Toamna, „talentatul pictor‟ al lui Dumnezeu, a „îmbrăcat‟ Odobeștiul în straie noi, de sărbătoare. Profitând de vremea frumoasă, am mers la părintele Gheorghiță Leu, parohul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului‟ Odobești, pentru a afla istoria acestui lăcaș de cult. Nemiloasa istorie a șters multe dintre informațiile de care am fi avut nevoie, însă, cu ajutorul preotului, am aflat că pe locul actualei biserici din zid, înregistrată ca monument istoric, a existat o altă bisericuță din lemn. „Așa cum apare scris pe pisania din tinda bisericii așezată deasupra ușii de la intrare, această biserică a fost zidită de Costache Razu Vel-spătar cu jupâneasa lui Maria, Vasile Buzilă cu jupâneasa lui Nastasiea și Panaite Cupetă cu jupâneasa lui Maria, fiind terminată la data de 30 august 1732‟, spune pr. Gheorghiță Leu.
De-a lungul timpului, biserica a avut de suferit din cauza cutremurelor și chiar a războiului din 1916-1917 când nemții au „luat clopotele din clopotniță și le-au trimis în Germania‟. Deși la exterior biserica pare foarte mare, spațiul din interior a fost redus odată cu reparațiile necesare după dezastrele lăsate în urmă de cutremure. „După cutremure, în jurul bisericii a fost creată o contraforță, iar pe interior a fost redus spațiul pentru că s-a ridicat o arcadă care să întărească structura‟, explică preotul. Actuala pictură a fost realizată în perioada 1989-1991 de Neculai și Florentina Hilohi, iar resfințirea bisericii a avut loc în data de 24 mai 1992, fiind oficiată de Înaltpreasfințitul Epifanie, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei de la acea vreme.
Un mic colț de Rai…
Când am ajuns, l-am surprins pe pr. Gheorghiță Leu în timp ce îngrijea trandafirii de la intrarea în biserică, trandafiri care, atunci când înfloresc, sunt o explozie de frumusețe și bucurie. „Când am venit aici, la Biserica «Nașterea Maicii Domnului» Odobești, curtea era goală. Nu erau alei, nici flori, nici copăcei…‟, spune preotul. În prezent, curtea bisericii este precum un parc. Aceeași curte găzduiește și un cimitir micuț, care a fost înființat în jurul anului 2000.
Biserica ar avea nevoie de lucrări de reabilitare, în special în ceea ce privește dușumeaua care, fiind din lemn, este șubredă, însă, „fiind monument istoric, trebuie să-i păstrăm configurația, și este puțin mai greu‟, dar nu imposibil. În mai puțin de doi ani, preotul va ieși la pensie, lăsând în urma lui un alt preot care va avea misiunea să aibă grijă de Biserica „Nașterea Maicii Domnului‟ Odobești. După o viață de om dedicată Lui Dumnezeu, pr. Gheorghiță Leu spune că-și dorește ca duminicile să le dedice tot bisericii, însă în calitate de enoriaș, participând la slujbe atât la mănăstiri, cât și biserici din țară.
„Preoția este o misiune, nu un serviciu!‟
Fiecare dintre noi este liber să aleagă drumul pe care va merge în viață. Pr. Gheorghiță Leu spune că a copilărit într-o familie cu frică de Dumnezeu, o familie cu tradiție pe linie preoțească, având în vedere că străbunicul lui a fost preot. Originar din Irești, după terminarea gimnaziului, preotul s-a înscris la liceul din Vidra, promovând cu succes examenul de treaptă. Însă, Dumnezeu îi pregătise un alt drum. „Un coleg de-al meu a dat la seminar și m-a întrebat și pe mine dacă vreau. Pe atunci, plecam la muncă în vacanțe ca să avem toamna cărți, caiete, pantofi și ce ne mai trebuie pentru școală. Am plecat de la muncă, am luat programa de la colegul meu și am învățat pentru examenul care se ținea peste două săptămâni. Cel mai greu mi-a fost să învăț terminologia. Uitam mereu termenii‟, recunoaște preotul. Dumnezeu l-a ajutat însă și a intrat la seminar, unde s-a acomodat repede pentru că, „trăind la țară, te știa oricine și nu puteai să ieși în evidență cu obrăznicii, trebuia să fii la locul tău‟.
După absolvirea seminarului de la Buzău, a urmat Facultatea de Teologie din București. „Prima dată am fost repartizat la Verdea, în vara lui 1983. Prima slujbă a fost plină de emoții. De fapt, prima slujbă a fost o înmormântare. A fost apăsător tare. Îmi tremurau mâinile de emoție‟, își amintește preotul. În esență, „preoția este o misiune, nu un serviciu‟, tocmai de aceea este important să-L lași pe Dumnezeu să te ajute. În primii ani de preoție, momentul în care enoriașii veneau la spovedit era destul de dificil.
Pr. Gheorghiță Leu își amintește că în al doilea an de preoție a venit la spovedit „o bunică care plângea atât de tare, încât nu puteam să o stăpânesc. Eram în Postul Paștelui, cu două săptămâni înainte de Înviere. Întrebând-o ce a pățit, îmi spune că a mâncat ulei tot postul. Când am auzit, și văzând-o cât a plâns și ce zbucium a avut, am simțit că mi-a băgat cineva o suliță în inimă. Și eu mâncam pe atunci ulei în post. Așa cum știm, în postul Paștelui nu se mănâncă ulei, și nu se bea nici vin, decât sâmbăta și duminica. Când am ajuns acasă, i-am spus preotesei să postim și noi fără ulei și am constatat cât de ușor este Postul Paștelui fără ulei, și ce bucurie ai când mănânci sămbăta sau duminica cartofi prăjiți sau o varză călită‟. Întrebându-l ce înseamnă preoția pentru el după atâția ani de slujire, pr. Gheorghiță Leu răspunde: „preoția înseamnă o dăruire, și Lui Dumnezeu, și oamenilor, și-un mare sacrificiu‟.
Pr. Gheorghiță Leu este tatăl a trei copii pe care-i consideră „darul lui Dumnezeu‟, copii care i-au conturat frumos viața de familie alături de soția lui care-i este nu doar parteneră de viață, ci și sprijin. În încheiere, „îi îndemn pe credincioși să păstreze legătura cu biserica, pentru că Hristos este mesagerul păcii și al iubirii, iar misiunea bisercii este să ne mântuiască. Doamne ajută!‟.
