Fascinați de uniforma militară și de misiuni, cei mai mulți copii visează să devină polișiști, pompieri sau jandarmi, din dorința de a-și ajuta semenii. Timp de 11 săptămâni, George Lucian Butan (19 ani), Costel Manole (25 ani), Gabriel Aparaschivei (26 ani), Ștefan Damian Dascălu (19 ani) și Ștefan Alexandru Pavel (19 ani) vor învăța ce presupune profesia de jandarm în cadrul stagiului de practică pe care-l desfășoară în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean (IJJ) „Eracle Nicoleanu” Vrancea.
Cei cinci tineri sunt elevi ai Școlii Militare de Subofițeri de Jandarmi „Petru Rareș” din Fălticeni și, în săptămânile ce urmează, vor fi repartizați în misiuni de ordine publică, dar și de pază și protecție instituțională, alături de jandarmii vrânceni. Deși până la admiterea în școala militară, cei cinci nu se cunoșteau, acum au ajuns să formeze o echipă și să-și dorească să revină în județul Vrancea, lucrând la IJJ Vrancea. Astăzi vom afla povestea fiecăruia dintre ei.
George Lucian Butan are 19 ani și a crescut și copilărit în Focșani. Din cei trei copii ai familiei Butan, George este cel mai mare. „Am fost elev al Liceul Economic din Focșani. Am ales acest liceu pentru că mi-a plăcut Matematica. Recunosc că în clasa a IX-a a fost puțin mai dificil, asta până m-am învățat cu noul colectiv. În copilărie, nu mă gândeam că voi ajunge la Jandarmi, pe atunci, planul meu era să dau la Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere din Brașov, având în vedere că și tatăl meu a lucrat în acest domeniu. În clasa a XII-a, după ce am discutat cu câțiva prieteni care voiau să încerce la Jandarmi, am decis să mă alătur lor. Mi-a plăcut uniforma militară și ideea de a aplica legea. La final, am fost singurul dintre prietenii mei care a reușit să intre la școala militară”, spune George Butan.
Deși spune că nu a fost adeptul unui grup de prieteni „zgomotoși”, primul contact cu regimul militar a fost destul de dur pentru tânărul obișnuit să iasă în oraș cu prietenii, nu cu programul de cazarmă. „A fost o schimbare radicală pentru că mi-am ieșit din zona mea de confort. În fiecare dimineață ne trezim la 06:00, până la ora 06:30 avem timp să ne pregătim și, apoi, fiecare își începe sectorul. În școala militară, pe lângă partea teoretică, se pune foarte mult accentul pe practică. A fost greu la început, eram obișnuit să ies seara în oraș cu mașina, lucru la care, odată ajuns la școala militară, a trebuit să renunț. Având în vedere că aproximativ 6 săptămâni nu am venit deloc acasă, puținul timp liber pe care-l aveam, îl petreceam studiind sau jucând șah, ori vorbind cu colegii. Vreau să termin școala militară și apoi să urmez Facultatea de Drept. Venirea mea la IJJ Vrancea va depinde și de media pe care o voi obține la finalul anului de școală militară, însă eu îmi doresc să revin aici, pentru că aici este casa mea. Mă văd lucrând în continuare ca jandarm, însă, după ce voi absolvi și facultatea, mi-ar plăcea să prind un post de ofițer‟, spune George Lucian Butan.
Avându-l drept model pe unchiul său care a fost jandarm, Costel Manole a ales să îmbrace haina militară pentru că, spune el, este adeptul dreptății și, încă de când era mic, jandarmii îi inspirau încredere. Tânărul în vârstă de 25 de ani este originar din Suraia și mai are doi frați. Spune despre el că a fost un copil educat care, la maturitate, a devenit un tânăr responsabil și punctual, prin prisma școlii militare de la Fălticeni. Deși unii oameni văd doar forța brută, Costel Manole spune că „jandarmii doar încearcă să respecte legea, nu folosesc forța acolo unde legea nu o permite. Sunt pregătit să-mi fac prieteni din colegii mei și să formăm o familie în ceea ce privește cariera militară. Încă din liceu îmi doream să fiu jandarm. Am terminat Colegiul Tehnic «Ion Mincu» Focșani, profil Construcții și Instalații. Prima dată am încercat în 2015, însă, din cauza unei probleme de sănătate, a trebuit să renunț. În 2017 am decis să mă operez, special pentru a mă pregăti pentru acestă carieră militară”.
Ce definește un bun jandarm?! „Un jandarm bun trebuie să arate bine din punct de vedere fizic, trebuie să știe să comunice cu cetățenii, să pună pe primul loc respectarea legilor și să fie corect. În școala militară, avem diferite activități practice: facem fitness, box, trageri în poligon cu diferite arme. Școala militară m-a ajutat să fiu mai punctual decât eram și mult mai responsabil. Vreau să mă dezvolt cât mai mult pe partea profesională și să avansez în grad. În viitorul apropiat, îmi doresc să mă întorc aici, în Vrancea, pentru că aici este casa mea. Profesorii ne-au ajutat foarte mult și sunt niște persoane deosebite de la care am avut de învățat foarte multe lucruri în ceea ce privește cariera profesională‟, mai spune Costel Manole.
La vârsta de 10 ani, Gabriel Aparaschivei, originar din satul Șișcani, Adjud, a plecat în Spania alături de părinți. Într-o țară străină, lăsându-și colegii și prietenii din România în urmă, tânărul, acum în vârstă de 26 de ani, a trebuit să o ia de la zero. A învățat limba și apoi a început să se adapteze noului stil de viață. Deși cea mai mare parte a anului o petrecea în Spania, vrânceanul „evada” în vacanțele de vară și, uneori, și în vacanțele de iarnă, la Șișcani, jucând fotbal cu prietenii sau ajutându-și părinții la treburile din gospodărie. „Un băiat de la țară este independent şi ajunge să se maturizeze mai repede prin prisma mediului în care trăiește. Primii doi ani de studiu i-am urmat în România, iar la vârsta de 10 ani m-am mutat alături de părinţii mei în Spania. Acolo mi-am terminat aproape toate cursurile școlare, din clasa a III-a până în clasa a XII-a. A fost o schimbare foarte mare pentru mine, însă în puțin timp am reușit să mă adaptez cu stilul de viaţă de acolo şi, totodată, am învățat şi limba. În Spania, școala este împărțită altfel decât aici, școala primară obligatorie are șase clase, școala secundară obligatorie până în clasa a X-a, iar liceul se face doar doi ani, în clasele a XI-a și a XII-a. După ce am terminat liceul, sub îndrumarea părinților, am decis să mă înscriu la facultate tot în Spania. Am intrat la Facultatea de Nutriție și Dietetică în Valencia”, povestește tânărul.
După un 2019 care s-a încheiat pașnic, nimic nu părea să prevestească faptul că „fratele lui mai mare”, anul 2020, va veni la pachet cu o pandemie care să îngenuncheze o lume întreagă. Pe Gabriel Aparaschivei, pandemia l-a surprins în Spania, într-unul din weekend-urile în care, așa cum obișnuia, mergea la părinții lui care locuiau într-o zonă rurală. „Perioada de început a pandemiei m-a prins la sfârșitul ultimului an de facultate, când mă pregăteam să dau licența și câteva examene. În acel weekend, ţin minte că m-am dus la părinții mei care locuiau într-o zonă rurală din Spania, eu fiind în oraş, la facultate, și chiar atunci s-a dispus măsura de carantinare, când nu mai puteam ieși din casă, aşa că am finalizat studiile online. Nimeni nu se aștepa să fie ceva așa grav, toată lumea credea că această pandemie o să fie ceva trecător care va dura câteva zile sau maximum câteva săptămâni, însă, s-a dovedit a fi opusul. Am stat închiși în casă aproape 3 luni, timp în care ieșeam la cumpărături în baza unei autorizații de la primărie, în care scriam fiecare itinerariul pe care voiam să-l parcurgem, având permisiunea să ne facem cumpărăturile doar la cea mai apropiată alimentară de locuinţă. Pentru că am realizat că nu îmi voi găsi prea curând un loc de muncă pe domeniul pe care-l studiasem, am ales să mă întorc în țară, în 2020. După ce am aflat că se fac înscrieri la Jandarmi, vorbind și cu câțiva prieteni, m-am pregătit și m-am înscris. Consider că este o meserie bună, care te formează ca om. În școala militară, în primul rând, suntem învățați să ne păstrăm calmul și niciodată să nu acționăm în forță, dacă legea și situația nu o impun. Dacă cetățenii respectă legea, și noi trebuie să-i respectăm pe ei. Datoria noastră este să respectăm cetățeanul. Aș dori să-mi continui cariera militară, să avansez în grad și, poate, într-un viitorul apropiat, să ajung la Corpul de ofițeri‟, spune Gabriel Aparaschivei.
La îndemnul unei rude, părinții i-au propus lui Ștefan Damian Dascălu, acum un tânăr de 19 ani, originar din satul Coroteni, comuna Slobozia Bradului, să se înscrie la Colegiul Național Pedagogic „Spiru Haret” din Focșani, la clasa de Învățători-educatoare. Indecis la început, băiatul a fost de acord cu propunerea părinților lui și a dat probele, ulterior fiind anunțat că a fost admis. „La început mi s-a părut un pic mai greu, în clasa a IX-a eram un băiat timid care nu cunoștea orașul. Însă, pe măsură ce timpul a trecut, m-am maturizat și m-am dezvoltat atât fizic, cât și mental. În clasa a XI-a am început stagiul de practică, la grădiniță. Nu prea m-am regăsit în această postură de cadru didactic, dar nu pot spune că a fost urât.Trebuie să relaționezi foarte bine cu copiii, să fii calm și, până la urmă, să ai niște calități pe care și un jandarm bun trebuie să le aibă”, este de părere viitorul jandarm.
Fascinat fiind de știrile în care vedea polițiști și jandarmi în acțiune, Ștefan Dascălu visa încă de mic să îmbrace una dintre uniformele militare al cadrelor din M.A.I. „În clasa a XII-a, eram indecis dacă să dau la Poliție sau la Jandarmi, dar, până la urmă, un prieten m-a sfătuit să aleg Jandarmeria. M-am bucurat foarte mult când am aflat că am fost admis, pentru că am și muncit. În timpul liceului am stat la cămin și, odată ajuns la școala militară, eram obișnuit cu programul strict și colectivitatea. În școala militară, se pune mare accent pe disciplină. Prima dată când am tras în poligon a fost foarte emoționant, îmi tremurau mâinile, dar, la final, a ieșit surprinzător de bine, și mi-a plăcut. Școala militară are multe părți frumoase. Aș dori să continui această carieră, să avansez în grad, nu vreau să stagnez, ci să mă dezvolt atât profesional, cât și personal. M-am gândit să fac Facultatea de Drept și să revin în Focșani pentru că aici este casa mea‟, concluzionează tânărul.
Este singur la părinți și spune că a beneficiat de multe privilegii atunci când era copil, în prezent, Ștefan Alexandru Pavel, în vârstă de 19 ani, se pregătește să devină jandarm, lăsând în urmă copilul năzdrăvan care a copilărit în comuna Tătăranu. „Am absolvit Liceul «G.G. Longinescu» din Focani în 2020, profil Filologie. Pentru mine, liceul a fost cea mai frumoasă perioadă din viața mea. Am plecat la drum cu gândul de a deveni jandarm chiar din clasa a IX-a, după ce un prieten mi-a propus cariera aceasta. Învățământul online a fost pentru mine o ruptură, pentru că eram obișnuit să vin în oraș, să stau alături de colegii mei, însă, în ceea ce privește învățatul, m-am descurcat surprinzător de bine la Bac, unde am luat media 9. Mi-au plăcut Istoria, Română și Engleza, participând și la câteva concursuri județene de engleză”, spune tânărul.
În timpul liceului, Alexandru Pavel a jucat fotbal, fiind legitimat, o scurtă perioadă de timp, în Liga a III-a la CSM Focșani. „Pot spune că sunt o fire sportivă. Îmi place tenisul de masă, dar, o perioadă, am fost legitimat ca junior, în Liga a III-a la CSM Focșani, apoi, am revenit la echipa de fotbal de la mine din comună, în liga a IV-a. Îmi plac, de asemenea, și sporturile de contact. Prima săptămână în cadrul școlii militare a fost ceva de nedescris pentru mine. Obișnuit să ies cu prietenii, având un alt stil de viață, în școala militară a trebuit să mă obișnuiesc cu un program strict, lucru care mi-a fost și îmi este în continuare util. Pentru a urma o școală militară, trebuie să fii pregătit fizic, să ai tărie de caracter și să fii sociabil. Mi-aș dori să revin aici, la IJJ Vrancea, după terminarea școlii militare, pentru că, în spatele uniformelor, toate cadrele de aici sunt oameni deschiși, dornici să ne ajute și să ne formeze‟, mai spune Alexandru Pavel.
Le urăm succes celor cinci elevi și le dorim misiuni ușoare!
