Postare Facebook/Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului:
„Ce știm și ce nu știm despre cutremurele din regiunea Vrancea – What we know and what we don’t know about the earthquakes in the Vrancea region (Romania)” –
este lucrarea ai cărei autori Mircea Radulian, Mihaela Popa, Raluca Dinescu fac o trecere în revistă a ceea ce se știe până în prezent și ce rămâne de clarificat cu privire activitatea seismică din zona Vrancea.
Zona Vrancea reprezintă o sursă seismică unică la nivel global, generând cutremure majore cu magnitudini între 7 și 8 (1802 – 7,9 Mw, 1829 -7,3 mw, 1838 – 7.5 Mw, 1908 – 7.7 Mw, 1940 – 7,7 Mw, 1977 – 7,4 Mw, 1986 – 7,1 Mw), într-un volum seismogen extrem de restrâns şi izolat, denumit „cuib seismic”, localizat sub crusta terestră la adâncimi intermediare de 60-180 km.
Autorii explorează în detaliu caracteristicile acestei zone, punând în evidență particularitățile seismicității locale: configuraţia geometrică a focarelor, fenomenul de repetare a cutremurelor (ruperea repetată a aceluiași plan de falie), identificat prin similaritatea seismogramelor ȋnregistrate la stații comune, similaritatea mecanismelor, precum şi procesele specifice de directivitate şi atenuare a undelor seismice generate.
În lucrare sunt prezentate critic modelele existente de interpretare a fenomenelor seismice din Vrancea, sunt analizate și interpretate concordanțele și discrepanțele dintre acestea. Din punct de vedere al modelării geodinamice sunt analizate aspecte esențiale legate de natura materialului rece și dens care se scufundă în mantaua fierbinte, material care permite producerea cutremurelor la adâncimi subcrustale. Autorii evidenţiază implicaţiile diferite ȋn ceea ce priveşte modelarea sistemului geodinamic ȋn funcţie de natura oceanică sau continentală a acestui material. Prezenţa litosferei oceanice la adâncimi subcrustale presupune un proces de paleosubducție. Dimpotrivă, litosfera continentală poate apărea la aceste adâncimi în contextul unor procese de delaminare sau desprindere a crustei inferioare.
O întrebare importantă este dacă placa scufundată din Vrancea este încă atașată de crusta de deasupra sau s-a desprins deja de aceasta. Modelele care sugerează desprinderea completă a plăcii descendente de crusta continentală sunt susținute de deficitul de seismicitate observat între crustă și placă (la adâncinea de 40-60 km) și de măsurători geodezice ce indică rate relative de ridicare a ”munţilor” de cel puțin 10 mm/an (rată medie de ridicare de 22 mm/an, cu un interval mediu de încredere de 13,4 mm/an).
Pe de altă parte, mecanismele focale ale cutremurelor din Vrancea indică în mod clar un proces predominant de extensie pe verticală care nu poate fi explicat doar prin prezența forțelor gravitaționale, ci ar implica și forțe de cuplare în partea superioară a plăcii.
Articolul integral (în limba engleză – n.r.) este disponibil aici –
https://www.aos.ro/wp-content/anale/PCVol8Nr1Art.4.pdf
N.R. De la începutul lunii ianuarie, în România s-au produs 16 cutremure cu magnitudini cuprinse între 2,4 și 3,9 grade. Cel mai recent a avut loc sâmbătă, 18 ianuarie: „În ziua de 18 Ianuarie 2025 la ora 16:36:03 (ora locală a României) s-a produs în ZONA SEISMICĂ VRANCEA, BUZĂU un cutremur slab cu magnitudinea ml 3.9, la adâncimea de 126.8km. Cutremurul s-a produs în apropierea următoarelor oraşe: 55km SE de Brasov, 55km NV de Buzău, 55km N de Ploiești, 60km SE de Sfântu-Gheorghe, 79km V de Focșani, 83km NE de Târgoviște”, se arată pe site-ul www.infp.ro .
Conform unui studiu publicat de Allianz și preluat de AGERPRES, patru din zece companii globale (38%) identifică atacurile cibernetice, în special scurgerile de date, ca fiind principalul risc la adresa afacerilor lor în 2025. În schimb, după cum reiese din Allianz Risk Barometer, în România, pe primul loc se află catastrofele naturale, cum ar fi: furtunile, inundațiile și cutremurele, care reprezintă o preocupare semnificativă pentru mediul de afaceri local. Riscul privind catastrofele naturale a urcat de pe poziția 5 înregistrată în 2024.
Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale a ajuns anul trecut la un portofoliu de 2.350.000 de polițe, ceea ce înseamnă un grad de cuprindere de 24%, iar pentru 2025 estimează o creștere de 10%, potrivit directorului general al PAID, Nicoleta Radu, arată AGERPRES. PAID este o societate de asigurare-reasigurare, cu capital privat, formată prin asocierea societăților de asigurare pentru încheierea de asigurări obligatorii de locuință, în conformitate cu prevederile Legii nr. 260/2008.
Sursa foto: Facebook/Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Fizica Pământului
