Într-o lume în derivă și atât de neașezată, sunt binevenite reperele spirituale pentru revenirea noastră la normalitate! Rândurile de mai jos sunt izvorâte tocmai din această dorință, de a arăta că, într-o lume nestatornică, avem și piscuri de lumină, faruri călăuzitoare, exemple ce ne invită la o renaștere sau revenire la normalitate. Trăim în lumea contestărilor și oricine va citi aceste rânduri va putea să adopte orice atitudine, fie de a accepta instituția familiei – model și certitudine a perpetuării speciei umane pe acest pământ, fie de a o contesta, în numele libertății, dar o libertate înțeleasă după o ideologie născută din haos și hazard și nicidecum o libertate o ordinii și armoniei. Pentru că, trebuie să facem această precizare: libertatea, în spațiul autentic ortodox, creștin, înseamnă posibilitatea de a face binele și nu dreptul de a face orice! Așa cum în afara Iubirii este moartea, tot la fel, în afara binelui este robia. Și dacă cel robit poate fi liber, făurindu-și o lume proprie, cel ce robește este constrâns de propria-i limită: neputința de a iubi!
În acest sens, zilele acestea, mai precis la 7 ianuarie, familia Ioana și Ion Martiș au avut bucuria duhovnicească să marcheze a 50-a aniversare de când, sfioși, curați la suflet, plini de vise și speranțe pășeau pentru prima dată în fața Sfântului Altar, pentru a cere binecuvântarea lui Dumnezeu de a urca în aceeași corabie, pentru a călători împreună pe valurile învolburate ale acestei vieți. De o parte și de alta au avut stâlpi și faruri călăuzitoare pe părinții sufletești Constantin și Aurelia Dinu, care le-au călăuzit pașii și i-au ajutat să biruie atâtea obstacole inerente acestei vieți.
Și cine ar putea să rețină și cu atât mai mult să expună, câte provocări și momente delicate, câte încercări și cumpene nu au fost în cei 50 de ani de călătorie?! Dar bunul căpitan, dimpreună cu secundul, au condus corabia familiei printre stâncile vieții, au întărit echipajul cu forțe proaspete, copiii, au adăugat nepoții și acum așteaptă să primească la sânul lor și strănepoții. Ce imagine frumoasă a unei familii împlinite! Cunoscând familia, îmi permit să afirm că toate acestea au fost posibile fiindcă totdeauna au avut prieteni de nădejde, care nu i-au părăsit niciodată și anume pe Dumnezeu Tatăl, pe Dumnezeu Fiul și pe Dumnezeu Sfântul Duh – Treimea cea de o ființă și nedespărțită! Și nu-i mai puțin adevărat că atunci când omul se împrietenește cu Dumnezeu, începe să simtă, să gândească și să acționeze dumnezeește!
Dar cine sunt cei doi, Ioana și Ion Martiș? A contura tabloul vieții unui om este un lucru anevoios ! De ce ? Pentru că, pe de o parte, cele ale omului numai duhul omului le știe, precum cele ale lui Dumnezeu numai Duhul lui Dumnezeu le cunoaște ! Indiferent cât de meșteșugit ar fi penelul cuiva, tot vor rămâne lucruri nescrise, fiindcă așa cum un pictor, cât face un portret se folosește de culori și nuanțe diferite, tot la fel, pentru a surprinde și a așeza pe hârtie conturul și conținutul vieții unui om ar fi necesar să îmbinăm mărturiile tuturor celor ce l-au cunoscut și tot ar mai rămâne ceva de taină ! Și totuși…,vom încerca să conturăm tabloul vieții celor doi, nu pentru că dânșii ar avea nevoie de mărturia noastră, nu pentru că le-ar ajuta cu ceva, dimpotrivă, o vom face pentru ca să arătăm unei lumi, care se confruntă cu atâtea provocări, că armonia, pacea, iubirea, jertfelnicia, solicitudinea, îngăduința, statornicia etc., sunt posibile și ele rodesc astfel de familii.
Născut la 5 iunie 1946, în satul Vișina, comuna Poiana din ținutul Nicorești, județul Galați, dl Ion Martiș a fost dornic să învețe carte din frageda-i copilărie și la vârsta de 6 ani era deja în clasa I-a, la Școala Generală (pe atunci) din satul natal. Faptul că la vremea respectivă vârsta de admitere la școală era de 7 ani, a fost nevoit să repete clasa I-a pentru că nu se încadra în șablon ! O, tempora! O, mors! După absolvirea celor 7 clase primare s-a înscris la Școala Profesională de mecanici agricoli, din cadrul Liceului Agricol Tecuci, iar după cei 3 ani de cursuri, nemulțumindu-se doar cu cele acumulate, a continuat să studieze și astfel se înscrie la Școala tehnică de contabilitate, din cadrul aceluiași liceu, iar după 2 ani de cursuri a fost mutat la Liceul Agricol din Focșani, astăzi Colegiul Agricol Valeriu D. Cotea.
Ca să înțelegem că întotdeauna au fost vremuri și mai așezate și mai relative, trebuie să remarcăm faptul că după cei 4 ani de Școală Tehnică s-a înscris la Liceul Unirea, curs seral, pe care l-a absolvit cu diplomă de Bacalaureat, ca la sfârșitul cursurilor să vină o lege care să echivaleze Școala Tehnică de 4 ani cu Liceul de cultură generală ! Și cum setea de cunoaștere, dar și devenire mistuiau sufletul tânărului de atunci, s-a înscris și a absolvit Academia de Studii Economice, secția Finanțe – Contabilitate, din cadrul Universității din Iași. A urmat și cursurile Facultății de Drept, din Iași, dar fără să le finalizeze. Nu s-a mulțumit cu atât și a urmat și cursuri post universitare de Contabilitate, așa cum era structura studiilor academice la vremea respectivă.
Cu acest bagaj informațional, tânărul Ion Martiș era pregătit să ia viața în piept și așa a desfășurat activități, cu precădere de contabilitate și control, în diverse unități agricole și industriale, dar a avut și diferite hobby-uri. A avut funcții de răspundere în cadrul Întreprinderii Județene de Transport, dar concomitent, pentru profesionalismul său a fost un apreciat expert contabil, putându-se lăuda cu cele aproape 500 de expertize, în cei 30 de ani de activitate financiar – contabilă. Apreciat de organele de cercetare penală (atât poliție cât și procuratură), a fost un om curajos și echidistant, nelăsându-se intimidat decât de dreptate și adevăr. Așa se face, spre exemplu, că nu s-a sfiit să arate, în plină epocă materialist-dialectică, greșeala săvârșită la judecarea și condamnarea unui domn, Ciuciur din Cârligele, când, revizuindu-i dosarul, a obligat statul să-i dea despăgubiri considerabile (la vremea respectivă, contravaloarea a două autoturisme Dacia).
Puțini sunt cei care știu că dânsul a fost un pionier în cele ale apiculturii moderne, nu doar în județul nostru sau în țară, ci a fost apreciat chiar de experți din străinătate. De altfel, un pavilion modern cu stupi, putea fi văzut pe la începutul anilor 90, prin diferite păduri sau lanuri, fiindcă domnia sa găsise modalitatea să apropie albinele de sursa de aprovizionare și astfel să îmbunătățească producția de miere. Echipe de cehi și polonezi au fost și i-au copiat invenția.
O activitate deosebită a desfășurat și pe tărâm sportiv, preluând pentru câțiva ani buni, echipa de fotbal a municipiului, ”Unirea”, pe care a reușit să o ducă în Divizia ”B”, propulsând-o până la vârful acesteia, cu șanse reale de promovare în Divizia ”A”.
A fost pionier și în ceea ce înseamnă televiziunea prin cablu, fiind primul din țară (Licența C002) cu o viziune de viitor, care a introdus această facilitate în județul nostru, dar și în afara lui, precum în localitățile Sinaia, Predeal, Poiana Brașov, Tecuci, Nicorești, Poiana, etc. Toate acestea i-au adus satisfacții, dar și unele frământări, fiindcă lumea în care trăim are așteptări nemăsurate și nebănuite, chiar când nu oferă prea mult.
Dar, familia Martiș s-a remarcat mult mai mult pe tărâmul spiritual, prin ceea ce a reușit să împlinească. Nu voi putea enumera toate realizările, dar nici nu voi putea trece cu vederea cel puțin două dintre acestea și anume, prima legată de localitatea de domiciliu – Unirea – Odobești, iar a doua de Sloobozia Ciorăști. La Unirea – Odobești, la biserica Adormirea Maici Domnului, din centrul cartierului, a ridicat o clopotniță și o casă de prăznuire, înzestrându-le cu toate cele necesare bunei funcționări, iar la Slobozia Ciorăști a înnobilat mănăstirea cu o troiță, adusă tocmai din Grecia și a mijlocit pe lângă cunoscutul om de afaceri Gigi Becali, pe care l-a făcut părtaș printre ctitori. De altfel, puțin cunoscută este prietenia celor doi oameni și cu atât mai puțin activitatea lor pe timpul pandemiei, când au ajutat cu medicamente pe foarte mulți dintre vrânceni, atât în particular cât și în cadru instituționalizat. Cu siguranță, multe din faptele de milostenie ale celor doi, vor fi cunoscute în întregime de Cel de Sus !
De curând, a donat o suprafață generoasă de pământ în cartierul ce se ridică încă, în fosta livadă Pomicola – Focșani, pentru a se ridica un locaș de cult.
Faptele sunt greu de inventariat în câteva rânduri, ele vor rămâne înscrise în Cartea Vieții, la Dumnezeu, pentru unele dintre ele a fost răsplătit dl Martiș pe pământ, pentru cele mai multe dintre ele va fi răsplătit dincolo. Iar ca să am acoperire pentru cele afirmate, voi menționa câteva distincții primite în decursul anilor: Crucea Patriarhală primită de la vrednicul de pomenire Patriarhul Teoctist; Crucea Sf. Sava, oferită de vrednicul de pomenire, arhiepiscopul Epifanie al Buzăului; Crucea Sf. AP. Andrei, oferită de IPS Casial al Dunării de Jos; Crucea Episcopiei din Detroit, oferită de Arhiepiscopul Americii de Nord și numărul lor este mult mai mare. Să nu uităm că domnia sa ține în viață singurul post de televiziune din Județul nostru, de mai bine de trei decenii, pentru care nu a primit nici o sancțiune de la CNA, ba, dimpotrivă a fost distins cu diplome și medalii.
Un alt aspect mai puțin cunoscut, multora dintre noi, este legat de Clubul Diplomaților, prin care dl Martiș a dorit să adune la aceeași masă pe cei mai reprezentativi oameni ai județului, pentru a discuta și găsi cele mai bune soluții pentru propășirea noastră. O simplă vizită la sediul Televiziunii Atlas ne introduce în această atmosferă, fie și numai pentru faptul că cei ce au trecut pe aici și acum sunt în veșnicie își au un colț al lor, de pioasă amintire !
Dacă la toate acestea mai adăugăm faptul că peste 50 de familii s-a bucurat de atenția, respectul și prețuirea familiei Martiș, căci acesta este numărul cununaților și botezaților, atunci ne facem o imagine, poate mai clară a celor doi corăbieri.
Deși spre sfârșit, trebuie să îmi cer iertare, dar nimic din ceea ce s-a consemnat nu ar fi prins contur în realitate fără prezența secundului de pe corabia familiei Martiș, adică d-na Ioana, soție, mamă, bunică și, în curând, străbunică ! Iar mai presus de toate, deși încercat de la vârsta de 17 ani, cu un accident stupid, Ion Martiș a avut parte de buni sfătuitori, Constantin Dinu, nașul de cununie și Ion Ghiona, nașul de argint.
La acest moment al minunatului Jubileu, nu putem decât să urăm familiei Ioana și Ion Martiș viață îndelungată, liniște sufletească, bucurii și împliniri de la copii și nepoți, iar mai presus de toate MÂNTUIRE.
A consemnat pentru dvs, Moș Ene
