Zilele acestea, imaginile cu un bătrânel care doarme într-un soi de cort improvizat din celofan și haine, amplasat pe un teren din zona șoselei de centură a Focșaniului, au făcut înconjurul paginilor de Facebook. Dornic să-i sară în ajutor bătrânului neajutorat, un focșănean a trimis pe adresa redacției următorul mesaj: „Cred că ar ajuta dacă ar fi o știre publică. Locația mai exactă a bătrânului este vis a vis de spălătoria K9. Suntem un grup de motocicliști care vom încerca să ajutăm cât putem și cum putem, dar poate se găsesc și alți doritori, și reușim să facem ceva frumos împreună‟. Marți după-amiază am mers să stăm de vorbă cu bărbatul pentru a-i afla povestea, însă nu l-am găsit. Ne-au întâmpinat în schimb câteva pisicuțe, și un maldăr de haine uzate. Am revenit și a doua zi, la ore diferite, dar în zadar.
Cum a ajuns bărbatul de 82 de ani pe drumuri
Totul începe în 2016, când bărbatul acum în vârstă de 82 de ani este executat silit din cauza datoriilor acumulate la utilități. Pierzându-și garsoniera, inițial, bătrânul a dormit în casa scării, până când vecinii au sesizat autoritățile. Un asistent social din cadrul Direcției de Asistență Socială (DAS) Focșani ne-a spus că „i s-a propus cazarea la adăpostul de noapte al Crucii Roșii și a refuzat pe motiv că are teren la Petrești. La acea dată, dumnealui spunea că nu are venituri. Ulterior, am verificat și am aflat că are pensie. Dacă persoana în cauză nu ne dă informații și refuză să comunice cu noi, și refuză ajutorul care i se oferă, conform legislației în vigoare, nu putem forța pe nimeni. Primăria Municipiului Focșani, prin serviciul de asistență socială, a încercat să-i ofere ajutorul bărbatului, însă acesta a refuzat. Ușa noastră este deschisă oricând dumnealui va dori să fie ajutat‟.
Un focșănean a reușit să-l găsească la locația menționată și a stat puțin de vorbă cu el. „Mi-a spus că nu primește haine pentru că nu are unde să le țină, și că nu are nevoie nici de mâncare pentru că i-au dat oamenii. Refuză să meargă în orice altă locație în afară de locuința lui, respectiv garsoniera din Sud. Din câte am înțeles, a avut datorii, pe care le-ar fi achitat pe jumătate. Mi-a spus că are bani și că nu vrea nimic. Vrea doar să-și primească înapoi garsoniera‟, ne-a povestit focșăneanul. Am mai aflat că bătrânul ar avea două nepoate cu care nu a mai păstrat legătura și că acesta a lucrat ca îngrijitor la o fermă de animale.
„Domnul a spus că pleacă la el acasă, în Sud. Se duce la animăluțele dumnealui‟
Am luat legătura și cu Rodica Davidean, directoarea Crucii Roșii Vrancea. „La rugămintea Poliției Locale,marți, la ora 10:30, un voluntar din cadrul Crucii Roșii Vrancea l-a transportat pe bărbat la sediul adăpostului nostru. Aici, i s-a oferit un pat, un ceai. A fost întrebat dacă vrea să mănânce, a spus că nu, și a arătat că în bagajul pe care l-a luat cu dumnealui, are mâncare. I s-a oferit un loc în care să se spele și să se schimbe, însă nu a dorit. A acceptat în schimb să ocupe un pat și a dormit până după-amiază. Era foarte obosit. La ora 17:30 a spus că vrea să plece. Personalul de pază a insistat să nu plece, în schimb domnul a refuzat să rămână în adăpost, acest lucru fiind trecut și în registru. Domnul a spus că pleacă la el acasă, în Sud. Se duce la animăluțele dumnealui. Din câte am înțeles, dumnealui susține că de profesie a fost asistent veterinar. A povestit că a avut datorii, dar că și le-a achitat. Vorbea despre o sumă de 900 de lei. Nu știm amănunte de natură juridică. De atunci, nu a mai venit la adăpost‟, povestește Rodica Davidean. Directoarea Crucii Roșii Vrancea a mai spus că bărbatul este binevenit oricând în adăpost și că au suficiente produse alimentare și de igienă pe care i le pot pune la dispoziție.
Nimeni dintre cei care au mers să vorbească cu bătrânul de 82 de ani, nu a reușit să-l convingă să renunțe la cortul său din celofan în jurul căruia a adunat zeci de măști de protecție uzate, peturi, haine și pungi cu hrană pentru pisicile care i-au devenit singura familie. Când a plecat de la adăpostul de noapte al Crucii Roșii s-a scuzat în fața paznicilor că trebuie să ajungă „acasă‟, pentru că și-a lăsat hainele răsfirate, și că-l așteaptă animăluțele cărora trebuie să le dea de mâncare.
Bărbatul spune că nu are nevoie de mâncare, nici de haine și nici de o altă locuință decât cea pe care a pierdut-o. Întrebarea este, poate fi totuși ajutat?! Pentru că nu se poate numi existență cea dusă între cârpe și măști.
