S-a născut și a copilărit în Focșani, într-o perioadă cu multe lipsuri, însă ceea ce l-a ajutat să facă performanță și să-și ducă la bun sfârșit visurile a fost perseverența. Astăzi aflăm povestea subcomisarului de poliție Adrian Dochioiu, din cadrul Serviciului Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative al IPJ Vrancea care a reușit să îmbine cu succes atât profesia de polițist, cât și pasiunea pentru sporturile de contact. Absolvent al Academiei de Poliție „Al. I. Cuza” din București, Adrian Dochioiu a înființat în 2007 Clubul Sportiv Addras, în cadrul căruia predă lecții de Kick-Boxing și taekwondo atât la nivel de începător, cât și pentru avansați.
„Am avut mai multe visuri în copilărie în ceea ce privește cariera. Am vrut să fiu marinar, apoi mecanic de locomotivă, urmând ca de la vârsta de 15/16 ani să țintesc către cariera de polițist. Am urmat Liceul Industrial nr. 3 din Focșani, profil Fizică-Chimie, după care m-am îndreptat spre Academia de Poliție «Al. I. Cuza» din București, fiind promoția 2000-2004. N-aș putea să spun că am avut un motiv special pentru care am ales această carieră, pur și simplu a fost o chemare. Am respectat dintotdeauna haina militară și mi-a prins bine că am urmat o disciplină cazonă”, spune Adrian Dochioiu.
„Primul meu kimono mi l-a făcut mama dintr-un cearceaf”
Încă din copilărie, Adrian Dochioiu a manifestat un interes ridicat pentru sporturile de contact, motiv pentru care, pentru a-i îndeplini visul, tatăl lui l-a înscris la o sală de lupte greco-romane. „Îmi doream foarte mult să practic un sport de contact însă, la vremea aceea, în 1992, nu aveam prea multe informații pe linia aceasta. Între timp, tata a aflat că există în Focșani o sală de lupte greco-romane, așa că m-a înscris acolo. După 6 luni am aflat de clubul sportiv Aiko, și m-am înscris la karate shotokan, unde am stat cam 2 ani. La 1 noiembrie 1994 s-a deschis primul club oficial de taekwondo din Focșani, și am mers către acest sport”, povestește Adrian Dochioiu. Vrânceanul își amintește că la acea vreme era fascinat de rubricile din cadrul revistei „Arte marțiale” pe care o cumpăra lunar cu puținii bani strânși din economii.
Subcomisarul Adrian Dochioiu spune că performanța în sport în anii ´90 se dobândea greu, ținând cont de faptul că, de cele mai multe ori, condițiile „erau precare, cel puțin în sporturile de contact. Nu exista o sală specializată de arte marțiale, așa că antrenamentele aveau loc în condiții insalubre. Uneori nu aveam nici toalete. Iarna stăteam cu puloverele pe noi, parchetul era foarte degradat, copiii intrau cu încălțămintea de afară, iar antrenamentele le făceam în picioarele goale… Cu toate astea, ne doream să facem performanță și am continuat să muncim.
Primul meu kimono, costum de antrenament, mi l-a făcut mama dintr-un cearșaf, pentru că la vremea aceea, orice era adus din afară costa undeva de la 100 de mărci în sus, ceea ce reprezenta echivalentul unui salariu”, spune Adrian Dochioiu. Odată ajuns la Academia de Poliție, Adrian Dochioiu a fost nevoit să renunțe la cursurile de taekwondo, însă nu a renunțat și la sport. „În cadrul Academiei, erau doi profesori care predau ju-jitsu și Kick- Boxing, fapt pentru care am frecventat ambele cursuri. Recunosc faptul că mi-a plăcut mai mult ideea de Kick-Boxing, participând și la câteva concursuri. La finalul celor patru ani de facultate, Adrian Dochioiu era un om pregătit pentru viață”, concluzionează acesta.
De la Poliția Sectorului 5, la IPJ Vrancea
Proaspăt absolvent al Academiei de Poliție din București, Adrian Dochioiu a solicitat repartiție la „Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, lucrând la Poliția Sectorului 5, Secția 18 Poliție. A fost foarte greu la început pentru că a trebuit să mă descurc singur. Zona în care activam era undeva la intersecția Rahova cu Ferentari, unde, în general, cele mai dese erau faptele stradale. Aproape zilnic se întâmplau tâlhării sau furturi din buzunare, și era necesară intervenția promptă a polițiștilor. Ulterior, după un an de zile, am revenit în localitatea de domiciliu. Când am venit prima dată în Vrancea, am lucrat la Poliția orașului Panciu, unde am stat jumătate de an , apoi am venit la Poliția Municipiului Focșani, la Ordine publică, apoi la Investigații Criminale”, spune Adrian Dochioiu.
De cele mai multe ori, oamenii legii au de-a face cu imprevizibilul, astfel că lucrul în echipă este imperios necesar. „Da, am fost pus în pericol real în timpul serviciului. S-a întâmplat pe vremea când activam la Ordine Publică și aveam o acțiune punctuală. Am mers în locația respectivă, situația a degenerat puțin, a trebuit să merg să imobilizez un individ, timp în care un alt individ, care era în spatele meu, a scos o armă albă cu care voia să mă atace. În momentul acela, colegul meu a fost inspirat și l-a anihilat pe cel din spatele meu. Misiunea s-a terminat cu bine. Strada este cel mai imprevizibil loc, acolo dai de tot felul de oameni, unii cu intenții bune, alții cu intenții mai puțin bune. Îți trebuie o pregătire fizică foarte bună, inspirație și fler, ca să poți ieși din astfel de situații”, consideră Adrian Dochioiu.
O carieră militară presupune, uneori, sacrificii, iar lucrul pentru care se simte „vinovat” Adrian Dochioiu este lipsa din sânul familie pentru că, „din numărul total al sărbătorilor, nu știu dacă jumătate le petreci acasă, cu familia, sau la serviciu. Cei care vor intra în sistem trebuie să fie pregătiți și să-și dorească cu adevărat să evolueze pe toate liniile. Norocul meu a fost că familia a îmbrățișat această pasiune a mea pentru sport, amândoi copiii fiind sportivi. Am o fată de 11 ani și un băiat de 13 pe care i-am dus de mici la sală, în felul acesta petrecând mai mult timp împreună”.
„Sportul este un tip de educație non-formală”
La fel ca pentru fiecare dintre noi, și în cazul lui Adrian Dochioiu ziua are tot 24 de ore, însă reușește să-și împartă timpul astfel încât să ajungă și la serviciu, și la clubul sportiv în cadrul căruia antrenează, dar și acasă pentru a se odihni și a petrece timp cu familia. „În octombrie 2007 a lut ființă Clubul Sportiv Addras din Focșani. A fost un imbold de moment, am simțit nevoia să fiu pedagog, împărtășind din cunoștințele pe care le-am acumulat cu alți oameni. Nevoile celor care vin în fața ta, la sală, sunt diverse: unii vin să slăbească, alții vin pentru a scăpa de stresul cotidian, alții vin împinși de la spate de părinți, un mic segment vine din plăcere și un segment și mai mic vine pentru ideea de a performa în sport”, observă Adrian Dochioiu. Hotărât fiind să acorde mai mult timp disciplinei sportive, Adrian Dochioiu s-a retras pentru o perioadă de trei ani din poliție, timp în care a participat la competiții sportive desfășurate atât la nivel național, cât și internațional.
Și nu s-a întors acasă cu mâna goală, având constant sportivi care s-au evidențiat și au câștigat medalii. Câțiva dintre elevii pe care i-a instruit la sală i-au urmat exemplul în carieră, iar la acest moment sunt colegi la IPJ Vrancea. „Sportul este un tip de educație non-formală și este important să dai peste un om cu o educație aleasă de la care copilul tău să aibă ce învăța. Sportul este cheia unei dezvoltări armonioase, pregătindu-ne pentru viață”, spune Adrian Dochioiu, care se descrie a fi un om simplu căruia nu-i place să iasă foarte tare în evidență. Subcomisarul Adrian Dochioiu spune că va continua să practice sportul cu aceeași pasiune, răbdare și dorință de a transmite generațiilor viitoare virtuțile sportului.
Pentru că astăzi subcomisarul Adrian Dochioiu împlinește o frumoasă vârstă, îi urăm: „La mulți ani fericiți și sănătoși alături de toți cei dragi!”
