„Fără istorie, viitorul n-ar mai fi posibil‟, sunt cuvintele unui om care, vreme de 51 de ani și-a dedicat timpul învățând generații de elevi. Absolvent al Colegiului Național „Unirea‟ Focșani, profesorul pensionar Petrică Agapie din Râmniceni a publicat o nouă carte dedicată satului său de suflet. Prima carte, „Monografia satului Râmniceni județul Vrancea. Monografie document‟ a cunoscut lumina tiparului abia în vara anului 2019, la aproxiamtiv 25 de ani distanță de la debutul unei munci intense. Anul trecut, 2020, fostul profesor a mai scos o carte, „Profesorul Petrică Agapie spune povestea Monumentului Eroilor de la Râmniceni – poveste făcută cu muncă și suflet. Poveste Document‟. „Dedic această lucrare părinților mei, Ioana și Costică Agapie, părinților soției mele, Ștefana și Grigore, soției mele Elena, surorii mele Teodora (Lila), văduvelor de război, fiilor eroilor și oamenilor din satele Râmniceni, Slobozia-Botești și Satul Nou, consătenilor mei rămași credincioși în vatra natală și tinerilor care vor renaște și vor regenera satul îmbătrânit și pustiit vreme de 50 de ani.
Mulțumesc soției mele, Elena Agapie, blândă și respectuoasă, care m-a încurajat și m-a îndemnat în fiecare zi. «Povestea Monumentului Eroilor din Râmniceni» a devenit posibilă cu ajutorul familiilor: Nicolae și Geta Ștefan, Săndel și Lica Ștefan, Fănică și Tatiana Neagu, Nicolae și Vasilica Neagu, Sandu și Norica Toader, Ionel și Măndica Mihalache, Tănăsache și Maria Soare, Stoian Bogoi, Gheorghe și Ancuța Simion, Costache și Tanța Gavrilă, Panait Tatu și Marin Bălan, Stanca Cristișor, Aurica Neagu, Bogdan Lozoveanu, Maria (mama) și Lili Rizea, Lenuța și Stan Oana. Oameni care m-au ajutat și au fost lângă mine dintotdeauna‟, subliniază Petrică Agapie.
„Blestemat să fie ceasul când întâi te-am sărutat, căci de-atuncea n-am odihnă, plâng și suspin neîncetat‟
Pasionat de istoria satului Râmniceni, Petrică Agapie a surprins în paginile celor două cărți ale sale atât aspecte legate de familiile eroilor al căror sânge a înroșit câmpurile de luptă din Primul Război Mondial, cât și aspecte legate de tradițiile și obiceiurile satului său natal. „Mi-e dor de modul cum se organiza «Regina Balului» până prin anii 1947-1978. Fetele mari primeau de la flăcăii cu care se iubeau, cărți poștale cu dedicații. Pentru a avea mai multe cărți poștale, fetele primeau și de la alți flăcăi sau rude. Domnișoara care primea cele mai multe cărți poștale cu dedicații era considerată «Regina Balului» și era înfășurată cu hârtie creponată, de diferite culori, dar și cu prosoape colorate. Fata era felicitată, iar mai apoi se dansa în cinstea ei, ca «Regină a Balului»‟, povestește Petrică Agapie.
În prefața noii cărți a profesorului de la Râmniceni, conf. univ. dr. Viorel Mircea de la Universitatea „Dunărea de Jos‟ Galați notează: „Lucrarea de față reprezintă o modernă contribuție, în șirul atâtor lucrări istorice, literar-artistice și memorialistice menite să evidențieze momentele de măreție, de glorie și jertfe ale înaintașilor noștri. Este rodul muncii neobosite și tenace a inimosului profesor Petrică Agapie, fiu demn și respectat al comunei Râmniceni, care a reușit să depășească toate obstacolele și să obțină sprijinul oamneilor de credință pentru a ridica un monument închinat eroilor neamului românesc de pe aceste meleaguri‟.
