Intrarea Domnului în Ierusalim este sărbătorită în duminica dinaintea Învierii Domnului (a Sfintelor Paşti), în acest an în ziua de 28 aprilie.
„Sosit-a astăzi praznicul plin de bucurie al Intrării Domnului cu slavă în Ierusalim. El face parte din cele 12 praznice împărăteşti şi se numeşte în popor ‘Duminica Floriilor’, adică a florilor care ies primăvara pe câmp şi prin livezi. Se mai numeşte şi ‘Duminica Stâlpărilor’, deoarece astăzi credincioşii întâmpină pe Hristos în Ierusalim cu stâlpări de finic în mâini sau, cum este la noi, cu crenguţe înflorite de salcie”. („Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, Arhimandrit Ilie Cleopa, 1996)
Toate prorociile scrise în Sfânta Scriptură care au fost spuse despre Mântuitorul nostru Iisus Hristos s-au împlinit „cu mare uimire la vremea lor”, spune părintele Cleopa. „La fel şi pentru ziua acestui mare şi prealuminat praznic al Intrării Domnului în Ierusalim, vedem împlinindu-se proorocia Sfântului Prooroc Zaharia, care a zis: ‘Bucură-te foarte, fiica Sionului, veseleşte-te fiica Ierusalimului, că iată Împăratul tău vine la tine, drept şi biruitor, smerit şi călare pe mânzul asinei’ (Zaharia 9, 9)”. (Predica la Duminica Floriilor, Părintele Ilie Cleopa, Editura Mănăstirii Sihăstria, 1996; doxologia.ro)
Iisus Hristos a intrat în această zi, în Ierusalim, ca Împărat al cerului şi al pământului, dar nu în chip de Judecător cum va fi la cea de-a doua venire a Sa, ci smerit şi călare pe un mânz de asin.
„Mânzul asinei” este o prorocie a Sfântului Proroc Zaharia cât se poate de clară, spune părintele Cleopa. Iar semnificaţia acesteia o găseşte în faptul că şederea lui Iisus Hristos pe mânzul asinei însemna suspinarea neamurilor către El. „Mânzul asinei, ca orice mânz, este sălbatic şi anevoie de îmblânzit, iar ca un asin este necurat; pentru aceea nici nu era primit între cele ce se aduceau lui Dumnezeu după lege, ci se schimba”, spune părintele Cleopa.
La fel cu acesta erau şi toate neamurile pământului, necurate pentru necredinţa lor şi sălbatice şi cu anevoie de îmblânzit, pentru că erau lipsite de legile lui Dumnezeu.
Mulţime de oameni din Betania şi din Ierusalim, auzind că Mântuitorul a făcut acea mare minune, a învierii lui Lazăr, mort de patru zile, a ieşit înaintea Domnului şi L-a întâmpinat cu stâlpări şi cu ramuri.
„În zilele acelea, cetatea era plină cu oameni veniţi de pretutindeni la marea sărbătoare a Paştilor. Ea răsuna de zvonurile privitoare la Marele Prooroc şi Făcător de minuni din Nazaret, Ce tocmai săvârşise cea mai mare dintre nenumăratele Sale minuni – învierea lui Lazăr, care zăcuse patru zile în mormânt, şi aştepta sosirea Lui, şi se pregătea să Il întâmpine sărbătoreşte”. („Predici la Triod – La porţile Postului Mare”, Sfântul Luca al Crimeii; 1877-1961, 2004)
„Dar oare tot cu această evlavie şi credinţă l-au primit pe Mântuitorul arhiereii, fariseii şi cărturarii? Nu”, spune părintele Cleopa.
Aceştia erau plini de zavistie şi de ură împotriva Mântuitorului şi, auzind despre minunea cu învierea lui Lazăr, nu numai că nu au crezut, ci s-au grăbit să hotărască condamnarea Sa la moarte. Căci adunând sinedriul, ziceau: „Ce facem, pentru că Omul acesta face multe minuni? Dacă-L lăsăm aşa toţi vor crede în El şi vor veni romanii şi ne vor lua şi ţara şi neamul” (Ioan 11, 47-48).
„Aducând ca motiv – pentru planul lor cel nelegiuit – izbăvirea de năvălirea romanilor, ei minţeau, fiindcă romanii puseseră deja stăpânire pe Palestina, aceasta se întâmplase mai înainte”, arată Sfântul Luca al Crimeii.
„Şi totuşi, ce a dus la această înfricoşătoare fărădelege? De ce erau pline cu o asemenea răutate inimile cărturarilor, fariseilor şi arhiereilor? De ce îl urau ei pe Domnul Iisus, Fiul lui Dumnezeu, învăţătorul dragostei, Mântuitorul lumii? Tocmai din pricina invidiei josnice, negre – căci înainte de venirea lui Hristos ei erau stăpâni pe minţile şi inimile poporului israelit, erau căpeteniile şi învăţătorii lui; poporul îi considera drept sfinţi şi drepţi, supunându-se orişicărui cuvânt al lor. Acum însă ei pricepeau că stăpânirea lor, întemeiată pe urâtă făţărnicie, în care nu era dreptate, nu era putere duhovnicească adevărată, se va surpa în atingere cu adevărul dumnezeieştii stăpâniri a Mântuitorului. Ei vedeau şi simţeau că nimeni n-ar fi putut rosti vreodată cuvinte ca ale Lui şi se temeau că îşi vor pierde autoritatea, că din căpetenii vor ajunge supuşi – şi dorind să-şi întărească josnica stăpânire, ei năzuiau să curme viaţa lui Hristos”. („Predici la Triod – La porţile Postului Mare”)
„Auzi nebunie, auzi orbire din zavistie şi ură! Despre această orbire şi împietrire a fariseilor, a arhiereilor şi cărturarilor a prorocit marele prooroc Isaia, zicând: Că s-a învârtoşat inima poporului acestuia şi cu urechile sale greu a auzit şi ochii săi i-a închis, ca nu cumva să vadă cu ochii şi cu urechile să audă, şi cu inima să înţeleagă şi să se întoarcă şi să-l vindec” (Isaia 6, 10). (Predică la Duminica Floriilor; doxologia.ro)
Iisus Hristos nu a venit însă în lume să împărăţească peste Ierusalimul cel dinafară care este Iudeea, ci a venit să pătimească şi să moară pe cruce pentru noi, să-şi facă locaş de odihnă în inimile noastre, iar cel mai mult, spune părintele Cleopa, se odihneşte şi intră în inima noastră prin taina Spovedaniei şi a Sfintei Împărtăşanii, pentru care creştinii s-au pregătit în Postul Mare.
„Fraţii mei, din seara aceasta încep deniile, cu patimile lui Hristos. Sunt cele mai frumoase şi mişcătoare slujbe şi cântări de peste an. Veniţi seară de seară cât mai mulţi la sfânta biserică. Cum putem noi să dormim sau să lipsim de la biserică când Hristos priveghează şi se roagă pentru toată lumea? Cum putem noi să râdem şi să bem când Fiul lui Dumnezeu este dat în mâinile hulitorilor şi ucigaşilor necredincioşi? Cum putem noi să mâncăm acum când Domnul vieţii, posteşte şi suspină pentru noi? Cum să lipsim de la biserică acum, când Hristos este trădat de propriul său ucenic şi este vândut iudeilor ca să fie judecat şi răstignit? Să mergem săptămâna aceasta după Iisus Hristos, pe drumul Crucii, care pentru noi este drumul vieţii, al iertării şi al mântuirii. Fără acest drum nimeni dintre oameni nu se poate mântui”. (Predică la Duminica Floriilor; doxologia.ro)
AGERPRES/(Documentare – Mariana Zbora-Ciurel, editor: Irina Andreea Cristea, editor online: Alexandru Cojocaru)
Tradiții în Duminica Floriilor. De ce se sfințesc ramuri de salcie în ziua de Florii
Sărbătoarea Floriilor este primită cu bucurie de toți credincioșii, dar cu înțelegerea faptului că săptămâna ce urmează, numită Săptămâna Mare sau Săptămâna Patimilor, este una a tristeții.
Totodată, în ziua de Florii, Biserica acordă dezlegare la pește, fiind a doua oară după Buna Vestire, în postul Paștelui, în care se poate consuma acest aliment.
Cea mai cunoscută tradiție a zilei de Florii este aceea a ramurilor de salcie, pe care credincioșii le duc dimineața la biserică, unde vor fi sfințite de către preot. După terminarea slujbei fiecare participant va lua crenguțe de salcie acasă, pe care le va păstra într-un loc curat, de regulă lângă o icoană. Această salcie se consideră că are puteri nebănuite și în vreme de necaz sau boală va fi de ajutor celui care o folosește.
O veche legendă ne spune că Maica Domnului, vrând să-și vadă Fiul ce tocmai fusese răstignit, nu a putut să-și continue drumul din cauză că o apă mare i s-a ivit în cale. S-a rugat de toate buruienile s-o treacă apa, însă doar salcia a fost cea care a ajutat-o. Astfel, Maica Domnului a binecuvântat salcia ca oamenii să o ducă la biserică, iar preoții să o slujească.
Pe de altă parte, ramurile de salcie amintesc de ramurile de finic și măslin cu care a fost întâmpinat Isus Hristos de mulțime, la intrarea în Ierusalim. În unele zone ale țării se obișnuiește ca ramurile de salcie să fie puse și la mormintele rudelor, în acest mod aceștia vor ști că se apropie Paștele. De asemenea, unele persoane folosesc crenguțele de salcie pentru a se lega cu ele în jurul taliei, să nu-i doară mijlocul și să fie rezistenți la muncile câmpului ce vor urma.
Astfel, în ziua de Florii, în unele regiuni, în toate casele se coc atâtea pâini de grâu câți membri are familia, dar pâinile variază ca formă și mărime conform vârstei celor din familie. Aceste pâini se împletesc din aluat de grâu cu grijă și se înfrumusețează cu figuri sau cruci tot din același aluat. Pâinile se vor da de pomană celor săraci pentru a fi feriți de probleme și necazuri.
Alt obicei specific zilei de Florii este acela ca fetele să fiarbă, la miezul nopții spre Florii, apă cu bucuioc și să se spele cu ea pe cap a doua zi pentru a avea păr frumos și strălucitor. Această apă o pun apoi la rădăcina unui păr înflorit, spunând: “Cât de frumos e părul înflorit, așa de frumoasă să fiu și eu; cum se uită oamenii la un păr înflorit, așa să se uite și la mine!” În ziua de Florii unele gospodine scot hainele și veșmintele la aer în curte. Acestea se scutură de praf și, în plan simbolic, de rău și de urât.
Se spune că așa cum va fi vremea de Florii, așa va fi și de Paște. De asemenea, dacă până la Florii cântă broaștele, atunci vara va fi frumoasă.
O altă superstiție ne avertizează să nu plantăm pomi în săptămâna dinaintea Floriilor, deoarece aceștia vor face numai flori, nu și fructe.
Aproape 1,8 milioane de români îşi sărbătoresc onomastica duminică, de Florii
Aproape 1,8 milioane de români îşi sărbătoresc onomastica duminică, de sărbătoarea Floriilor.
Potrivit Direcţiei pentru evidenţa persoanelor şi administrarea bazelor de date, 1.175.582 sunt femei şi 607.889 bărbaţi care poartă acest nume sau derivate ale lui.
Dintre prenumele feminine, cel mai întâlnit este Florentina – 134.621 de persoane poartă acest nume.
În rândul bărbaţilor, cel mai întâlnit este prenumele Florin – 344.058, dar şi Florian – 51.438.
Prenumele feminine întâlnite sunt: Anemona – 1.118; Angela – 57.208; Angelica – 28.015; Brânduşa/Brandusa – 1.146; Brînduşa/Brindusa – 5.121; Camelia – 73.895; Crina – 21.265; Crinela – 860; Crinuta/Crinuţa – 998; Crizantema – 295; Crăiţa – 302; Dalia – 4.105; Daria – 61.199; Delia – 41.326; Floarea – 57.570; Flora – 769; Florea – 39; Floriana – 4.901; Florica – 79.543; Floricela – 4; Floricica – 1.606; Florina – 83.177; Florinela – 3.102; Garofiţa/Garofita – 2.911; Gentiana/Genţiana – 452; Gherghina – 14.847; Hortensia – 700; Iasmina – 14.271; Iris – 10.192; Liliana – 99.864; Lăcrămioara/Lacramioara – 31.002; Malina/Mălina – 5.551; Margareta – 39.112; Micşunica/Micsunica – 551; Narcisa – 16.620; Ortansa – 2.220; Ortensia – 292; Panseluţa/Panseluta – 436; Romaniţa/Romanita – 503; Rosa – 612; Roza – 3.469; Steluta/Steluţa – 15.852; Trandafira – 1.397; Veronica – 63.824; Violeta – 57.860; Viorela – 3.105; Viorica – 127.487; Zambila – 228 şi Zambilica – 39.
În rândul bărbaţilor, se pot întâlni prenume precum: Bujor – 1.277; Crin – 220; Crinu – 764; Florentin – 26.218; Floricel – 848; Floricică/Floricica – 3; Florică/Florica – 2.555; Florin – 344.058; Florinel – 13.831; Ghiocel – 1.128; Iasmin – 853; Iris – 53; Lilian – 3.231; Malin/Mălin – 496; Micsunel/Micşunel – 92; Mugur – 976; Mugurel – 8.727; Mărgărit – 565; Narcis – 15.778; Trandafir – 1.906; Viorel – 132.872.
AGERPRES/(AS – autor: Daniel Popescu, editor: Mihai Simionescu, editor online: Ady Ivaşcu)
