Reîntors în țară luna trecută după ani de pribegie în străinătate, un fost administrator de firmă a fost „săltat” chiar în vamă, deoarece pe numele său figura un mandat de executare de 8 luni închisoare, vechi de peste 4 ani. Cu toate acestea, vrânceanul nostru, acum în vârstă de 26 de ani, spune că habar nu a avut că, în tot timpul cât a lipsit din țară, a fost condamnat. Motiv pentru care, din penitenciar, a solicitat instanței să îi revizuiască dosarul și să anuleze între timp și mandatul de executare a pedepsei din ianuarie 2017. Până acum instanța l-a refuzat, soluția definitivă urmând a fi dată însă la tribunal.
Trimis în judecată în septembrie 2015 pentru folosire cu rea credință a bunurilor sau creditului de care se bucură societatea într-un scop contrar intereselor acesteia, vrânceanul a fost găsit vinovat și condamnat un an mai târziu, în decembrie 2016, la 8 luni de închisoare, pedeapsă care a rămas definitivă deoarece inculpatul nu a atacat sentința. Acum, acesta spune că nu a știut că lucrurile sunt atât de grave, ci că a fost ferm convins la data respectivă că a fost o simplă anchetă care a luat sfârșit după ce a explicat organelor de cercetare penală că nu a încălcat legea. A aflat totuși că situația era serioasă pe 19 aprilie anul acesta, când a revenit în țară din Anglia, dată la care a fost arestat.
Vrânceanul de 26 de ani era administrator la o firmă pe care o înființase în 2013 și care a „picat” la primul control. Astfel, organele fiscale au constatat că în perioada noiembrie – decembrie 2013, societatea a înregistrat intrări de mărfuri (animale vii, miez de nucă, piei bovine și ovine vii), pe bază de „borderouri de achiziție” de la diverse persoane fizice, fără documente care să ateste transportul acestora, avize de însoțire a mărfii, note de cântar, certificate sanitar veterinare, foi de parcurs și așa mai departe, iar echipa de inspecție fiscală a apreciat la acea dată că societatea nu poate face dovada provenienței mărfurilor precum și a modului în care au fost procesate și valorificate acestea. Mai mult, controalele au arătat că între noiembrie 2013 – februarie 2014 societatea a încasat prin cont bancar și numerar avansuri de la diverși clienți fără a calcula taxa pe valoare adăugată colectată.
Dacă administratorul a avut explicații la acea dată, ceea ce a „cântărit” greu în anchetă a fost altceva: vrânceanul ridicase din casieria societății suma de 219.476,92 lei fără a justifica utilizarea acesteia în interesul societății, ceea ce a și dus la acuzația finală. Și, pentru că nu a fost prezent la proces, nici nu și-a făcut alte apărări pentru că, din ce a explicat, a plecat din țară pentru a-și face un rost. Însă în instanță, în dosarul de revizuirii, procurorii au arătat că apărările acestuia nu au fundament, în condițiile în care în februarie 2015, în timpul anchetei, acestuia îi fuseseră aduse la cunoștință drepturile și obligațiile de inculpat, inclusiv că ar trebi să anunțe dacă își schimbă domiciliul. „Respinge ca inadmisibilă cererea de redeschidere a procesului penal formulată de petentul L. F., privind sentința penală pronunțată de Judecătoria Adjud, definitivă prin neapelare la data de 11.01.2017. …obligă petentul la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Ia act că petentul a fost asistat de către avocat ales. Cu drept de apel în termen de 10 zile de la comunicare”, se arată în hotărârea de luna aceasta, semn că susținerile procurorilor au cântărit mai mult decât scuzele condamnatului.
