Și-a dorit să devină polițist pentru a ajuta oamenii, iar astăzi, agent șef adj. Valerică Crintea, din cadrul Serviciului Județean de Poliție Transporturi Feroviare (TF) Vrancea, ne spune cum au decurs cei aproximativ 20 de ani în care a activat atât ca polițist în mediul rural, cât și ca om al legii în cadrul Poliției TF Vrancea, unde este încadrat de 11 ani. „Școlarizarea mea a început la Gugești, o școală cu rezultate notabile în ceea ce privește viitorul elevilor de acolo. Am continuat studiile la Colegiul Tehnic «Edmond Nicolau» din Focșani, iar apoi am lucrat, timp de un an, în mediul civil. Realizând că nu este ceea ce îmi doresc pentru viitor, m-am înscris la Școala militară de Agenți de Poliție Câmpina, absolvind în anul 2002. Prima dată am fost repartizat la Tănăsoaia, acolo unde am lucrat aproximativ 2 ani‟, spune Valerică Crintea.
La acea vreme avea să se înființeze noua comună Popești, fiind nevoie de polițiști, iarValerică Crintea s-a transferat aici, la cerere. „La vremea aceea, Popești era o comună în care au fost destul de multe provocări întrucât după această rupere de comuna Urechești, toate problemele care, poate, nu s-au rezolvat până la capăt, au reaparut pe eșicher, de multe ori oamenii venind la secție să reclame aceleași fapte care fuseseră deja cercetate. A fost o perioadă grea, dar provocatoare din punct de vedere profesional, și îmi pare bine că am trecut prin ea pentru că a ajutat la formarea mea ca polițist‟, consideră Valerică Crintea.
Gara, locul în care o clipă de neatenție se poate transforma într-o tragedie
În cei 11 ani de activitate pe segmentul de patrulări trenuri, agent șef adj. Valerică Crintea a realizat că aici se regăsește cel mai bine. „La Poliția TF este o altă activitate, nu se compară cu ceea ce am făcut la comună, întrucât este un alt specific. La comună, ca polițist, ajungi să-ți cunoști oamenii, să cunoști fluctuația persoanelor din alte comune, începi să-ți faci o hartă a zonei de competență, ceea ce la Transporturi nu poți face întrucât oamenii sunt în tranzit, și sunt mult mai imprevizibili. Însă, chiar mă regăsesc în această parte a activității. La gară, vârful episoadelor neplăcute este reprezentat de accidentele mortale la trecerea la nivel cu calea ferată, și mă refer atât la accidentele în care sunt implicate mașini, cât și la accidentele în care sunt surprinși pietoni sub gabaritul liniei. Un bagaj pierdut, furat sau uitat, se recuperează, chiar dacă intervine supărarea aceea pentru păgubit, dar viața nu mai poate fi recuperată‟, spune Valerică Crintea.
Gara nu este doar locul în care oamenii vin și pleacă spre casă sau alte destinații, gara este și locul din care multe persoane nu se mai întorc niciodată, fie pentru că au fost victimele unui accident, fie pentru că, din varii motive, au ales să-și pună capăt zilelor. „De multe ori acțiunile de suicid pot fi confundate și cu accidentele, întrucât se poate întâmpla ca omul să fi dorit pur și simplu să stea și să privească trenul și să fie surprins. De regulă, diferența între suicid și accident, o face declarația mecanicului de locomotivă, acela este punctul de pornire. De altfel, legea interzice accesul în zona de protecție a căii ferate. În urmă cu mai mulți ani, am fost anunțați de un mecanic de locomotivă că a lovit ceva, nu știa ce. Ne-am dus în gară, iar în zona din față a locomotivei era agățată o haină, și când am vrut să luăm haina, în ea mai erau niște rămășițe din corpul omului… Se întâmpla în gară la Focșani. Au fost și cazuri în care am mers mult pe linia de cale ferată pentru a căuta fragmente din corpul celui surprins de tren. Și, uneori se întâmplă să nu le găsim‟, spune Valerică Crintea.
„Selfie pe tren nu ia like, ia vieți‟
Înainte de pandemia de COVID-19, Gara din Focșani era locul în care proaspeții căsătoriți veneau să-și facă poze, ne spune chiar Valerică Crintea: „Veneau des miresele în gară, fără prăjituri, ce-i drept… Gara arată bine tare în fotografii, dacă ai ochii unui artist și știi să scoți ceva frumos‟. Însă Gara a atras și mulți tineri teribiliști care, în încercarea de a-și măsura, poate, limitele, se urcă pe vagoanele de tren pentru o fotografie tip selfie, fără să realizeze pericolul uriaș la care se supun. „Polițiștii din cadrul Serviciului TF, împreună cu Compartimentul de Prevenire din cadrul IPJ Vrancea, desfășoară regulat activități de mediatizare a pericolului la care se expun cetățenii atunci când intră în zona de protecție a căii ferate, sau când încearcă să urce pe trenuri pentru acele fotografii, tip selfie. Campania se numește «Selfie pe tren ia vieți, nu ia like». Am avut și noi în Focșani un caz nefericit.
Un băiat din Focșani care, venit de la facultate din Anglia, a vrut să facă un selfie, a fost surprins de arcul electric și a decedat pe loc, iar acolo pe peron, în partea spre Adjud, este o fotografie pusă de părinți. În acel loc, necontenit arde o lumânare, de multe ori pusă fie de personalul CFR, fie de oameni care deja cunosc zona, și, desigur, de familie. Este dureros, era singurul lor copil. Sunt foarte mulți elevi navetiști din localitățile Sihlea, Voetin, Gugești, Cotești, Pufești, Domnești, Mărășești, și nu numai, care, deși merg cu trenul, nu realizează pericolul la care se expun atunci când se împing unii pe alții în joacă sau aleargă. În ceea ce privește fotografiile executate deasupra vagoanelor de călători sau de marfă, le atrag mereu atenția să nu meargă în acea zonă‟, mai spune Valerică Crintea.
„Strigătul necontenit al celor care au nevoie de sânge, trebuie auzit‟
În vremea în care a activat ca polițist la Popești, Valerică Crintea a intervenit și la accidente, unele grave, iar cu fiecare victimă preluată și dusă la spital, îi încolțea în minte întrebarea: „Oare ce se întâmplă cu victimele după ce ajung la spital?‟.
„Donarea de sânge, de multe ori, este conștientizată în momentul în care avem în jur persoane apropiate care necesită transfuzii de sânge, sau care donează. Pe la 25 de ani am început să mă întreb ce se întâmplă cu victimele după accidente. M-am documentat înainte, și după ce m-am convins că donarea de sânge este benefică atât donatorului, cât și primitorului, am început să donez sânge frecvent. Am 30 de donări până acum, la o medie de 3 donări pe an, întrucât poți dona la o diferență de 60 de zile.
Voi continua să donez cât timp mă vor primi. În același timp, voi continua să promoveze donarea de sânge. Strigătul necontenit al celor care au nevoie de sânge pentru a continua lupta cu bolile și pentru a fi învingători, trebuie auzit, nu ignorat. Haideți să nu precupețim niciun efort și să ne ajutăm semenii prin acest gest al donării de sânge, pentru că sângele înseamnă viață! Donează sânge și vei putea salva pe cineva imediat, sau cel târziu în cinci zile‟, transmite Valerică Crintea.
Deși pare mai mult o utopie, Valerică Crintea speră ca în viitor oamenii să aibă din ce în ce mai puțină nevoie de Poliție, iar lucrurile să decurgă firesc, fără evenimente nefericite. Cum știe că acest lucru este aproape imposibil, își propune să intervină de fiecare dată cu profesionalism și să ducă la bun sfârșit cât mai multe misiuni.
Îi urăm mult succes agentului șef adj. Valerică Crintea în misiunile sale!
