Plugul de la Bordești este singura urătură specifică doar acestei frumoase localități, situată pe drumul național Dumbrăveni – Vintileasca. Păstrat din moși strămoși, plugul bordeștean este dus mai departe de generații de copii și tineri care se încăpățânează să nu își uite tradițiile și locurile strămoșești pline de o istorie aparte în arealul județului Vrancea. Anul acesta, elevii clasei a VII –a de la Școala Gimnazială „Învățător Gheorghe Asănache” Bordești, au adunat strofele plugului bordeștean de la părinții lor și l-au învățat și filmat pentru a vi-l prezentă și dumneavostră, cititorii Monitorului de Vrancea.
Dacă în celelate localități de pe Valea Râmnicului plugul este unul universal, la Bordești este particularizat și are legătură directă cu gospodarul la casa căruia se face urătura. Plugul, este obiceiul care se desfăşoară începând cu dimineaţa Ajunului Anului Nou până noaptea, la care participă copiii mici, dar și tineri din localitate adunați în cete de plugari. De multe ori, chiar și adulții se adună ad-hoc într-o ceată și merg să colinde rudele și pe cei apropiați. Vă dorim vizionare plăcută și vă adresăm urarea de la Bordești: „Să fiți sănătoși și frumoși! La anul și la mulți ani!”
PLUGUL BORDEȘTEAN
Aho, aho!
Bună vreme la fereastră,
La boieri ca dumneavoastră!
Că de câte ori venim,
Tot la mese vă găsim.
Cu mesele întinse,
Cu făclii dalbe aprinse.
La urechi cu perciuni creți,
Ochii pe la cotineți, să v-aud gura băieți:
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
Pe buza paharului
Scrisă-i floarea raiului,
Cerul cu stele, câmpul cu florile,
Dealul cu podgoriile.
La urechi cu perciuni creți,
Ochii pe la cotineți, să v-aud gura băieți:
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
S-a sculat domnul …….(cum îl cheamă pe gospodarul la care se ură)
Într-o sfântă joi,
Bagă mâna-n buzunar,
Scoase o cheie lată,
Descuie un grajd de piatră.
Scoase pe murgul înfrânat,
Înfrânat și-ncălecat
La urechi cu perciuni creți,
Ochii pe la cotineți, să v-aud gura băieți:
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
Picioru-n scară-l punea,
Și pe murgu-ncăleca
Și plecă la câmp rotat,
La părul prăsad,
Unde știa dumnealui c-a mai arat.
Și ară văile, în toate joile,
Și grindurile, în toate miercurile.
Plugu-n brazdă când punea
Din gură-așa grăia:
„Dar-ar domnul să răsară
Numai grâu mărunt de vară!
În pai, ca trestia
Și-n spic ca vrabia
Și în bob, mărgăritar.
În curțile dumneavoastră, boieri mari”
La urechi cu perciuni creți,
Ochii pe la cotineți, să v-aud gura băieți:
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
Și îndată plecă acasă
La a lui dalbă jupâneasă,
Care cosea la fereastră.
Cu bărbia ca gutuia
Și cu fața ca lămâia.
Se uita în sus, se uita în jos,
Și puse masa să cinstească.
Acea doamnă cu bărbie
Îi spuse cu gingășie:
„Ia jupâne și mănâncă
Că tu vii azi de la muncă.”
El din masă nu lua,
Și nici din pahar nu bea.
La urechi cu perciuni creți,
Ochii pe la cotineți, să v-aud gura băieți:
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
Și cu cheia și lacătul
Descuie un grajd de piatră
Și pe murgul mi-l scotea
Înșeuat și-ntaftorat,
Cum e bun de-ncălecat.
Și-a plecat la câmpul durat
Unde știa dumnealui c-a arat.
De departe, grâul înverzea,
De aproape, îngălbenea.
Moarte de seceră-și făcea.
Dar el, văzând așa,
Acasă nu mai venea
La a lui dalbă jupâneasă,
Care cosea la fereastră.
Merse la târg, la Bârlad
Unde știa că-i târg mai lăudat.
La urechi cu perciuni creți,
Ochii pe la cotineți, să v-aud gura băieți:
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
Și cumpără 99 de oca de fier
Și 99 de oca de oțel,
Ca să facă seceri din ele.
Încârligățele,
Să fie drag la fete mari
Să secere cu ele.
La urechi cu perciuni creți,
Ochii pe la cotineți, să v-aud gura băieți:
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
Făcu o seceră mică
Pentru fina cea mai mică,
Care era mai harnică.
Care cu stânga trăgea, nu prea trăgea,
Dar cu dreapta polog făcea.
Din polog snop,
Din snop claie,
Din claie mărgăritar,
În curțile dumneavoastră, boieri mari
La urechi cu perciuni creți,
Ochii pe la cotineți, să v-aud gura băieți:
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
La lună, la săptămână,
Domnul…….își băga mâna-n buzunar,
Dete de o cheie lată
Și deschise-un hambar de piatră.
Încărcă 9 care mocănești,
Și 9 ca la noi, la Bordești.
Și plecă la moara de sub pământ,
Unde știa c-a mai măcinat de curând.
Morărița, hoață mare,
Cum auzi carele scârțâind
Și bicele pe lângă boi plesnind,
Iar boii din greu mugind
Puse coada pe spinare
Și-o luă la drum la vale,
Pe cărări, prin cătinele,
Numai să scape de ele.
Atunci morarul prefăcut,
Dădu boc, dădu cioc,
Și dete moara la loc.
Și puse mâna la chișcoaie
Să vadă dacă curge.
Dar curgea numai aur și mărgăritar,
În curțile dumneavoastră, boieri mari.
La urechi cu perciuni creți,
Ochii pe la cotineți, să v-aud gura băieți:
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
Hăi, Hăi! și iar Hăi, trageți brazda măi flăcăi
Domnul acasă de-ajungea
Pe dată el zicea
Să se facă 9 colăcei frumușei
Pentru ai lui finicei.
Unul mare și frumos
Pentru fața lui Hristos.
Să se facă unul de secară
Nu pentru fetele din cămară,
Ci pentru noi, plugarii de afară,
Că n-am mâncat de-alaltă seară.
Și dați-ne boieri și câteva parale,
Să ne cumpărăm mantale,
Că pe-ale noastre ni le-au luat muscalii.
Și vine din deal o ploaie mare
Și ne udă fețele, și ne urăsc fetele
Și mai dați-ne, boieri, ce ne veți da
Că nu suntem de ici de colea,
Suntem de la Buda veche,
Unde dă mâța în streche
Și cotoiul bate-n palme,
C-a murit mâța de foame.
Suntem de la doi munți mari, întunecoși,
Mai rămâneți, boieri mari, sănătoși!
La anul și la mulți ani!
