Mi-ar plăcea să pot scrie știri; să pot relata fapte, evenimente fără să-mi exprim vreo părere, vreo trăire; dar nu pot. Aș vrea să pot scrie: la Colegiul Economic din Focșani a avut loc ieri o întâlnire între… ; dar nu pot, pentru că în mintea mea sunt prea multe gânduri în același timp, fiecare își cere dreptul la a fi exprimat și niciunul nu e lipsit de context.
Și așa, fir-ar să fie, mă gândesc la Robert Sapolsky și la cartea lui „Determinat: O știință a vieții fără liber arbitru”.
Miercuri am fost la Colegiul Economic „Mihail Kogălniceanu” din Focșani, pe care cu toate emoțiile și speranțele vârstei de 18 ani l-am absolvit în ‘96. Doamna profesoară Sonica Dărmănescu m-a invitat la activitatea „Micii antreprenori față-n față cu antreprenorii de succes”, parte a proiectului educativ național „Elevul de azi, antreprenorul de mâine”.
Colegiul este altul decât cel pe care l-am absolvit eu. Acum, elevii participă la activități la care noi nici nu visam, au clasă specială pentru firme de exercițiu, acolo unde efectiv învață cum să ajungi antreprenor, cum să ai propria afacere.
„Sunt exersate tranzacțiile economice pe baza proceselor dintr-o întreprindere reală. Este un model virtual al unei societăți comerciale prin care sunt simulate procesele economice desfășurate într-o firmă reală”, mi-a explicat doamna profesoară.
Nu știu cu ce idei, sentimente au plecat elevii de la această întâlnire, dar pentru mine a fost o revelație; pentru că oamenii care și-au spus poveștile de viață sunt într-adevăr surse de inspirație pentru oricine vrea să fie antreprenor și mi-ar plăcea să-i văd mai des și mai mult, tocmai pentru ca întreaga comunitate să le știe lupta și să le înțeleagă parcursul profesional.
Le-au vorbit, așadar, elevilor: Valentin Dima, de la ValidSoftware, furnizor de servicii informatice din anul 2012, care a venit însoțit de cinci tineri voluntari, implicați în proiectul Buncărul IT; Vasile Bordea, patronul de la Aurora, firmă care anul acesta împlinește 30 de ani de activitate și care asigură locuri de muncă pentru peste 300 de angajați; Carmen Vasile, de la Cofetăria Marco și Ciocolateria Marsepe, continuatoare, alături de sora sa, Alina Goidea, a unei dulci afaceri de familie; Valentin Panaite, director la Rix Group – pensiunea Rix, cafeneaua Rix, agenția de turism Rix, dar și reprezentant al Code Kids Play Focșani, unde organizează cursuri de programare pentru copii; Aida Doagă – profesoară de biologie la Colegiul Pedagogic din Focșani și antreprenoare, alături de soțul său, la firma SC Diacarn Food SRL; Dragoș Horhocea, care, odată cu pandemia, și-a pierdut afacerea – agenția de turism Agetur, dar care s-a reinventat prin pasiunea pentru ciclism, iar acum este director la clubul de ciclism Alpha Mind; Carmen Gheorghiu, de la SC VEF SA – Vase Emailate Focșani, întreprindere înființată în 1979; Georgeta Gorghiu – președinta CECCAR Vrancea – Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, alături de Mihaela Oțelea, reprezentând aceeași instituție.
I-am ascultat povestind despre începuturi, despre micile afaceri de la care au pornit și marile credite la care au fost nevoiți să apeleze, despre fonduri europene de milioane de euro prin care și-au modernizat business-urile și despre greutățile cărora le-au făcut față, fiind, câteodată, nevoie de curaj extrem, de determinare, de inspirație și de instinct.
Deși am absolvit Colegiul Economic, spiritul antreprenorial nu m-a vizitat niciodată, contabilitatea mi-a fost la fel de străină precum caracterele chinezești, așa că i-am privit mereu pe oamenii de afaceri cu neînțelegerea ascunselor căi de a face bani. Cum de unii par că pur și simplu atrag banii, iar de alții nu se lipesc deloc, m-am întrebat mereu? Oricât de complexă poate părea întrebarea, răspunsul e și mai și. Ascultându-i pe invitații doamnei profesoare Dărmănescu, mi-am dat seama că nu este vorba despre bani.
Este vorba despre acel ceva pe care îl avem fiecare dintre noi, care ne face unici, irepetabili, care ne poate duce spre împlinire, spre a face ceea ce ne place și la care suntem buni – fie om de afaceri, fie jurnalist, fie mecanic auto, fie doctor, fie profesor, fie influencer, fie tiktoker, fie explorator, fie fotbalist. Din păcate, mulți nu descoperă acel ceva, se lasă duși în direcții dictate de alții sau de împrejurări; mulți nu au curaj, mulți sunt comozi; mulți trăiesc în condiții care nu le permit să (se) descopere ori nu sunt lăsați.
Consider că banii pot cumpăra orice: fericire, sănătate, putere, poate chiar și dragoste. E adevărat că poți vedea un apus sau un răsărit și fără bani, poți mirosi florile de aprilie și te poți odihni în iarba verde și fără bani, te poți îndrăgosti fără un ban în cont, poți mânca brânză cu mămăligă și ceapă și să trăiești fără să te doară nimic până la o sută de ani.
Doar că… una e să vezi apusul ori răsăritul printre două blocuri gri, dintr-un apartament la care abia îți permiți să plătești utilitățile și alta e să le vezi dintr-un hotel de cinci stele cu vedere la oceanul x; una e să ți se îmbolnăvească cineva drag de vreo boală cruntă și să vezi cum se stinge pentru că nu poți plăti medici și investigații și medicamente, alta e să îți permiți spitalizarea în Viena sau New York; te poți îndrăgosti și căsători când ai salariul minim pe economie, dar când vin facturile, când e nevoie de scutece pentru copii, când ți se strică dinții și o plombă costă trei sute de lei, nu plătești cu iubire.
Nu știu cu ce au rămas elevii în urma acestei întâlniri, dar sper să înțeleagă că pot învăța din cele povestite, chiar dacă e vârsta când li se poate părea că ei sunt cei cu care începe lumea. Eu le mulțumesc invitaților, elevilor și doamnelor profesoare care au făcut posibil acest eveniment. A fost o lecție care mă bucur că mi-a fost predată la liceul meu.
