Ediția: Miercuri 5 februarie 2025 Nr. 6808
Ediția: Miercuri 5 februarie 2025 Nr. 6808

Angajată a unei primării din județ, acuzată de purtare abuzivă după un conflict fizic cu o colegă de birou

Un conflict iscat între două funcționare publice, angajate ale unei primării din județ, a ajuns în atenția oamenilor legii. În urmă cu un an, cele două au mers la poliție, detaliind că, pe când se aflau în biroul pe care îl împărțeau, a avut loc un conflict. Și, cum femeile se acuzau reciproc, anchetatorii au încercat să lămurească situația.

Din ce se detaliază pe rejust.ro, ambele femei lucrau în cadrul aceluiași compartiment al primăriei respective, ba chiar împărțeau același birou, împreună cu o a treia funcționară. Iar totul a început după ce, în luna decembrie 2023, a avut loc o redistribuire/ reorganizare a atribuțiilor de serviciu în cadrul compartimentului respectiv, iar una dintre femei a fost nemulțumită de noile sarcini ce i-au fost atribuite prin fișa postului, „fapt ce a creat tensiuni”.

În acest context, în data de 13.02.2024, în jurul orei 10.30, în timp ce toate cele trei angajate se aflau la birou și își exercitau atribuțiile de serviciu, (…) i-a cerut colegei sale, suspecta (…), să mute biroul, deoarece nu era loc suficient de trecere pentru colega lor (…) și pentru cetățenii care veneau (…), însă aceasta a refuzat.

Fiind întâmpinată de un refuz, (…) a încercat să mute ea însăși biroul, aspect ce a nemulțumit-o pe suspecta (…), care inițial a reacționat verbal prin proferarea de expresii vulgare, iar ulterior, la scurt timp, a lovit-o cu palma peste față pe (…), fiind necesară intervenția martorei (…), care s-a interpus între cele două funcționare pentru a aplana conflictul și chiar pentru a împiedica escaladarea situației dintre cele două colege.

Cu privire la evenimentul din data de 13.02.2024, martora (…) a declarat faptul că era de față când s-a produs incidentul, a perceput nemijlocit momentul în care colega sa (…) a lovit-o cu palma peste față pe persoana vătămată (…). Cu privire la pretinsa faptă de lovire reclamată de către suspecta (…), martora (…) a menționat faptul că (…) nu a reacționat violent și nu a lovit-o la rândul ei pe suspectă”, rețineau anchetatorii.

În traducere, aceasta a însemnat că martora, cea de-a treia funcționară, a susținut doar varianta uneia dintre colegele care reclamase abuzul fizic. Cu toate acestea, „pe parcursul urmăririi penale a fost audiată în calitate de suspect și numita (…), care a declarat că în data de 13.02.2024, în jurul orei 10.30, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a avut un contact fizic cu (…), pe care însă neagă că ar fi lovit-o, aspect contrazis (…) din interpretarea coroborată a celorlalte probe administrate în cauză”.

Incidentul, „estompat prin trecerea timpului”

De atunci, femeile nu s-au mai certat, se mai preciza în ordonanța emisă de către procurori. Ordonanță care a constat în renunțarea la urmărirea penală, față de ambele, soluția fiind considerată a fi corectă și de către instanță: „1. În raport de probele administrate, cu privire la infracțiunea de purtare abuzivă (…) și având în vedere că după epuizarea materialului probator nu s-au evidențiat alte acte de amenințare sau de agresiune fizică pretins a fi comise de către persoana reclamată (…), urmează a se reține impedimentul la punerea în mișcare a acțiunii penale (…), respectiv fapta nu există.

2. (…) fapta suspectei (…), constând în aceea că, la data de 13.02.2024, în jurul orei 10.30, în calitate de funcționar public în cadrul Primăriei comunei (…), în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu (…), a lovit cu palma peste față pe persoana vătămată (…), realizează conținutul constitutiv al infracțiunii de purtare abuzivă (…). Din lecturarea fișei de cazier judiciar a suspectei (…), rezultă că aceasta se află la primul conflict cu legea penală, nefiind cunoscută cu antecedente penale.

Având în vedere atingerea minimă adusă valorilor sociale, lipsa unor consecințe păgubitoare grave privind integritatea corporală a persoanelor vătămate (lipsa unor leziuni traumatice obiectivate în zile de îngrijiri medicale), comportamentul ulterior al suspectei (nemaiexistând alte conflicte ulterioare evenimentului sesizat), lipsa antecedentelor sale penale, dar şi timpul scurs de la data comiterii faptei, de aproximativ 1 an, se constată că nu există interes public în urmărirea faptei sesizate.

De asemenea, se constată caracterul evident al existenței unei disproporții vădite între cheltuielile pe care le-ar implica desfășurarea în continuare a procesului penal și gravitatea urmărilor produse prin săvârșirea infracțiunii reclamate, având în vedere și perioada de timp care a trecut de la data săvârșirii faptei.

Totodată, persoana vătămată nu a făcut precizarea că s-ar fi adresat din nou cu alte cereri ori sesizări la organele de poliţie pentru a reclama noi incidente în legătură cu evenimente similare de la data la care s-as produs cel ce face obiectul prezentei, motiv pentru care nu se poate reţine existenţa unui pericol social existent, ori iminent, iar cel produs la data de 13.02.2024 s-a estompat prin trecerea timpului, nefiind urmat de alte acte de acelaşi gen sesizate şi fără alte aspecte care să fie dovedite de persoana vătămată.

Oportunitatea pronunțării unei soluții de netrimitere în judecată rezultă din conținutul și împrejurările concrete de săvârșire a faptei, modul și mijloacele de comitere a ilicitului penal (lipsa unor consecințe vătămătoare grave), precum și lipsa unor antecedente penale ale suspectei (…), timpul scurs de la data comiterii faptei, conducând în mod inevitabil la diminuarea rezonanței sociale a faptei penale.

Raportat la cazul dat, judecătorul de cameră preliminară apreciază că soluţia procurorului a fost adecvată având în vedere împrejurările concrete de săvârşire a faptei, eforturile necesare analizate în raport de gravitatea faptei și de timpul scurs de la data săvârşirii acesteia, precum și faptul că pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa amenzii sau pedeapsa închisorii de cel mult 3 ani.

Judecătorul constată că aceste elemente conduc la concluzia că nu există un interes public în urmărirea faptei. Prin urmare, judecătorul de cameră preliminară apreciază că, în mod corect, procurorul a dispus renunţarea la urmărirea penală, motiv pentru care (…) va admite cererea de confirmare a renunţării la urmărirea penală (…) Definitivă”.

Foto cu rol ilustrativ, sursa: user15285612 – https://www.freepik.com/

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

You cannot copy content of this page

× Ai o stire interesanta?