Reînfiinţat în urmă cu circa doi ani, dar cu o tradiţie de generaţii, Ansamblul Folcloric „Poarta Vrancei‟ de la Vidra este singurul din judeţ care poartă costume tradiţionale autentice, specifice zonei, mare parte dintre acestea fiind cusute chiar de membrii ansamblului, sub îndrumarea unor experţi etnografi şi specialişti în domeniul iei. Îndrumaţi de preotul Ştefan Aga, care dansează el însuşi, împreună cu soţia, în cadrul grupului, ansamblul numără astăzi circa 40 de persoane, copii şi părinţi.
„Noi am avut la Vidra un ansamblu folcloric foarte important, printre cele mai bune din ţară, care a ajuns cu dansurile în Suedia, Turcia, Rusia.
Trei generaţii de dansatori făceau parte la acea vreme din ansamblul folcloric, care s-a desfiinţat după 1990, dar, o parte din copiii de atunci, adulţii de acum, vorbeau cu nostalgie despre acele vremuri, despre cât de frumos era la concursuri, cât de frumos erau momentele în care se întâlneau. Astfel că, în 2019 am pus bazele acestui nou ansamblu, dar, din cauza pandemiei, activitatea propriu-zisă am început-o în 2020. Am început cu mai multe perechi de copii şi mai puţine de adulţi, dar în timp copiii au renunţat şi s-au mai înmulţit adulţii. În prezent, în ansamblul, care poartă numele de «Poarta Vrancei», suntem circa 40 de persoane, pe mai multe generaţii, de la copii de nouă – zece ani, până la 55 de ani‟, a declarat, pentru AGERPRES, preotul Ştefan Aga.
Costumul popular, cu modele tradiţionale specifice zonei, este ceea ce îi diferenţiază de departe pe membrii ansamblului de alte grupuri folclorice, mai ales că mare parte din cămăşile, vestele şi chiar iţarii pe care aceştia le îmbracă sunt cusute chiar de ei. „Am ţinut foarte mult la portul costumului tradiţional. Am avut norocul să avem în mijlocul nostru două personalităţi extraordinare din lumea folclorică, etnologul Ion Cherciu, de loc de la noi din parohie, care ne-a ajutat foarte mult, dându-ne repere asupra modului în care să ne îmbrăcăm, şi Nelu Dumitrescu, cel care ne-a arătat şi învăţat efectiv cum să coasem aceste costume, împreună cu doamnele de la Şezătoare. Am dorit foarte mult ca aceste costume să reflecte specificul zonei, catrinţele, cămăşile, vestele şi iţarii. Încă mai avem de lucru, dar începe să fim din ce în ce mai buni‟, a spus Ştefan Aga.
Ştefan Aga, sufletul acestui ansamblu folcloric, povesteşte că pasiunea pentru dans şi folclor a moştenit-o de la tatăl său, preot la Nistoreşti şi mare iubitor de folclor. „Eu sunt originar din Nistoreşti, acolo unde tatăl meu, Aga Fănică, a fost preot ani de zile. Era un pasionat al folclorului, se mândrea cu obârşia sa mocănească, cu faptul că a fost vornic cu carul la 19 nunţi. De la el am învăţat foarte multe. Tata a decedat acum câţiva ani şi acum, când vrem să facem o nuntă tradiţională în cadrul ansamblului nostru, sunt multe lucruri pe care mi-aş fi dorit să îl întreb pe tatăl meu. Cu siguranţă le-ar fi ştiut, dar, din păcate, nu mai este. El a fost cel care mi-a insuflat dragostea pentru Dumnezeu, dar şi pentru folclor şi pentru dans. Hora are şi ea o rădăcină bisericească, pentru că hora mare reprezintă comunitatea bisericească, care se restrânge apoi doi câte doi în ‘hora mică’, adică familia‟, povesteşte preotul Aga.
Membrii ansamblului folcloric se susţin singuri atunci când vine vorba de costumele pe care le îmbracă, dar şi de dansurile pe care aceştia le învaţă. Atunci când dintr-o familie două, trei persoane sunt membri în ansamblul folcloric, presiunea financiară este şi mai mare, costumele costă, coregraful costă, iar aceste plăţi se fac din buzunarul propriu. Pasiunea pentru dans şi folclor îi uneşte însă şi îi determină să treacă peste orice dificultate. Se întâlnesc uneori la ore târzii, atunci când şi-au terminat treburile de peste zi, dar acest lucru nu îi împiedică să încerce să devină din ce în ce mai buni. Pentru că sunt conştienţi de faptul că sunt ultimii păstrători ai tradiţiilor locale.
Articolul integral pe – https://bit.ly/3pZ0Q2E
Autor: Dana Lepădatu
