Probabil nu mulți știu, însă legislația română prevede răspunderea pentru ruperea logodnei, în anumite condiții. Mai precis, în Codul civil se arată că „partea care rupe logodna în mod abuziv poate fi obligată la despăgubiri pentru cheltuielile făcute sau contractate în vederea căsătoriei, în măsura în care au fost potrivite cu împrejurările, precum şi pentru orice alte prejudicii cauzate”.
Iar această reglementare a fost folosită de o femeie din județ, atunci când a solicitat instanței ca fostul său logodnic să fie obligat la plata de despăgubiri. În mare, era vorba despre împrumuturile pe care le-ar fi făcut în timpul relației, relație care s-ar fi încheiat din vina fostului său logodnic.
Procesul a durat ceva vreme, fiind administrate probe și consemnate declarații, însă în final „acţiunea civilă având ca obiect pretenţii logodnă”, formulată de femeie, a fost respinsă „ca neîntemeiată”. Soluția nu a fost definitivă, putând fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Aceasta în condițiile în care reclamanta solicita restituirea a 24.894 lei, care reprezenta rest de plată aferent creditelor pe care le contractase „în baza promisiunii pârâtului de căsătorie şi a logodnei încheiate”, dar și daune morale în sumă de 2.000 lei, „pentru ruperea abuzivă a logodnei”.
Citatele provin de pe rejust.ro, acolo unde instanța și-a explicat prin motivare hotărârea, pe considerentul că „nu sunt îndeplinite dispoziţiile art. 269 în sensul ruperii logodnei în mod abuziv de către pârât sau determinarea reclamantei în mod culpabil de pârât în a rupe logodna (…)”.
În acțiune, femeia explicase faptul că fusese determinată de logodnicul său să contracteze mai multe împrumuturi bancare, din care i-a remis acestuia numeroase sume de bani pentru a-i cheltui în scopul organizării nunţii: „În schimb, susţine reclamanta că pârâtul i-a cheltuit în a-şi achita diverse datorii, a cumpărat mai multe bormaşini, motocositoare şi drujbe pe care le-a vândut în (…), fără să-i mai restituie banii reclamantei.
Totodată, a arătat reclamanta că pârâtul a amânat nunta şi căsătoria în două rânduri sub diverse pretexte. (…) a susţinut reclamanta că tatăl acesteia le-a dat suma de 6.000 euro pentru a face cununia civilă, dar aceştia au achitat contravaloarea a două vacanţe (…).
De asemenea, a arătat reclamanta că a mers într-o vacanţă (…) ce a fost cumpărată de către pârât, dar biletul de avion a fost achitat de către aceasta. Mai susţine că banii pentru formaţia la nuntă au fost achitaţi de către mama reclamantei, (…) banii fiind trimişi direct pe numele pârâtului, iar banii pentru arvunirea restaurantului au fost daţi de către părinţii pârâtului”.
Mai apoi, femeia a relatat că și-a văzut iubitul afișându-se cu altcineva pe rețelele de socializare și, într-un final, a rupt relația, deși acesta ar fi continuat să îi ceară să reprogrameze nunta. Ulterior, ar fi descoperit după despărţire că acesta obişnuia să primească bani de la alte femei.
În instanță, fostul logodnic s-a apărat, explicând că la rândul său a investit sentimente şi resurse financiare în relația care a durat 2 ani, dar că au existat presiuni din partea părinților iubitei sale, precum și discuții despre infidelitatea acesteia, care au dus la ruptură.
În motivare, instanța a reținut că „nu a existat un moment crucial în ruperea logodnei dintre părţi, ci această ruptură s-a făcut gradual, ambele părţi contribuind la finalitatea acesteia”.
„În ceea ce priveşte capătul de cerere prin care se solicită restituirea sumei de 24.894 lei, reprezentând restul de plată aferent creditelor pe care reclamanta le-a contractat în baza promisiunii de căsătorie şi a logodnei încheiate, instanţa apreciază că acest capăt de cerere se analizează în măsura ruperii logodnei în mod abuziv şi cu toate că instanţa a analizat acest aspect şi a constatat că rupererea logodnei nu s-a realizat în mod abuziv de către pârât, chiar şi aşa, instanţa reţine că reclamanta nu a făcut dovada că suma solicitată de 24.894 lei a fost cheltuită în vederea încheierii căsătoriei.
Din susţinerea reclamantei, instanţa reţine că suma contractată de către reclamantă a fost cu scopul organizării nunţii, dar cu toate acestea i-a fost remisă pârâtului pentru a achita anumite datorii, a cumpăra mai multe bormaşini, motocoase şi nu în vederea încheierii căsătoriei.
Astfel instanţa constată că reclamanta nu a invocat nicio plată din suma de 24.894 lei, ca fiind realizată în vederea desfăşurării petrecerii de căsătorie”, au fost parte dintre motivele pentru care instanța a respins cererea femeii.
Foto cu rol ilustrativ, sursa: https://www.freepik.com/
