Duminică, 6 septembrie 2020, adjudeanul Iulian-Ovidiu Anton şi alţi doi prieteni închiriază câteva ATV-uri pentru o plimbare recreativă în localitatea Sebeş din judeţul Braşov. Într-o secundă, ceea ce ar fi trebuit să fie o zi frumoasă petrecută în natură, s-a transformat, pentru tânărul de 25 de ani, în cea mai urâtă amintire din viaţa lui. Pierzând contolul ATV-ului, Iulian Anton s-a trezit căzut în şanţ, cu o durere insuportabilă la nivelul coloanei vertebrale. Nu-şi simţea picioarele, nu putea să se mişte, nu-şi amintea cum a ajuns acolo. După câtva timp, a fost preluat de un echipaj SMURD din Făgăraş şi transportat la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Braşov, unde a fost diagnosticat cu „traumatism vertebromedular toracal la nivel T6-7 cu afectarea completă a măduvei spinăriiˮ.
„Pe 6 septembrie 2020 am avut un accident cu ATV-ul. Eram la o plimbare cu doi prieteni şi ghidul de la care închiriasem ATV-urile prin localitatea Sebeş, judeţul Braşov. O mișcare stânga-dreapta, m-a aruncat în afara părții carosabile. Am pierdut controlul. Nu ştiu exact ce s-a întâmplat. Am o mică pierdere de memorie. Ştiu doar că m-am trezit în şanţ şi mă durea foarte tare spatele, nu-mi simţeam picioarele, nu puteam să mă mişc. Ghidul a sunat la 112. A venit un echipaj SMURD de la Făgăraş care m-au preluat şi m-a dus la Spitalul Judeţean de Urgenţă din Braşov.
Eram cumva semiconştient pentru că după ce m-au băgat în ambulanţă, mi-au făcut tot felul de perfuzii. Ştiu că la un moment dat începeam să adorm şi mi se zicea în continuu să nu adorm. Am ajuns la spital unde mi s-au făcut mai multe investigaţii. Diagnosticul primit: leziune completă a măduvei spinării toracice, fractură de vertrebe la nivelul T6 – T7. După 18 zile de spitalizare în România, medicii au venit cu o veste teribilă: nicio șansă de recuperare, nicio șansă la normalitate, nicio șansă pentru a mă reîntoarce la viaţa de dinainte. Am fost condamnat la o viață de chin și depresii. Cu toate acestea, medicii din alte țări aveau o cu totul altă părere, una mai optimistă. Vestea bună venea din Serbia, acolo unde medicii mi-au dat șanse de recuperare în proporție de 60%, urmând un tratament cu celule stem. A fost vestea pe care atât eu, cât și familia și apropiații am așteptat-o cu sufletul la gurăˮ, povesteşte Iulian Anton.
După o perioadă în care simţea că viaţa s-a oprit în loc, vestea că are şanse de recuperare l-a ajutat pe Iulian Anton să-şi recapete speranţa. Fără să stea mult pe gânduri, tânărul a reuşit să strângă şi să achite cei 20.000 de euro necesari pentru tratamentul cu celule stem pe care urma să-l facă în Serbia. „Am plecat în Serbia în decembrie 2020 şi am făcut transplant cu celule stem. În total mi-au fost administrate trei injecţii. Am făcut şi recuperare fizică timp de şase luni. Zi de zi aşteptam vindecarea, însă, din păcate, tratamentul nu a dat niciun rezultat. Starea mea este exact aceeaşi ca la externareˮ, mai spune Iulian Anton.
„Un an şi patru luni am stat singur, fără prieteni. Am vrut să mă izolezˮ
La momentul accidentului, Iulian Anton avea 23 de ani şi un loc de muncă la o multinaţională din Braşov. Viaţa fericită pe care o avea înainte de accident, a fost înlocuită cu depresie, deznădejde şi izolare. „Un an şi patru luni am stat singur, fără prieteni. Am vrut să mă izolez, fără să dau prea multe detalii prietenilor sau cunoscuţilor. N-am mai ţinut legătura cu absolut niciunul dintre prietenii mei, până acum ceva timp. La început, au ştiut doar câţiva prieteni despre accident. N-am vrut să se afle. Am crezut că pot să-mi revin, că mă fac bine, dar…ˮ, povesteşte Iulian Anton.
Părinţii lui Iulian Anton sunt cei care au acum grijă de el, însă tânărul speră ca într-o zi să poată reveni măcar parţial la viaţa pe care o avea înainte de accident. De această dată, şansa vine de la o clinică din Elveţia. Pentru că viaţa nu este deloc uşoară, apare însă o problemă: banii, mai precis lipsa lor. Iulian Anton are nevoie de ajutorul nostru, al tuturor pentru a stânge suma de 23.288 de euro necesari tratamentului, bani pe care nici el, nici familia nu-i are, însă pe care ar trebui să-i aibă până pe 10 martie. „Clinica principală este în Elveţia, însă sunt sedii în mai multe ţări, şi mi s-a spus că pot să vin în Rusia sau în Serbia dacă mă interesează. Mi-au spus că sunt şanse foarte mari de recuperare pentru că accidentul nu este vechi. Medicii de acolo au spus că, în urma tratamentului, pot apărea îmbunătăţiri la nivel motor, senzitiv şi al funcţiei intestinale. Costurile tratamentului ajung la un total de 23.288 de euro, iar eu ar trebui să fiu la clinică până pe 10 martie. Problema este că toți banii pe i-am agonisit de-a lungul vieții, au fost cheltuiți pentru primul tratament care nu a dat roade. Cu toate acestea, știu că dacă aş avea acces la tratamentul din Elveția, aş avea o șansă reală de vindecare, o șansă la viaţa de dinainte de accident, departe de scaun și de pat. Tot ceea ce îmi doresc, este să pot să-mi simt din nou picioarele, să le pot mișca, să pot face pași spre ceea ce am pierdut într-o fracţiune de secundă: o viață normală. Drumul este lung și greu, însă nu imposibil. Am nevoie de sprijin pentru a mă ridica din nou. Sprijinul puteți fi voi toți!ˮ, este mesajul pe care-l transmite Iulian Anton.
Din puţinul fiecăruia dintre noi, putem să-l ajutăm pe Iulian Anton să-şi recupereze, măcar parţial, viaţa pe care o avea înainte de 6 decembrie 2020. Donaţii se pot face în conturile deschide la Banca Transilvania pe numele Anton Tatiana, mama lui Iulian Anton:
Cont lei: RO30BTRLRONCRT0140908301
Cont euro: RO77BTRLEURCRT0140908301
