În 2024, Moșii de Iarnă și Sfinții 40 de Mucenici sunt în aceeași zi, adică pe data de 9 martie. Ambele sărbători sunt extrem de importante în calendarul creștin ortodox și au semnificații aparte.
Sfinţii 40 de Mucenici sunt mult cinstiţi şi pomeniţi în ţara noastră, spune arhimandritul Cleopa Ilie („Predici la praznice împărăteşti şi la sfinţii de peste an”, arhimandrit Ilie Cleopa, 1996). În această zi credincioşii aduc la biserică 40 de colaci în formă de 8, după numărul Sfinţilor 40 de Mucenici, care se cheamă popular „sfinţi” sau „mucenici”. „Să ştiţi că aceşti 40 de colăcei împletiţi simbolizează cele 40 de cununi care le-au luat din cer pentru credinţa şi răbdarea lor. Sunt făcuţi din pâine dulce şi în formă de 8, pentru că acest semn simbolizează veşnicia şi dulceaţa vieţii veşnice din ceruri”, arată părintele Cleopa.
Numele acestor 40 de sfinţi sunt: Kirion, Candid, Domnos, Isihie, Iraclie, Smaragd, Evnichie, Valent, Vivian, Claudie, Prisc, Teodul, Eutihie, Ioan, Xantis, Iulian, Lisinie, Aghie, Altie, Flavie, Acachie, Eodit, Lisimah, Alexandru, Ilie, Gorgonie, Teofil, Dometian, Gae, Leontie, Atanasie, Kiril, Sacherdon, Nicolae, Valerie, Filactimon, Severian, Andion, Meliton şi Aglae.
Sfinţii 40 de Mucenici ai lui Hristos au fost prinşi spre pătimire la 26 februarie şi şi-au dat sufletele în mâinile Domnului la 9 martie, pe vremea împăratului persecutor al creştinilor Liciniu (308-324).
Deşi tradiţia creştină face referire la 40 de mucenici, în tradiţia geto-dacică sunt menţionaţi 44 de mucenici, adică exact atâtea zile câte sunt între 9 martie şi 23 aprilie, când este prăznuirea Sfântului Gheorghe. De aceea, în unele zone ale ţării există credinţa în 44 de sfinţi.
În tradiţia populară, în sâmbăta care precede Sărbătoarea Mucenicilor, dar şi în ziua lor de prăznuire, sunt pomeniţi moşii şi strămoşii. Conform aceloraşi credinţe populare, sărbătoarea se mai numeşte şi Mucenicii, Măcinicii, Sfinţişorii sau Sâmbra plugului, cea din urmă semnificând suprapunerea praznicului cu începutul noului an agricol, un hotar între iarnă şi vară, între zilele reci specifice babei Dochia şi vremea călduroasă din zilele Moşilor.
În zonele rurale, în această zi plugurile tuturor gospodarilor erau adunate pe islazul sătesc şi preotul făcea o slujbă de sfinţire a apei, iar cu această agheasmă – ca simbol al sănătăţii şi prosperităţii – se stropeau plugurile şi toate uneltele agricole, apoi gospodarii mergeau în procesiune pe ogoare şi fiecare plugar trasa prima brazdă pe ogorul său. Tot de Mucenici se pune că stupii se scot de la iernat şi se taie primele corzi de viţă de vie pentru ca aceasta să aibă rod bogat. Se mai crede că în această zi vin berzele – simbolul norocului şi vestitoarele apariţiei pruncilor.
Tot tradiţia populară arată că, în această zi, Sfinţii Mucenici se întâlnesc şi participă la un ritual de dezgheţare a pământului şi de „slobozire” a căldurii pe ogoare şi în grădini, ca urmare oamenii participă la un ritual prin „baterea” pământului cu bâtele şi rostirea frazei „Intră frig şi ieşi căldură,/ Să ne fie vremea bună/pentru plug şi arătură”.
De asemenea, tot în sensul alungării frigului, există ritualul aprinderii focurilor în curţile gospodăriilor. Astfel, gunoaiele din gospodărie, din grădini şi de pe ogoare se ard, ca să vină primăvara mai curând, iar uneori există obiceiul ca flăcăii şi fetele să sară peste foc, pentru purificarea trupului.
O altă credinţă legată de foc arată că în noaptea de Mucenici se deschid mormintele şi Porţile Raiului, iar spiritele morţilor sunt aşteptate de rude cu focuri aprinse şi mese întinse.
În zona Munteniei, femeile obişnuiesc să stropească gospodăria cu un mănunchi de busuioc cu agheasmă, dar şi vasele în care gătesc de post, îmbrăcămintea şi proviziliile din cămară, pentru a exista hrană până la recolta următoare. În zonele rurale există şi obiceiul de prognozare, în această zi, a vremii, până la sfârşitul anului. Astfel, dacă plouă în această zi, va ploua şi în ziua de Paşti, iar dacă tună va urma o vară favorabilă culturilor, iar recoltele vor fi mai mari decât speră gospodarii. În schimb, dacă în ajunul Mucenicilor este vreme rece şi îngheaţă pământul, va urma o toamnă lungă.
Una dintre cele mai răspândite tradiţii este consumul a 40 de pahare de vin, care să amintească de sângele celor 40 de Mucenici care s-au jertfit pentru credinţa lor.
Cele 40 de pahare cu vin simbolizează şi puterea şi vigoarea, pentru că vinul se transformă în timpul anului în sânge şi putere de muncă. Pentru cei care nu pot să consume vin, tradiţia spune că trebuie să se stropească cu vin roşu pentru a avea tot anul vigoare.
În 9 martie se încheie perioada cunoscută ca „zilele babelor” şi începe săptămâna moşilor.
Praznicul Moşilor de iarnă este întotdeauna în sâmbăta ce precede săptămâna albă sau a brânzei, o etapă pregătitoare pentru începerea Postului Mare, când credincioşii au dezlegare să consume lapte, brânză, peşte, ouă, bucate de culoare albă sau care conţin ingrediente de aceeaşi culoare.
Odată cu Moşii de iarnă, începe etapa celor şapte sâmbete dedicate celor răposaţi întru Domnul, etapă care se încheie cu Sâmbăta lui Lazăr, prăznuită înainte de Săptămâna Mare, Săptămâna Patimilor lui Iisus.
La sărbătoarea Moşilor de Iarnă se face pomenirea moşilor şi strămoşilor cei mai îndepărtaţi din neam, de la care se ştiu multe lucruri privind tradiţiile şi obiceiurile religioase, transmise de ei din generaţie în generaţie. Începând cu sâmbăta Moşilor de Iarnă şi pe parcursul celor care urmează, până la Sâmbăta lui Lazăr, chipurile celor dragi comemoraţi în acest interval revin în viaţa credincioşilor cu cele mai frumoase amintiri.
Moșii de Iarnă 2024 sau Sâmbăta Morților este o zi cu însemnătate aparte pentru creștinii ortodocși și acoperă o mulțime de tradiții bisericești și obiceiuri populare. Cea mai importantă dintre acestea are legătură cu pomenirea celor adormiți, moment în care creștinii dau de pomană alimente și alte mâncăruri.
Pe lângă zilele de pomenire individuală a celor răposați, Biserica a rânduit aceste zile de comemorare generală a morților. Această tradiție reflectă respectul față de părinți, bunici sau strămoși și datează din cele mai vechi timpuri. Astfel, cultul strămoșilor este unul cu o însemnătate importantă în cultura românească, de aici fiind dat și numele de moși.
Ziua săptămânală cunoscută pomenirii moșilor este sâmbăta. Acest lucru nu este întâmplător, ci are la bază credința că în ziua de sâmbătă, Mântuitorul Isus Hristos a stat în mormânt cu trupul, iar cu sufletul s-a pogorât în iad pentru a scoate de acolo pe cei adormiți înainte de venirea sa.
Ca la orice praznic de pomenire, cele mai importante de Moşi sunt coliva, un colac, o sticlă de vin, pomelnicul şi lumânările. După posibilităţi, fiecare credincios poate să mai ducă la biserică, spre pomenire, şi alte bucate preferate de cei pe care îi comemorează.
