Iubiți credincioși,
Nașterea Domnului, evenimentul crucial care a marcat istoria omenirii și de care se bucură întreaga creștinătate, în această zi de praznic, este rodul desăvârșitei ascultări față de Dumnezeu-Tatăl: a Fiului Său Cel Unul-Născut, din veșnicie, și a Sfintei Fecioare Maria, din momentul cercetării sale de către Arhanghelul Gavriil, la plinirea vremii (cf. Galateni 4, 4).
Cugetând la taina Întrupării Fiului și Cuvântului lui Dumnezeu, care a fost posibilă datorită cooperării divinului cu umanul, înțelegem cât de importantă și benefică este pentru noi, creștinii, virtutea ascultării de Părintele ceresc, mai ales acum, când sărbătorim nu ziua aniversară a unei personalități omenești, ci Nașterea Mântuitorului nostru Iisus Hristos, al Cărui Nume este mai presus de orice nume (cf. Filipeni 2, 9), de unde și noblețea apelativului creștin, primit în momentul nașterii noastre din apă și din Duh (cf. Ioan 3, 5) prin Taina Sfântului Botez.
Pentru creștinul autentic, Nașterea Domnului înseamnă actualizarea, prin credință și iubire în Hristos, a acelui moment unic și sfânt, când Dumnezeu a coborât pe pământ și a luat firea noastră, afară de păcat (cf. Evrei 4, 15), pentru a ne ridica pe noi la ceruri. Tocmai de aceea, înțelegând-o ca un prezent continuu, Sfântul Grigorie Teologul a preamărit-o în cuvinte de o rară frumusețe liturgică, afirmând că astăzi: „Hristos Se naște, slăviți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L! Hristos pe pământ, înălțați-vă!”.
Dar, pentru ca Domnul Hristos să Se nască duhovnicește în sufletele noastre, nu este suficient să credem în mărturiile istorice ale celor de demult, nici nu este îndeajuns să respectăm niște obiceiuri și tradiții de Crăciun, oricât ar fi ele de frumoase și impresionante. Toate capătă sens și sunt realmente folositoare sufletului doar în măsura în care ascultăm de Dumnezeu, în duh de smerenie și iubire creștinească adeverită prin fapte; iar ascultarea de Dumnezeu se traduce prin auzirea, conștientizarea, receptarea, asumarea și aplicarea cuvântului lui Dumnezeu în viața noastră cea de toate zilele.
Vedem câte tulburări sociale, neînțelegeri, conflicte și chiar acte de violență se petrec în jurul nostru, ca să nu mai vorbim de războaiele aflate încă în desfășurare, în vecinătatea țării noastre și în Orientul Apropiat, care înfricoșează și îngrijorează toată omenirea. Observăm cum oamenii se înstrăinează unii de alții, nu mai comunică între ei în mod firesc și civilizat, iar când o fac, se jignesc reciproc, pentru că nu mai au răbdare să se asculte unul pe celălalt, ceea ce trădează lipsa unei educații creștine adecvate și ignorarea cu bună știință a învățăturilor evanghelice. Or, toate acestea se întâmplă tocmai pentru că nu mai ascultăm de Dumnezeu.
„Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii” (Romani 13, 12) – ne îndeamnă Sfântul Apostol Pavel –, și, luminați de harul Preasfântului Duh, care se revarsă an de an asupra Bethleemului extins și în acest colțișor de lume în care ne-a fost dat să trăim, să punem un nou început vieții noastre creștine, pentru ca, în anul ce vine, 2025, când vom sărbători împlinirea a 17 veacuri de la Sinodul I Ecumenic și a 100 de ani de la ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rangul de Patriarhie, când vom participa la sfințirea Catedralei Naționale din București, închinată Sfântului Apostol Andrei, Ocrotitorul României, spre slava eroilor neamului românesc, să ne bucurăm de comuniunea celor 16 sfinți români recent canonizați de Sfântul Sinod al Bisericii noastre, între care un loc aparte îl ocupă marii duhovnici ai secolului XX, dascălii rugăciunii smerite și ai ascultării de Dumnezeu, care se roagă pentru noi să fim creștini cât mai buni, iubitori de Biserică și de Neam.
Cu aceste gânduri despre Nașterea lui Hristos, vă îmbrățișez cu dragoste părintească și vă doresc tuturor să petreceți sărbătorile de Crăciun, Anul Nou și Bobotează cu pace, sănătate, bucurie sfântă și ajutor de la Dumnezeu în toate faptele cele bune. La mulți și binecuvântați ani!
† C i p r i a n
Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei
