După cum ştiţi deja, am înfiinţat o Galerie a Portretelor de OM de BINE, o Galerie în care vom uni lumile treze ale unor oameni de afaceri vrânceni, de succes,– oameni fără de care misiunea Crucii Roşii Vrancea nu s-ar săvârşi – cu istoria interioară, care reflectă omul de dincolo de zidul succesului într-o poveste despre suflu, caracter, conştiinţă, simţire, omenie ş.a.m.d. O poveste, pe care oamenii de afaceri nu o etalează, de obicei, deoarece societatea ne-a obişnuit cu nepăsarea, cu binele tăcut, insociabil şi, de cele mai multe ori, interpretat drept fală. Toate astea, în timp ce răul se insinuează abrupt şi se povesteşte de la sine, dăunător comunităţilor din care facem parte, cu glas asurzitor.
Reamintim că „Portret de OM de Bine” este o campanie în care vă vom înfăţişa acei Oameni care sădesc sămânţa binelui, uneori nu numai în comunitatea din care fac parte, oameni de afaceri care susţin necondiţionat, prin generozitatea lor, financiar sau în natură, organizaţia Crucea Roşie Vrancea. Am început această campanie, „Portet de OM de Bine”, cu speranţa că tot omul este cel care cu strădanie, până la urmă, poate veghea asupra binelui şi a înfăptuirii lui şi ne-am propus să o facem precum fermierul care veghează, neadormit, rodul pământului şi ştie când și cum să îl culeagă la timp şi să-l ocrotească.
Astăzi, cu precădere, ne vom referi la reazemul, la susţinerea categorică, fără rezerve, oferite de omul de afaceri, Gelu Scutaru, Filialei de Cruce Roşie Vrancea (şi nu numai!). Neştiut şi (de) aflat sub o ”mască de pământ”, pentru mulţi dintre noi, OMUL de BINE, Gelu Scutaru, este doar omul de afaceri Gelu Scutaru, implicat în afacerea sa împreună cu fiul său, Cătălin Scutaru, şi, unul dintre cei mai reprezentativi fermieri moldoveni, proprietarul Comcereal Focşani, cea mai mare companie agricolă din Vrancea şi principalul producător de pâine din judeţ. Însă, despre un om nu poţi şti prea multe, până nu încerci să pătrunzi în Livada Fermecată a Spiritului său (nu-i aşa?), căci multe-s holdele neculese-n câmpuri, cum ar spune poetul, în om.
Cum nu e întotdeauna oportun să îţi deschizi sufletul în faţa orişicui, sperăm să apreciaţi armonizarea binelui cu Educaţia din spatele lui, o auroră care nu se află întotdeauna în zarea de interes a tuturor. Ca oaspeţi ai dânsului, Omul de Bine, Gelu Scutaru, ne-a primit cu îndemânarea simplă, aşezată, chibzuită, specifică câmpeanului român.
L-am întrebat pe domnul Gelu Scutaru, mai întâi, cum alege încotro merge sprijinul.
GS: În general, avem înclinaţie spre a sprijini acolo unde sunt şi copii şi, în special, pentru partea de educaţie. De exemplu, de Crăciun, am dus îmbrăcăminte pentru 100 de copii în două localităţi. Pentru noi e important să creăm momente de bucurie şi speranţă pentru cei neajutoraţi, mai ales acolo unde copiii se află încă în etapa de educaţie.
CR: Ca în orice om, deprins cu lucrătura pământului, consideraţi că binele vine prin ajutoarele lui de nădejde: soare, lună, ploaie, vânt şi alte miracole lumeşti, de care, întâmplător – sau nu! – şi fermierul Gelu Scutaru este dependent? Sau e mai mult de atât?
GS: Un proverb românesc spune că binele întodeauna împacă răul… Fiecare om face binele după cum îl simte, însă NOI nu îl facem la întâmplare, ci acolo unde credem că va aduce rezultate pozitive. În special, ne-am îndreptat atenţia, pentru a direcţiona binele prin sponsorizări către Educaţie, îmbunătăţind condiţiile pentru studii, fie că a fost nevoie de tablete, fie că s-a schimbat tabla (din sala de clasă) şi multe altele. Lucru pe care l-am făcut şi anul acesta, şi anul trecut, şi acum doi ani, trei ani…. Am făcut sponsorizări pentru copii din judeţul Vrancea, din comuna Măicăneşti, comuna Ciorăşti, comuna Vânători, precum şi alte comune din judeţ, unde am contribuit cu sume importante, pentru a le îmbunătăţi copiilor de acolo condiţiile de educaţie.
CR: Cu alte cuvinte, puneţi sămânţa binelui în pământ roditor.
GS: Se poate spune şi aşa… Spre exemplu, acum vreo 7-8 ani, am mers la o unitate de învăţământ din judeţ, un liceu cu profil agricol, pentru a recruta elevi din ultimul an. Şi, am avut o surpriză neplăcută, când conducerea liceului nu a fost receptivă, sugerând că elevii nu vor fi atraşi spre un loc de muncă ca cel pe care îl ofeream noi. Era vorba despre un loc de muncă stabil, aici, acasă, aproape de familie. Am fost, atunci, puţin dezamăgit de discuţia pe care am avut-o cu conducerea liceului, la acea vreme, pentru că n-au încercat, n-au vrut să rezoneze… un lucru pe care nu l-am înţeles.
În schimb, tot acum câţiva ani, am fost la Iaşi, la Institutul Agronomic, astăzi Universitatea de Ştiinţele Vieţii „Ion Ionescu de la Brad” şi am avut o discuţie, la Facultatea de Agronomie cu decanul, spunându-i că sunt interesat să recrutez câţiva tineri, pe care să îi aduc în companie, ca să se formeze la noi. Dânsul a fost foarte deschis, a chemat 20 de studenţi, m-a prezentat şi, din cei 20 de studenţi, 4 au vrut să vină la Focşani. Din cei 4, într-un final, 3 au venit şi au rămas la noi. Sunt şi acum angajaţi, au 5-6 ani de zile vechime, i-am luat de tineri şi acum sunt familişti şi, unii dintrei ei au, deja şi copii. Vedeţi, moduri diferite de abordare a subiectului Educaţie!
CR: Pentru unii semeni, binele are efectul unei scântei ce cade pe lemn uscat, dar când focul s-a stins nu prea înţeleg cu adevărat binele ce li se întâmplă şi-l uită sau îl minimalizează. Aţi simţit dezamăgire vreodată după ce aţi dăruit?
GS: Am avut şi dezamăgiri. Dar nu trebuie să privim aşa, trebuie să fim optimişti. Şi, să luăm din aceste experienţe doar lucrurile bune, nu lucrurile rele. De mulţi ani avem această grijă ca, partea de sponsorizare pe care avem dreptul să o facem, conform legii, să o îndreptăm către copii. Cât vom putea să sprijinim latura aceasta de educare a unui copil, o vom face.
CR: Poetul împrumută ritmurile vieţii omului simplu şi le aşază, cuprins de înfrigurarea împăcării cu soarta, în poemele lui. Ce aşezaţi în dumneavoastră mai întâi, ca să faceţi bine, împăcat cu dumneavoastră, şi pe mai departe, în ritm susţinut?
GS: Sunt o persoană care a plecat de la ţară, dintr-o familie cu trei copii şi, în general, am rămas ataşat şi impresionat de traiul copiilor din mediul rural. În sensul că ei nu au condiţiile pe care copiii de oraş le au. Şi nici oportunităţile nu sunt aceleaşi…Însă, totodată, un alt proiect pe care-l susţin e Palatul Copiilor de la Mărăşeşti. Am contribuit cu o sumă generoasă pentru a îmbunătăţi condiţiile de acolo, pentru că este vorba de o clădire veche, care a fost, practic, abandonată. Am fost, am văzut în ce condiţii se desfăşoară activităţile copiilor, acolo, şi ne-am zis că ar fi bine să creăm noi posibilităţi.
CR: Cea mai recentă implicare a dumneavoastră, în cadrul Filialei Crucea Roşie Vrancea, în a face bine, priveşte familia Niculescu, din Tănăsoaia, căreia i-a ars casa în toamna anului trecut. De ce? Fiindcă, totuşi, 150.000 lei reprezintă o sumă extrem de generoasă, pe care aţi fi putut s-o investiţi, în loc să o dăruiţi.
GS: Iniţiativa de a ajuta familia aceasta, care a trecut prin acest necaz, a pornit exact de aici, din biroul meu. Aici m-am întâlnit cu constructorul, domnul Titi Carabulea, din Adjud şi am avut, împreună, această iniţiativă: „hai să încercăm să ajutăm această familie, care trece printr-un moment foarte dificil din existentă sa”. Mai cu seamă, ne-a impresionat foarte mult că această familie are 6 copii mici şi, pentru ei, faptul că nu mai aveau o casă era, într-adevăr, o mare problemă. Şi-atunci, am zis că, împreună, vom putea face ceva să-i putem ajuta, iar copiii să se bucure şi să depăşească necazul prin care au trecut. De Crăciun, am mers personal la această familie. Am vrut să îi văd, să îi cunosc şi să le dăruiesc câteva cadouri, dulciuri, jucării, biciclete…
Mărturisim că, dacă până la acest moment, domnul Scutaru ni s-a înfăţişat înfăşurat într-o armură a seriozităţii, în care binele făcut de dânsul este şi trebuie să fie o îndatorire firească, ei bine, momentul aducerii în discuţie privind tragedia acestei familii a fost unul dintre cele mai emoţionante, în scurtul timp petrecut cu dumnealui, în acea după-amiază.
CR: Oamenii pe care îi ajutaţi vă cunosc numele?
GS:…
CR: Ce părere aveţi de noul nostru proiect „În fiecare an, o #CASĂ”? E realizabil, e prea optimist?
(Reamintim sau completăm informaţia pentru aceia dintre voi care încă nu au aflat că „În fiecare an, o #CASĂ” este un nou proiect, prin programul „Sub acoperişul Crucii Roşii” dezvoltat anterior, prin care Filiala de Cruce Roşie Vrancea îşi propune să construiască cu ajutorul Oamenilor de Bine exact ce sugerează şi titlul generic al proiectului: pentru cei aflaţi în nevoie, cel puţin o casă pe an).
GS: Ori de câte ori vom avea posibilitatea, vom fi alături de Crucea Roşie Vrancea, aşa cum am fost de-a lungul anilor. Am pornit de la o” pâine”… şi, uitaţi unde am ajuns… Împreună!
La ceasul stabilit interviului-portret, sala de şedinţe în care ne-a primit omul de afaceri Gelu Scutaru era puternic luminată neobişnuit, de soare, ca şi cum ar fi fost primăvară şi nu iarnă, o încăpere care-şi trăgea umbrele fireşti cât să nu ne scape vreo mirişte de suflet, necultivată şi neexplorată pe care dânsul ar fi dorit să ne-o prezinte. Deşi, suntem siguri că nu i-am explicat prea bine ce doream de la dânsul. Nu pentru că nu ştiam cum să explicăm, ci pentru că nu există vreo carte care să te înveţe cum să cer(n)i povestea care reflectă OMUL.
Noi am cules „grâiele” binefacerilor sale aşa cum ne-am priceput. Şi vrem să vă ispitim şi pe voi să faceţi asta, primind vestea binelui cu recunoştinţă. Ne-am mai dori să o faceţi precum câmpurile ştiu a se umple de foşnire verde, întru înnoiri. E un exerciţiu bun, folositor. Şi, poate că, în urma acestui exerciţiu, veţi putea concluziona, ca şi noi, că pământul ne zâmbeşte, întotdeauna, prin florile sale.
Oamenii precum fermierul Gelu Scutaru sunt acei fii ai pământului care, prin acţiunile lor de binefacere, deschid drum către un izvor dătător de puteri cu care putem chema un viitor mai bun, împreună, pentru semenii noştri.
Campania „Portret de OM de bine” e felul nostru de a le spune „Mulţumim din tot sufletul, Oameni de Bine! Mulţumim, Gelu Scutaru!
Comunicat de presă
