școală, să facă pregătire cu profesori din oraș.
Rep.: Există pe undeva vreo vină a cuiva având în vedere rezultatele slabe ale elevilor?
M.S.: Sunt vinovați elevii și părinții, profesorii nu sunt vinovați, dar au fost cazuri în anii precedenți când veneau profesorii la pregătire și din 100 de elevi veneau doi sau trei și profesorii erau obligați de Consiliul de Administrație să facă doar cu aceia pregătire. A dispărut dorința elevilor de a învăța.
Rep.: De anul acesta a fost introdus învățământul profesional de 3 ani. Cum priviți dumneavoastră această noutate?
M.S.: Salariații de peste 50 de ani din ziua de astăzi, care sunt foarte buni, sunt vechii absolvenți ai școlilor preofesionale de 3 ani, dar să ai și unde să faci practică. Ba nu sunt atelierele dotate, ba maiștrii nu se preocupă așa cum ar trebui.
Rep.: Ați participat la o conferintă internatională din Chișinău… care a fost impresia formată acolo?
M.S.: Profesorii sunt foarte exigenți, au dotări extraordinare. Acolo nu știi dacă elevii sunt în pauză sau învață, pentru că sunt foarte cuminți. La ei disciplina este de nota 10, la noi în țară cam de 7 sau 8.
Rep.: Anul acesta ați susținut teza de doctorat și din câte știu doriți să predați în mediul universitar.
M.S.: Aș vrea să plec, dar să vedem. Dacă elevii nu învață și nu acordă o importanță deosebită examenului de Bacalaureat, catedre la universități nu sunt. Parcă nu aș pleca nici din învățământul preuniversitar, pentru că îmi sunt dragi elevii, dar m-aș duce și în mediul universitar.
Rep.: Ce temă ați abordat în teza dumneavoastră de doctorat și cu ce elemente de noutate ați venit?
M.S.: Ceea ce am cercetat eu, Guvernanța corporativă, este un concept foarte nou de management. Guvernanță înseamnă o nouă conducere și control a întreprinderilor, care pune în prim plan crearea de valoare pentru acționari, dar și pentru vârfuri de interese. A fost o teză extraordinară, 3 ani de zile am lucrat la ea. Am urmat doctoratul în anii 2010-2013, iar anul acesta am susținut lucrarea, în funcție cum am fost programat.
Rep.: Mulți profesori urmează doctoratul în cadrul universităților din Republica Moldova, dumneavoastră ați optat pentru România. De ce?
M.S.: Nu punem nivelul învățământului din România cu cel de dincolo. De ce credeți că aproximativ 40% dintre absolvenții din Republica Moldova vin la noi, la facultățile noastre? Învățământul la ei este puțin mai slab.
Rep.: Ce planuri de viitor aveți?
M.S.: Vreau să urmez cercetări postdoctorale în cadrul facultăților.
Rep.: Care sunt pasiunile dumneavoastră? Mai aveți timp și pentru ele?
M.S.: Am avut pasiuni și am și în prezent. Îmi place fotbalul, tenisul. Sunt foarte bun la fotbal, am jucat și în divizia C, dar sunt bun și la tenis de câmp. Am îndrăgit fotbalul încă din școala generală, jucam la Lespezi în curtea școlii, după care am jucat la liceu. Îmi place să citesc foarte mult, ziare, reviste, mai ales tehnică, economic, lucrări ale unor somități ale învățământului tehnic, pedagogic, economic, mai puțin beletristică.
Rep.: Pasiunea aceasta pentru tehnică a fost din copilărie?
M.S.: Nu neapărat, poate 30%. Tatăl meu a fost tâmplar și mă pricep și la tâmplărie și poate de acolo a răsărit scânteia, dar mă pricep și la mecanică, nu doar la carte.
Rep.: I-a fost greu unui copil de la țară, cu o situație destul de dificilă, să răzbată în viață?
M.S.: Noi am fost 7 frați la părinți. A fost foarte greu. În anul 1971, tatăl meu a murit. Eu aveam 14 ani, iar mama a rămas cu 7 copii. Extraordinar de greu și cele mai multe greutăți eu le-am întâmpinat. Vă spun sincer că nu am fost la mare niciodată. Am mers în 2001, când m-am dus cu elevii la olimpiada națională, atunci am văzut marea.
Rep.: Având în vedere că ați muncit ani în șir pentru realizarea acestei teze de doctorat, există un beneficiu la salariu?
M.S.: În primul rând nu m-a interesat salariul. Într-adevăr, cei care au susținut cu ani în urmă doctoratul au un spor de 15% la salariu, dar noi, aceștia care am terminat acum, am pierdut această șansă, statul nu mai acordă niciun ban. Mulți dintre colegi mă întreabă de ce am mai făcut doctoratul dacă nu o să iau nimic la salariu. La fel mă întreabă de ce am dat gradul I, având în vedere că acest grad echivalează doctoratul. În anul 2010 am dat gradul I, tot în 2010 am început și doctoratul.
