Un afacerist de 42 de ani care avea o fabrică de mobilă prin Străoane a fost la un pas de o nouă condamnare, în condițiile în care mai mulți clienți solicitaseră să fie tras la răspundere după ce plătiseră pentru lucrări inexistente. În final, bărbatul a scăpat după ce s-a împăcat cu părțile vătămate, în instanță soluția fiind de încetare a procesului penal pentru înșelăciune, ca urmare a împăcării. Vrânceanul fusese acuzat și de evaziune fiscală, însă soluția a fost una de achitare, pe considerentul că fapta nu este prevăzută de legea penală. Chiar cu această soluție favorabilă, inclusiv inculpatul a atacat hotărârea, probabil din cauză că fusese obligat să achite 200 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat pentru cercetarea celor 4 infracţiuni de înşelăciune, însă sentința pe fond a rămas definitivă. „Respinge ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani şi de inculpatul (…) împotriva sentinței penale a Judecătoriei Focşani. (…) obligă pe inculpatul (…) la plata către stat a sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat în apel”, se arată în ultima hotărâre. Ancheta în cazul bărbatului a durat câțiva ani până să fie pronunțată această soluție, iar în paralel, în aprilie 2018 administratorul firmei de mobilă a fost condamnat la un an de închisoare cu suspendare pentru o evaziune fiscală comisă între 2014 – 2016.
La acel moment, pedeapsa a fost una minimă, pentru că inculpatul achitase către stat prejudiciul reținut în rechizitoriu, aceeași schemă urmând-o probabil și în cazul plângerilor ulterioare pentru înșelăciune. Chiar înainte de acea condamnare, anchetatorii vrânceni au fost sesizați de trei părți vătămate că au încheiat contracte de execuție mobilier cu inculpatul, iar în schimb au primit… nimic. În final, rechizitoriul arăta că, în perioada septembrie 2017 – iulie 2019, acesta a indus în eroare patru persoane vătămate că le va executa mobilier, deși societatea nu avea punct de lucru declarat și nu avea angajați. Aceasta nu l-a oprit însă din a încasa suma totală de 17.800 lei și 400 euro, din care a restituit inițial doar 3.000 lei către clienți. Acuzația de evaziune fiscală viza faptul că, în timpul cercetărilor, a refuzat nejustificat să prezinte organelor competente documentele legale în scopul împiedicării verificărilor financiare. Aici, instanța a avut însă în vedere că refuzul de a preda organelor de cercetare penală documentele solicitate nu era egal cu certitudinea că inculpatul a comis infracțiunea, mai ales că, din actele prezentate ulterior, reieșea că societatea a înregistrat veniturile în contabilitate în baza facturilor emise în cursul anului 2018, dar și că mobilierul comandat de clienți fusese livrat, scriptic. Aceasta însemna că bugetul de stat nu a fost prejudiciat, de aici și soluția de achitare pentru evaziune fiscală, întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
