GALERIE FOTO: Florentina Miron, profesoara care plantează fapte bune în inimile copiilor

0
1878

Am întâlnit puțini oameni care vorbesc cu atâta pasiune despre profesia lor. Florentina Miron, o profesoară de Biologie care predă la Bogza, Sihlea și Voetin, este unul dintre acești oameni pentru care fericirea din ochii unui copil care primește o napolitană, contează mai mult decât un salariu. „Sunt băcăuancă. M-am mutat în Focșani după ce am terminat Facultatea de Biologie-Geografie la Bacău. La titularizare am fost locul 2 pe județ. Când m-am dus să aleg postul, am luat harta și am spus că singurul meu drum de legătură între Bacău și Focșani, era E85, așa că am ales o școală care este aproape de E85.  În Focșani nu era niciun post, iar cele mai apropiate localități erau Nereju și Sihlea.  Intuiția mi-a spus să aleg Sihlea‟, povestește prof. Florentina Miron.

Au trecut 13 ani de atunci. 13 ani în care Florentina Miron a învățat, de la „puișorii‟ din cele trei localități vrâncene în care predă (Bogza, Sihlea și Voetin), că nu ai nevoie de prea multe pentru a fi fericit. „Ai nevoie doar de sănătate și de Dumnezeu. Copilul meu este fascinat de jucării, ei sunt fascinați de jucăriile pe care fetița mea ajunge să nu le mai aprecieze. Am învățat că problemele nu se aduc acasă și că Dumnezeu îți dă să dai. Dacă ne-am opri o secundă în casa și în jurul nostru, am observa că, poate, am adunat prea multe lucruri de care nu mai avem nevoie. Poți să faci o faptă bună și cu 30 de lei, sau cu jucăriile și hăinuțele care nu-ți mai trebuie‟, spune prof. Florentina Miron.

„La licență mi-am ales subiectul SIDA‟

Ascultând-o pe Florentina Miron cum vorbește despre viața și profesia ei, nu poți să nu te întrebi de unde atâta fericire?! Deși predă la 15 clase, pregătește lecții, corectează teste, mobilizează oamenii în jurul ei pentru un nou caz social la temelia căruia își propune să planteze o faptă bună, Florentina Miron are timp să fie și mamă pentru fetița ei de 10 ani, și să continue să zâmbească.

După ce a absolvit Liceul Pedagogic din Bacău, profilul Matematică-Informatică, băcăuanca îndrăgostită de Vrancea, s-a înscris la Facultatea de Biologie-Geografie din orașul natal. „La licență mi-am ales subiectul «SIDA– Sindromul Imuno Deficienței Dobândite». Am mers și am făcut o mini-practică la Spitalul Județean Bacău unde există o clădire specială, frumos colorată, pentru cei are au SIDA. Am ales acest subiect pentru că nu știam de unde a venit această boală. Teoriile pe care am mers au arătat că SIDA a venit cumva de la soldații americani care au fost plecați în zona Asiei, în anumite perioade de război, și care au fost zgâriați de maimuțe rhesus care erau foarte agitate. Soldații s-au întors în America și au răspândit această boală‟, povestește Florentina Miron.

La un moment dat, Florentina Miron spune că-și dorea să devină medic, însă toată suferința pe care a văzut-o în ochii copiilor care erau internați la centrul SIDA de la Bacău, a convins-o că nu este profesia pe care își dorește să o urmeze. „Cred despre mine că sunt o fire foarte empatică. Erau pereții colorați frumos, dar privirea copiilor de acolo era atât de tristă, și totul părea foarte rece, încât mi-am dat seama că nu vreau să lucrez în domeniul acesta. Mi-am spus că-mi doresc să-i fac pe copii să descopere lumea aceasta frumoasă, în loc să le urmăresc evoluția bolii și să nu-i pot vindeca în totalitate‟, a mai spus profesoara de Biologie.

Cum recunoaștem un profesor bun?!

Profesorul ar trebui să fie omul care te învață, îți explică și te ajută să pui în practică ceea ce ai învățat, nicidecum „călăul‟ în fața căruia îți tremură vocea pentru că nu ți-ai învățat lecția. Florentina Miron spune că a fost întrebată de ce nu predă în oraș, și a răspuns că a ales să rămână în mediul rural pentru că și acolo este nevoie de profesioniști care să-i ajute pe copiii greu încercați de soartă să-și depășească condiția, sau măcar să-și mai îndulcească puțin viața. „În anii în care nu reușeam să devin titular, una dintre inspecții am ținut-o la Cuza. Ora a decurs atât de bine, și a fost atât de frumos, încât doamnele inspector m-au întrebat de ce nu predau în Focșani. De ce scrie Sihlea pe foaia mea?! Și le-am răspuns că nu vreau să fac din meseria mea un scop de a ajunge în vârf pentru că acolo e toată lumea. Le-am spus că vreau să fac din meseria mea ceva frumos. Vreau să plantez fapte bune în inimile copiilor mei‟, spune Florentina Miron.

Un cadru didactic bun observă potențialul unui elev care în fața altor profesori este un posibil corijent. „Am avut în grupă un copil cu CES, iar unul dintre colegii mei a hotărât că nu poate să-i pună notă de trecere pentru că nu știe tabla înmulțirii. Era în clasa a V-a, iar la Biologie predam diverse specii de plante. La ore îi dădeam fișe cu diverse frunzulițe și-i spuneam să-mi coloreze frunza care crede că este de nuc cu o culoare, și frunza care crede că este de lalea cu o altă nuanță de verde. Pentru mine, faptul că el reușea să perceapă care este frunza de lalea, și care este cea de nuc, însemna evoluție. Unii așteaptă ca evoluția să fie un pas imens. Nu-i așa! Evoluția înseamnă puțin câte puțin‟, atrage atenția Florentina Miron.

„Bunica îmi spunea mereu să-mi ascult sufletul!‟

Îi lipsesc cuvintele bunicii, și mângâierile ei, de aceea, Florentina Miron își aduce aminte cu drag de toate sfaturile primite de la ea. „Bunica mea îmi spunea mereu să-mi ascult sufletul. Și mi-am dat seama că, să lucrezi cu copiii este cel mai frumos lucru din lume. Simt că mulți copii învață la Biologie de dragul de a nu mă dezamăgi. Învață de dragul de a vorbi cu mine, de a avea un schimb de replici. Iar asta mă bucură fantastic‟, spune Florentina Miron. Când nu le predă elevilor săi Biologia sau Educația pentru Sănătate, Florentina Miron își adună prietenii de nădejde și merge la familiile nevoiașe pentru a împărți bucurie. Mulți copii din Sihlea sau Bogza, n-au văzut nici măcar Focșaniul, spune Florentina Miron. Iar destinația lor preferată din vacanța de vară este Piața de la Dumbrăveni. Însă acest lucru nu-i oprește să fie fericiți.

Maratonul faptelor bune a început în urmă cu aproximativ 6 ani, când Florentina Miron a aflat povestea unui băiețel care venea la școală cu pantofiorii rupți. „Într-una din zile, la ora de Educație pentru sănătate, le vorbeam puișorilor despre modul în care ne îmbrăcăm. Este una dintre lecțiile incipiente. Băiatul din prima bancă își tot ascundea piciorușele sub scaun. La jumătatea orei, bate o doamnă la ușă și spune că este mama lui Adrian. Dar Adrian n-a vrut să iasă din bancă, deși i-am spus că are voie să meargă să stea de vorbă cu mama lui. În urma insistențelor, s-a ridicat și și-a târât piciorul, pentru că avea talpa desprinsă la papuc, și nu voia să-l vedem așa. Când a ieșit pe hol, mama îi spune: «Hai să mergem acasă la un domn să tăiem lemne pentru că ne dă bani!». Dar Adrian a spus că nu vrea. Se întâmpla la Școala de la Sihlea. Adrian nu mai este acum în familia aceea pentru că părinții nu aveau grijă nici de el, nici de frățiorii lui, însă amândoi au ajuns în plasament la o familie din Dumitrești‟, mai spune Florentin Miron.

Pentru mulți dintre elevii săi, Florentina Miron a devenit o a doua mamă, sau poate chiar singura. „Într-una dintre ierni, drumul dintre Căiata și Bogza s-a înzăpezit, și aveam serbare la școală. Rămăsesem blocați la jumătatea drumului. Mai aveam de parcurs aproximativ 3 kilometri. Copiii de la clasa mea au venit pe jos, cu sania, să mă salveze. A fost ceva de care-mi amintesc cu drag‟, spune, cu inima deschisă, Florentina Miron.

Cine-i ascultă pe copiii săraci?!

Fiind profesor de 13 ani în Bogza, Florentina Miron spune că „atunci când merg acolo, simt că mă duc acasă! Nu știu dacă m-aș vedea în altă parte peste 10 ani. Copiii de acolo sunt calzi, deși, unii dintre ei, vin cu papucii rupți la școală, sau chiar desculți‟. Unii copii se feresc de ochiul critic al societății care-i cataloghează drept săraci, fără prea multe șanse de reușită, însă Florentina Miron vede în ei speranță. „Era o fetiță la noi în școală care, după ore, se ascundea în baie, aștepta să plece toată lumea, și strângea laptele din toate băncuțele ca să-l ducă acasă. Am făcut o chetă cu toate prietenele mele, și am mers la ea acasă. Acolo, am văzut că într-o cameră extrem de mică stăteau 7 suflete. Aveau o masă, o sobiță bătrânească în care nu încap două lemne deodată, și cam atât. Erau 7 copii și o bunică. Greutățile copilăriei fac din ei o bază pentru viitorul adult‟, mai spune Florentina Miron.

Într-un an, Florentina Miron i-a mobilizat pe elevi să planteze legume în grădina școlii, pe care mai apoi le-au vândut în piața din sat, iar cu banii strânși au mers în excursie la Muzeul Antipa din București. „Prima dată când am intrat cu ei în muzeu, s-au oprit în fața unei biorame și au spus: «Uau! Doamna, vă mulțumim pentru că ne-ați adus să vedem asta!», și le-am spus să mergem mai departe, iar ei, uimiți, au spus: «Ah, mai e?!»‟, își aduce aminte profesoara.

Iar faptele bune au continuat. „De aproximativ 4 ani, doi focșăneni, Ciprian Neșu și Rodica Miron, care fac parte și din «Gândul Românesc, Terni», îmi trimit, în apropierea sărbătorilor sau a vacanțelor, pachețele cu dulciuri, pe care le-am dus bătrânilor de la diferite aziluri. La un moment dat, a venit Smiley și am reușit să conectăm locuința unei familii la curent electric. Pe vremea aceea, Smiley era membru UNICEF. Nu a fost mediatizat evenimentul. Toate se făceau în liniște, și-n tăcere. Cum se face binele de obicei‟, mai spune Florentina Miron.

Anul acesta, Parohia Bogza a obținut locul I la nivel de protopopiat în cadrul Concursului Național Catehetic „Biserica – familia românilor de pretutindeni‟. „Anul trecut și acum doi ani am luat premiul II, iar anul acesta am luat premiul I. Părintele Daniel Zaharia, de la Bogza, este un om foarte frumos și bun. Anul acesta am făcut mărțișoare din lemn, am scris mesaje pe bucăți de lemn, și părintele le-a vândut în biserică. Iar cu banii strânși, urmează să ducem copii la un tur al mănăstirilor‟, a mai spus Florentina Miron.

Pentru că pe măsură ce învață mai mult, omul își dorește să acumuleze tot mai multe informații, prof. Florentina Miron este studentă în anul II la Master, specializarea „Științele Comunicării‟, iar în puținul timp liber pe care-l are, învață cum să fie un om mai bun, întinzându-le o mână de ajutor celor mai puțin fericiți dintre noi.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here