Analfabetismul funcțional este o problemă globală, fiind întâlnit în țări din întreaga lume. Spre deosebire de analfabetismul absolut, care se referă la o persoană care nu a învățat niciodată să scrie și să citească, analfabetismul funcțional are în vedere persoanele care cunosc semnele grafice, știu să scrie și să citească, dar nu înțeleg ceea ce au citit, nu știu să formuleze și să exprime judecăți de valoare sau propriile păreri. Mai mult decât atât, aceste persoane nu conștientizează că au un handicap intelectual, în cazul lor manifestându-se, de cele mai multe ori, efectul Duning-Kruger, ce presupune o supraevaluare continuă. Din păcate, conform rezultatelor la testele Pisa, care pun accent pe aplicarea cunoștințelor în situații concrete de viață, România se află pe ultimele locuri în Uniunea Europeană în ceea ce privește știința de carte. Ne putem consola, însă, cu faptul că în lume, pe alte continente, cum ar fi Asia, Africa sau America Latină, există țări care au un procent mult mai mare de analfabeți funcționali. Cauzele care determină acest fenomen sunt numeroase și țin atât de familie, de școală, dar și de societate în ansamblu.
Factorii socioeconomici. Sărăcia și inegalitatea socioeconomică determină ca persoanele din medii defavorizate să aibă un acces limitat la o educație de înaltă calitate. Determină absenteismul și abandonul școlar.
Lipsa de sprijin intelectual din partea familiei. Cunoaștem faptul că familia reprezintă factorul educogen primar. În cadrul acesteia se formează germenii educației intelectuale, educației moral-cetățenești, ale educației pentru sănătate etc. Dezvoltarea vocabularului, a comunicării verbale și non verbale, a gândirii logice se formează la vârste foarte mici.
Starea de sănătate a copilului. Mulți dintre aceștia se confruntă cu afecțiuni oculare sau cu diverse tulburări de învățare sau de concentrare.
În școală, principala metodă de învățare este memorarea. Se pune accent pe învățarea pe dinafară a unor concepte, teoreme, definiții și nu pe înțelegerea utilității acestora. Elevii învață automat cuvinte și structuri lingvistice, fără a fi obișnuiți să-și pună întrebări, să-și exprime păreri și puncte de vedere, să caute deosebiri de nuanță sau sens. Se împiedică astfel formarea inteligenței practice și a celei emoționale. În multe cazuri se pune accent pe învățământul de performanță pentru că asta se urmărește și nu pe progresul elevului. Se uită, în felul acesta, că învățământul are un caracter de masă și că toți elevii trebuie să înregistreze progres în învățare.
Programele încărcate și manualele greoaie. Acestea obligă profesorul să predea mult și nu-i mai rămâne suficient timp pentru explicații. Este obligat, de cele mai multe ori, să nu facă o evaluare continuă, ci să recurgă la o evaluare scrisă, periodică, ce nu este întotdeauna concludentă.
Analfabetismul funcțional poate influența în rău viața oamenilor limitându-le potențialul de dezvoltare. Să nu uităm că foarte mulți oameni votează fără să înțeleagă ce este și cum funcționează un parlament sau un partid politic. De aceea sunt necesare măsuri pentru reducerea, dacă nu este posibilă, eradicarea analfabetismului funcțional: Organizarea de cursuri de alfabetizare bazate pe programe educative; Simplificarea programelor și manualelor; Școala trebuie să aibă ca prioritate formarea unui mod de gândire care să permită elevilor să facă legătura între conținuturile vechi și cele noi; Creșterea gradului de aplicabilitate a achizițiilor didactice; Conștientizarea elevilor despre utilitatea imediată și pe termen lung a achizițiilor informaționale; Aprofundarea lecturii, neologizarea limbajului curent.
Alfabetizarea funcțională, opusul analfabetismului funcțional, poate facilita dobândirea de abilități necesare și obligatorii: utilizarea calculatorului, folosirea elementelor de bază din infrastructura bancară, cunoașterea cel puțin a unei limbi de circulație internațională.
Profesor Nina Elena Plopeanu
