O șezătoare cu mărțișoare tradiționale a fost organizată, joi seară, în holul Sălii Balada de la Ansamblul Folcloric „Țara Vrancei”. Evenimentul a fost o întâlnire cu tradițiile locale și simbolistica geto-dacilor, reinterpretată prin ochii artiștilor plastici.
„Șezătoarea Focșaniului” este un eveniment organizat săptămânal de Ansamblul Folcloric „Țara Vrancei”, în cadrul căruia se întâlnesc iubitorii portului popular. Gazda evenimentului a fost Maria Murgoci, directoarea Ansamblului Folcloric „Țara Vrancei”. „Este o întâlnire de suflet pentru că sărbătorim perioada Mărțișorului, începutul primăverii. Cum puteam să sărbătorim mai bine decât cu specialiști, cu oameni de seamă care iubesc cultura noastră tradițională, rădăcinile neamului. Dacă nu ar fi rădăcinile, nici crengile nu ar mai crește frumos, nu s-ar mai dezvolta, nu am mai avea identitate. Mărțișorul este un simbol al primăverii, al renașterii. Mărțișorul este un simbol pe care noi îl aducem din vremurile străbune, îl păstrăm și astăzi cu mare drag, îl purtăm în piept și ne bucurăm de fiecare dată când vine primăvara. Acum învățăm să facem ciucuri de mărțișor, acei ciucuri pe care îi făceau străbunii noștri. Vrem să aducem la Focșani, acasă, tradiția din vatra satului, să o aducem în oraș pentru că s-au pierdut multe și în satele noastre. Să ne întoarcem în trecut, să ne bucurăm de tradițiile noastre strămoșești și să le arătăm copiilor noștri dragostea pentru aceste tradiții care trebuie să rămână nemuritoare, așa ne vom păstra intactă identitatea neamului”, a spus directoarea Maria Murgoci.
Alături de aceasta s-au aflat etnograful Ion Cherciu, profesoara Luminița Avram de la Colegiul „Valeriu D. Cotea” și artistul plastic Diana Păduraru Coban. Despre simbolistica Mărțișorului și tradițiile din zona Vrancei a vorbit etnograful Ion Cherciu. Acesta a arătat că mărțișorul este trecut în patrimoniul imaterial UNESCO pentru România, Republica Moldova, Bulgaria și Macedonia.
„Mărțișorul este o tradiție, o sărbătoare care vine din substratul culturii noastre, din stratul dacic, din stratul tracic. În tradiția populară românească se spunea că anul, în timpuri imemoriale, mitice, începea cu luna martie, ea era prima lună a anului. Pentru că era o lună neserioasă și a păcălit cu tot felul de tertipuri celelalte luni, a trecut luna ianuarie în față. Luna martie a fost o lună pedepsită și, când își aduce aminte de pedeapsă, se posomorăște iar afară este frig, plouă, ninge. Când își aduce aminte cum le-a tras pe sfoară pe celelalte luni se veselește și atunci este soare afară, este vreme frumoasă. Despre mărțișor, ca și simbol, se știe că în trecut s-a pus la mâna sau la gâtul copiilor, cu un pandantiv. Se considera că trebuie protejați copiii de deochi, de maleficii și aveau nevoie de mărțișor. În tradiția din Vrancea, cel puțin de la Vidra, își puneau mărțișor și fetele mari, nevestele mai pretențioase. Nu neapărat ca să le ferească cineva de deochi, ci ca să nu le pârlească soarele vara. În idealul românesc de frumusețe se știe foarte bine că fața trebuie să fie albă ca spuma laptelui. Era greu să răspunzi unor asemenea standarde la țară, unde trebuia să mergi la arat, la sapă, la strânsul fânului și atunci se considera că mărțișorul este cel care te apără de razele soarelui și de alte neplăceri în timpul verii. Mărțișorul se purta cam 12 zile, dacă nu până cânta cucul sau până aproape de 1 mai. După aceea se agăța într-un pom roditor, existând credința că și pomul va face roade”, a arătat etnograful Ion Cherciu.
A urmat o prezentare a artistul plastic Diana Păduraru Coban care a vorbit despre simbolistica și motivele care se regăsesc în arta dacilor. Un exemplu este al trifoiului cu patru foi regăsit pe scuturile dacilor de pe Columna lui Traian. „Motivul trifoiului cu patru foi se întâlnește pe scuturile dacilor, chiar regele Decebal îl poartă pentru că este un simbol care protejează, apără de rele, dă putere, forță și, dacă vă uitați la Columna lui Traian, veți vedea multe scuturi cu simbolul trifoiului. Trifoiul are în frunzele sale numărul patru, care este al pământului și, dacă ne gândim la geți, iubitori ai pământului, numele vine de la Geea, zeița pământului”, a explicat Diana Păduraru Coban. Despre ața și culorile mărțișorului, artistul a arătat că este o „ață a veșniciei” unde „albul este masculin, este simbolul bărbatului, al înțeleptului iar roșul este simbolul feminin pentru că femeia, pentru a putea da naștere trebuie să fie fertilă, prin sângele femeii dă naștere unei alte vieți”. Un alt simbol este al zvasticii care „orientată invers acelor de ceasornic este un simbol diurn, masculin iar când este în sensul acelor de ceasornic este un simbol nocturn, un simbol legat de lună, de principiul feminin”.
O expoziție specială de mărțișoare realizată cu ornamente preluate din cămășile tradiționale din zona Vrancei a fost realizată de profesorul Luminița Avram de la Colegiul „Valeriu D. Cotea”. „Sunt motive de pe cămăși, fiecare are un loc pe cămașa tradițională, că vorbim de altiță, de pui săriți, de puii din jurul gurii cămășii, am respectat punctele de cusătură, respectiv butucul. Am folosit inclusiv tel, fir laminat”, a spus profesoara. Aceasta a subliniat că mărțișoarele au fost realizate în culorile specifice cămășilor din Vrancea unde predomină negrul, roșul, albastrul. „Mai este câte o scânteie de verde, firul metalic care este auriu sau argintiu, toate sunt culori de pe cămășile din zona Vrancei”, a precizat profesorul Luminița Avram.
