Lt. col. psiholog Năstase Manuela din cadrul Medicinei operaționale a Spitalului Militar de Urgență ,,Dr. Alexandru Popescu” – avocatul sufletului!
,,Cum aș face dacă …?”
Gândul luat din intimitate este de multe ori nesigur. O afirmație rezonabilă care ieri mi s-a părut justă, astăzi este contrazisă de o altă afirmație justă care mi se pare rezonabilă.
Reacția mea psihologică, atunci când emoțiile nu mă ascultă, o rescriu cu lecții de adaptare predate de specialistul la lucru, primul ajutor psihologic.
Inspir și expir încet și profund. Pentru controlul stresului emoțional găsesc 5 lucruri: un pom, o floare, un deal (natura care să mă treacă pustiul ca o fecioară), o lampă, o dragă… Mă aplec spre responsabilitatea imediată de a nu compromite eul cazon.
Urc treptele rezilienței cu soluții de adaptare psihologică pozitivă în fața factorilor stresori semnificativi:
-povestea spusă cu înclinări ale capului, de aprobare, îmi aduce resurse de încredere;
– un lucru nou, nu mai este nou după ce l-am folosit prima dată dar îmi este util în continuare;
– gustul gogoșilor cu gem făcute de bunica este mult mai puternic decât orice emoție nestatornică;
– o datorie restituită la timp nu mă face să mă mai gândesc la ea. Efortul depus în perioada achitării îmi dă încredere, este o promisiune ținută în termeni rezonabili.
Unui profesor de muzică îi plăcea să dea lecții de pian în carmera care dădea spre un teren de instrucție și muzica antrena și militarii.
Un psiholog militar îți curăță neînțelegerile emoționale pe câmpul de instrucție și când ajungi în fața pianului cânți cu ochii închiși. Orice pas spre casă este însoțit de un tonus nou. Orice zi grea este reușită – lecție învățată.
Sănătate, vocație, tradiție!
Text/foto: plutonier adjutant Adrian Galiță/ Spitalul Militar de Urgență ,,Dr. Alexandru Popescu” Focșani
