Pentru mine, Vrancea înseamnă acasă. Aici m-am născut, aici am copilărit și tot aici am decis să rămân. Renumit pentru peisajele frumoase și gustul bun al „licorii lui Bachus‟, județul nostru este cunoscut și pentru Rezervația Naturală Focul Viu de la Andreiașu de Jos, unde are loc un fenomen neobișnuit și spectaculos în același timp: focurile care ard de la sine. Ori de câte ori am ocazia, încerc să promovez frumusețea naturală a Vrancei, așa că astăzi vă invit să descoperim împreună această rezervație.
Un potențial turistic uriaș
Primăvara a reușit timid să readucă natura la viață, iar trilurile păsărilor completează armonios peisajul desprins parcă dintr-o carte cu povești pentru copii. Printre coji de semințe lăsate drept „amintire‟ de oamenii care au vizitat rezervația, pământul bolborosește. Din loc în loc, câteva băltoace cu apă formează în centrul lor balonașe asemeni celor de săpun. Pe măsură ce mă apropii, simt atât căldura, cât și mirosul pronunțat de gaz metan.
„Ce ciudată și frumoasă poate fi natura!‟, îmi zic în gând. Nu zăbovesc prea mult lângă foc. Curiozitatea mă îndeamnă să văd cum arată foișorul din vecinătate. Ce-au lăsat „vizitatorii‟ în urma lor? Mesaje de dragoste, desene, numere de telefon, nume și multe altele… De la un capăt la altul, scândurile și buștenii groși de nu-i poți cuprinde în brațe au fost practic „îmbrăcați‟ în mâzgălituri. „Cu ce ne ajută o astfel de amintire?‟, mă întreb.
În decursul celor câteva zeci de minute în care m-am plimbat prin rezervație, am văzut sosind turiști atât din județ, cât și din afara lui, ținând cont de numerele de înmatriculare ale mașinilor. „Zona are un mare potențial turistic‟, îmi spun în gând. „E frumos aici. Alții ar da bani grei prin străinătate să vadă ce avem noi. Dar sunt și mulți care lasă în urma lor semințe și alte gunoaie. Sunt mulți care strică‟, spune o bătrână care locuiește în zonă. „Ar fi bine să pună camere de supraveghere, dar, la cum sunt unii, cred că le-ar strica și le-ar fura‟, mai adaugă femeia în timp ce-și continuă drumul.
„Cel mai extins câmp de «focuri vii» din România‟
Din Focșani, până la Rezervația Naturală Focul Viu de la Andreiașu de Jos, am făcut mai puțin de o oră de mers cu mașina. Am trecut prin Odobești, Broșteni, Mera, Reghiu și Valea Milcovului, iar în cele din urmă am ajuns la Andreiașu de Jos. Dorindu-mi să aflu mai multe despre această rezervație, m-am oprit câteva clipe în fața unei pancarte amplasate în vecinătate. Iată ce am aflat:
„Rezervația Naturală de interes geologic și forestier Focul Viu de la Andreiașu de Jos a fost înființată oficial în anul 1973 prin Decizia nr. 165 a Consiliului Popular al județului Vrancea, iar ulterior, prin Legea nr. 5/2000, acest areal a fost recunoscut ca arie protejată de interes național. Obiectivul acestei arii protejate este de a proteja fenomenul geologic numit generic «focul viu», dar și pădurea și pășunea învecinate‟.
Focurile vii de la Andreiașu de Jos sunt situate în Subcarpații Vrancei, pe versantul drept al Văii Milcovului, la aproximativ 430 de metri altitudine. „Rezervația naturală care ocrotește «Focurile Vii» de la Andreiașu de Jos se suprapune unei surse naturale de hidrocarburi gazoase cu aprindere spontană. Structura geologică, alcătuită din roci sedimentare (gresii, argile, cinerite) de vârstă miocenă, este deosebit de faliată și favorizează ieșirea la zi a gazului metan precum și a altor gaze‟.
Important de precizat că acest areal este „apreciat de specialiști ca fiind cel mai extins câmp de «focuri vii» din România, atât ca suprafață (400 m²), cât și ca debit de metan (50 tone/an). Pe aceeași falie, la 8,5 kilometri Nord de Andreiașu, pe dealul Răiuț (alt. 714 metri), există, de asemenea, o emanație de gaze naturale‟. Cu toate acestea, unii dintre noi pare că nu înțeleg cât de mult rău poate face o pungă aruncată la voia întâmplării, alegând să lase în urma lor gunoaie și dovada nepăsării. Haideți să promovăm ținuturile frumoase ale Vrancei și să ocrotim natura atât de importantă și vitală pentru noi toți.
