Cât de important este să-ți urmezi visurile?! Vom afla de la Jonathan Nedelcu, șeful de promoție al Liceului de Artă „Gh. Tattarescu‟ din Focșani. Deși pornise la drum cu gândul de a deveni kinetoterapeut, Jonathan Nedelcu s-a transferat, în clasa a X-a, de la Colegiul Național „Al. I. Cuza‟ din Focșani la Liceul de Artă pentru că, „pentru mine, muzica a fost întotdeauna mai mult decât un hobby. Cânt la chitară de când sunt mic. Am învățat singur și, ulterior, am început să iau lecții la Liceul de Artă. Îmi place să cânt cu vocea, dar, dacă aș cânta cu vocea, fără instrument, aș simți că apar dezbrăcat în fața lumii. În 2018 am participat, împreună cu alți colegi din liceu, la olimpiada de cor, unde am ajuns chiar locul II pe țară, la Pitești.
Am emoții foarte mari înainte să urc pe scenă, dar atunci când urc pe scenă, parcă mă liniștesc, reușesc oarecum să intru într-o conexiune cu publicul, imaginându-mi mereu că sunt apreciat pentru ceea ce am ajuns‟, spune Jonathan Nedelcu. Viitorul student spune că întotdeauna i-a plăcut să fie o persoană analitică și serioasă. Nu are un artist preferat, însă spune că îi plac mai mult piese blues și rock. „La noi în clasă, părerile în materie de muzică sunt împărțite. De exemplu, am colege care sunt soliste de muzică poplară, și știu că lumea ascultă și manele, nu știu dacă este neapărat o rușine, nu pot spune că sunt fan manele, nu mă deranjează neapărat, pentru că la bază tot muzică este și să cânți este destul de greu, așa că am respect față de acest gen, doar că nu rezonez cu ele‟, explică tânărul.
„Chiar dacă, poate, nu ai succes din prima, contează să nu te dai bătut‟
Jonathan Nedelcu este de părere că în spatele unui succes, indiferent cât de mic sau mare, se ascunde un volum de muncă impresionant dublat de pasiune, devotament și imaginație. „Cu siguranță sunt recunoscutor și față de colegi, și față de profesori pentru că m-au ajutat să mă dezvolt în lumea asta muzicală. Deși mulți dintre colegii mei fac muzică încă din clasa a I-a, privilegiu pe care eu nu l-am avut, am reușit să „fur” meserie. În cazul unui interpret, cred că ceea ce contează cel mai mult este perseverența. Chiar dacă, poate, nu ai succes din prima, contează să nu te dai bătut. Perseverența este o calitate importantă a unui interpret, iar pe scenă, să transformi emoția pe care ți-o transmite publicul într-un vibe pozitiv este un lucru pur și simplu minunat”, spune el. Elevul timid din clasa a IX-a căruia nu-i plăcea să iasă în evidență și nici să interacționeze cu prea multe persoane, s-a transformat într-un adolescent care a înțeles că apariția pe scenă în fața unui public nu este chiar un balaur cu șapte capete.
„Odată cu mutarea la Liceul de Artă și cu aparițiile pe scenă, am reușit să scap de această frică de mulțime și să vorbesc mai ușor în public. Îmi place cine am ajuns, sunt mândru de munca pe care am depus-o și de rezultatele pe care le am, însă știu sigur că mai am de lucru. Sunt perfecționist și, de multe ori, nu-i chiar bine, mă supăr ușor când nu-mi iese un lucru, și cu siguranță este un lucru de schimbat, însă, per total sunt mulțumit de mine”, concluzionează Jonathan Nedelcu. Mai mult decât atât, în clasa a XI-a, la inițiativa profesorului Radu Mocanu, Jonathan Nedelcu, împreună cu un coleg de clasă au înființat o trupă: „colegul meu George Vizitiu studiază pianul, în timp ce eu fac canto cu domnul profesor Radu Mocanu. Începând de anul trecut, în trupă cu noi mai cântă și o fată de clasa a X-a, Andreea Lungeanu. Nu avem un nume, însă ne mândrim cu faptul că am cântat la aproximativ toate evenimentele din cadrul liceului‟.
„Îmi doresc ca la Bac să iau numai note de 10 și cred că am șanse‟
Pandemia l-a ajutat pe Jonathan Nedelcu să se axeze mai mult pe pregătirea pentru Bacalaureat, însă „distanța de colegi și de profesori a fost deranjantă. Mi-aș fi dorit să pot avea o discuție liberă, dar mai cădea internetul, n-a fost chiar plăcut. Îmi doresc ca la Bac să iau numai note de 10 și cred că am șanse exact cu ceea ce mi-au predat profesorii mei de la liceul de Artă. În clasa a IX-a n-am fost un elev de 10, am fost undeva la mijlocul clasei, terminând clasa a IX-a cu 9,36. La Liceul de Artă m-am integrat ușor, colegii chiar au fost primitori. Mi-aduc aminte chiar în prima zi de liceu, când m-am transferat la Arte, că băiatul cu care stăteam în bancă m-a întrebat de unde vin și i-am spus că de la «Cuza» și s-a întors spre ceilalți colegi spunând: «Bă, ăsta-i deștept!». Acum, privind în urmă la acel moment, mi se pare foarte amuzant”.Tânărul spune că este pregătit pentru examene pentru că întotdeauna și-a dorit să fie un elev de 10, „nu pentru că sunt într-o competiție cu colegii mei, ci pentru mine. M-am gândit întotdeauna că, dacă fac școală, ar trebui să și merite să o fac. Dacă fac școala și iau numai note de 2 și 3, o fac degeaba‟.
După ce vor trece emoțiile examenului de Bacalaureat, Jonathan Nedelcu mai are un hop de trecut, admiterea la facultate. „La începutul acestui an am început să compun piese pentru că vreau să dau la Conservatorul «George Enescu» din Iași, specializarea Compoziție muzicală (clasică și jazz/muzică ușoară) și am avut nevoie de un portofoliu. Îmi doresc să devin compozitor și interpret, și poate profesor, dar încă nu sunt sigur ce o să fac după facultate. La admitere voi avea trei probe de profil: trebuie să prezint portofoliul cu compoziții muzicale, mai precis trei piese: un standard de jazz, o compoziție proprie și o piesă pop, rock sau altele, iar celeleate două probe sunt generale: Solfegiu și auz și Dicteu și teorie muzicală. Una dintre piese este finalizată, dar mai lucrez și la alte trei‟, spune Jonathan Nedelcu.
Îi urăm succes la Bacalaureat atât lui Jonathan Nedelcu, cât și tuturor absolvenților de liceu care se pregătesc pentru acest examen!