Mă contactează cineva ieri ca să mă întrebe dacă e cumva fiică-mea, cea cu nota mică la Evaluarea Națională, transformată apoi în aproape 10. Nu, nu e fiică-mea, dar e ca și cum ar fi fost.
Cunosc copilul respectiv, îi cunosc familia, știu ce s-a întâmplat și, mai ales, știu prin ce calvar au trecut toți. Iar faptul că unii au atâta răutate, atâtea frustrări, încât să spună pe la colțuri sau chiar să comenteze public, pe rețele, că nota a fost mărită pentru că a „cotizat” cineva, pur și simplu îmi provoacă o stare de rău fizic.
Acest copil extraordinar de frumos, cu bun simț, cu bună creștere, cu părinți ca oricare dintre noi, a luat 9,55 la Limba Română și, după ce i-a fost corectată propria lucrare, 9,75 la Matematică. Știți ce înseamnă aceste rezultate?
Eu știu, pentru că am văzut la fiică-mea, care acum nu se poate decide între Cuza și Unirea, pentru că are o medie care îi permite să intre oriunde, ca și copilul ajuns, fără să fi vrut, celebru. Înseamnă trezit la 7 dimineața, mic dejun pe fugă, lecții, teste, duș pe fugă, prânz pe fugă, plecat la 12 fără un sfert la școală, revenit după 6 sau 7 ore acasă, iar lecții, iar cină pe fugă, citit, apoi somn. Zi, după zi, după zi, inclusiv duminica. I-am impus fiică-mii să se odihnească sâmbăta, dar nu-și lua decât câteva ore, pentru că mereu erau teste, simulări, teme, etc.
Acești copii muncesc mai mult decât noi, adulții, pentru a obține un rezultat care să le permită accesul la profilul și în liceul pe care și-l doresc. Nu chiulesc, nu încearcă să păcălească profesorii, sunt silitori și respectuoși, timizi câteodată, inteligenți peste măsură. Și, dacă n-ar fi extrema presiune a examenului, a mizei pe care acesta se presupune că o are, presiune pusă pe ei câteodată în familie, câteodată la școală, câteodată în grupul de prieteni, câteodată din toate direcțiile, atunci ar fi reușit să se concentreze mai bine și să avem multe medii de 10. Dar ei știu că au învățat de le-au sărit capacele și că sunt foarte buni.
Copilul cu nota de 3,50/9,75 a fost victima unei erori a unuia dintre cei care au scanat lucrările, apoi le-au introdus în sistem. Copilul a știut că nu poate fi aceea nota corectă, așa că le-a spus clar părinților că trebuie făcută contestație, ceea ce au și făcut, iar după ce lucrarea i-a fost corectată, a luat nota pe care o merita.
Oricine poate greși, chiar și un cadru didactic la o sesiune de examen. Ideea e ca cei care greșesc să-și asume greșeala, să o recunoască, să explice ce s-a întâmplat și, eventual, zic și eu, să ofere scuze; mai ales că vorbim despre un copil care a suferit zile și nopți, care a plâns, nu din cauza notei, știa ce scrisese, ci pentru că i se făcuse o nedreptate.
Nu, n-a dat nimeni nimic ca acestui copil să-i fie crescută nota, pentru că acea primă nota nu era a sa, ci a altcuiva. Cei care aruncați aceste vorbe, fără să vă gândiți că le-ar putea citi acel copil sau că ar putea ajunge la urechile sale, vă puteți privi 10 secunde în oglindă, fără să întoarceți privirea? Sunt convinsă că vă credeți creștini, dar gândurile și vorbele voastre sunt mai departe de calea lui Iisus decât Pământul de gaura neagră de masă intermediară, observată recent de astronomi în centrul unei galaxii înghiţite de Calea Lactee. Nu vă mai închinați când treceți prin dreptul bisericilor, că îl mâniați pe Dumnezeu!
Nu doresc niciunui copil și niciunei familii să treacă prin ce au trecut acești oameni la locul lor, care își văd de viața lor, încercând să nu supere pe nimeni. Și ei, ca și noi, ne creștem copiii așa cum am fost, la rândul nostru, crescuți, după principiul: Ai carte, ai parte! Nu avem averi, nu avem ce să le punem pe tavă, îi trimitem în lume spunându-le: dacă înveți și te ții de școală, vei face ceva în viață, dacă nu… Iar ei înțeleg, pentru că sunt deștepți, pentru că sunt sensibili, așa că învață, învață și iar învață. Ei vor fi cei care vor duce țara și lumea spre mai bine, așa că lăsați-i, nu-i mai împovărați cu răutatea voastră. Rușine să vă fie!
Felicitări pentru atitudine , cunosc perfect cele descrise și sunt în asentimentul dumneavoastră.
Felicitări pentru articol ! Îmi reamintește de situația similară, când o elevă olimpică la Psihologie ,a primit notă sub 5 ,la BAC. La reevaluare ,aceasi diferența catastrofală… Profesorul corector nu a fost admonestat, nu i s-a scăzut din sslariu. Dimpotrivă, a promovat ca director și si-a luat și doctoratul… Oare nu se poate face nimic ?! Consider că astfel de profesori ar trebui să nu mai participe la Evaluări naționale !!!
Bravo Violeta! Bun text.