VIDEO și GALERIE FOTO: Preotul Daniel Pătrășcanu – povestea Bisericii din Cimitirul Sudic Focșani și a unei vieți în slujba lui Dumnezeu

0
2171

Anul acesta se împlinesc 20 de ani de când pr. Daniel Pătrășcanu, originar din Bătinești, slujește la Biserica „Sf. Gheorghe Sud‟ din Cimitirul Sudic. Primii cinci ani de pastorație i-a petrecut în comuna Țifești la Parohia „Sfinții Apostoli Petru și Pavel‟ din satul Sârbi. „Practic, biserica este un creuzet unde se adună toate aceste suflete care, mai apoi, au conștiința unui corp comun. În parohiile urbane le este mai ușor enoriașilor să-și aleagă biserica, în funcție de natura slujbei la care apelează. De obicei, bisericile centrale sunt preferate în privința tainei cununiei, sau a tainei botezului, însă și noi săvârșim aici câteva pe an. Anul trecut, spre exemplu, înainte de declararea pandemiei, am avut o taină a cununiei, și vreo 4-5 taine ale botezului. De regulă, cei care sunt apropiați de biserică, chiar dacă aceasta este amplasată în cimitir, vin aici și primesc sfânta taină a cununiei sau primesc botezul pentru copii lor‟, explică pr. Daniel Pătrășcanu.

Pe lângă faptul că de aproximativ 25 de ani, pr. Daniel Pătrășcanu s-a dedicat slujirii lui Dumnezeu în biserică, în anul 2010, preotul s-a înscris și la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București, facultate care, spune el, l-a ajutat și în profesia sa. Decizia a venit în urma unui proiect derulat de soția preotului, profesoară de Religie la Colegiul Național „Al. I. Cuza‟ Focșani. „Soția mea, care este profesor de Religie la «Cuza», a demarat un proiect editând un ziar de spiritualitate creștină numit «Ecouri», un ziar scris de elevi, care avea și o componentă socială. Proiectul a durat un an și jumătate. Lunar scoteam câte un număr al ziarului, iar o echipă de voluntari vindea ziarul în școlile și liceele din oraș. Toți banii strânși din vânzări îi direcționam către ajutorarea copiilor fie bolnavi, fie cu probleme sociale. De-a lungul timpului, am hotărât să sprijin performanța acordând premii de excelență pentru cel mai bun elev din clasa a V-a, și pentru cel mai bun elev de clasa a IX-a câțiva ani la rând, și tot pentru a recompensa excelența am premiat cu diploma «Sfântul Gheorghe, Purtătorul de biruință» pe șefii de promoție ai claselor a XII-a‟, spune pr. Daniel Pătrășcanu.

Biserica „Sf. Gheorghe Sud‟, aproximativ 280 de ani de istorie

Se spune că în locul actualei construcții care datează din 1742, fiind o ctitorie a lui Constantin Mavrocordat, domn al Țării Românești, ar fi existat o bisericuță din lemn ridicată de însuși Vlad Țepeș în urma unei bătălii căștigate împotriva turcilor pe Câmpia Focșanilor. Însă dovezile istorice nu sunt sigure în privința aceasta. Bătrânii vremii spuneau că în zonă ar fi trăit un legumicultor bulgar care ar fi citit pe o pisanie veche a Bisericii „Sf. Gheorghe Sud‟ că „biserica a fost făcută de Vlad Țepeș în amintirea bătăliei ce a avut cu turcii pe câmpia Focșanilor; și că un Nicolae Pantea și Ion Pantea cu sora lor Mărioara au dăruit bisericei partea lor de moșie. Altă inscripție pe o marmură așezată în mijlocul bisericei, arătând că la 1742 a fost a treia oară restaurată de Const. N. Mavrocordat. Aceste petre au fost stricate la 1887, când s-a reparat biserica‟, menționează prof. Dumitru Caian în „Istoricul orașului Focșani‟.

Într-un alt document istoric scris de col. Paul Cambureanu se menționează că ar putea fi vorba de succesori ai domnitorului Vlad Țepeș, Țepuluș sau Vlad Călugărul.„Dacă este să ne referim la faptul că această bisericuță din lemn a fost contruită în urma unei victorii împotriva turcilor, probabil că acest hram, al Sfântulului Gheorghe a fost ales din pricina faptului că el este numit «purtător de biruință». În anul 2016, când am refăcut Sfânta Masă, alături de pomelnice, am găsit o scrisoare a col. Paul Cambureanu în care era menționat că s-a făcut în data de 28 octombrie 1939 sfințirea cea mare a bisericii, sfințire care presupune și sfințirea Sfintei Mese‟, precizează pr. Daniel Pătrășcanu.

În anul 1852 biserica a fost abandonată, fiind situată în afara orașului, în apropiere fiind chiar și un drum de căruțe care duceau către Vârteșcoiu. „Pe vremea părintelui Radu Nedelcu, în anul 1859, are loc o campanie de reparații, prin contribuția fruntașilor orașului Focșani de la acea vremea, boierii Pastia și Robescu, dar și cu sprijinul Primăriei orașului. Pentru că pictura bisericii fusese pângărită de turcii care, atunci când intrau într-o biserică creștină, înțepau cu sulița pictura din zona ochilor sfinților, întreaga pictură a bisericii a fost reînnoită. Iar la data de 28 octombrie 1939 are loc sfințirea cea mare a bisericii‟, mai spune preotul.

Din cauza gradului de uzură, pictura Bisericii „Sf. Gheorghe Sud‟ a fost refăcută în 1994, în vremea pr. Liviu Curcă, urmând ca, din cauza igrasiei, pictura să fie restaurată din nou în 2014. În anul 2004, la trei ani după venirea pr. Daniel Pătrășcanu a fost demarat un amplu proces de reparație, consolidare și restaurare a bisericii din cimitrul Sudic, lucrări care au durat până în anul 2016, atunci când a avut loc Sfințirea Mare. Cele mai vechi icoane care se mai păstrează încă în biserică datează din 1866, respectiv 1913, ambele fiind îmbrăcate în argint. Una dintre ele îl înfățișează pe Sf. Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință, iar cealaltă o înfățișează pe Maica Domnului cu pruncul Iisus în brațe. Pe frontispiciul bisericii, pictorul Dumitru Bălașa a realizat, în 2005, icoana Sfântului Gheorghe din mozaic venețian. Sub icoana hramului este așezată o piatră sculptată în formă de pergament pe care este scris mesajul: „Nihil sine Deo‟, dovadă a faptului că nimic nu poate fi făcut fără ajutorul lui Dumnezeu.

Pompierul Marius Boian a donat 42 de icoane Bisericii „Sf. Gheorghe Sud‟

În urmă cu aproximativ 13 ani, pasiunea unui pompier pentru pictură s-a transformat într-o frumoasă colaborare. „Colaboarea cu domnul Marius Boian a început în 2008-2009, și a durat un an. L-am cunoscut ca enoriaș al parohiei noastre. Pentru că eram în acest proces de reparații și de înnoire a obiectelor de cult din biserică, cele vechi fiind afectate de timp, l-am rugat pe domnul Boian dacă poate să picteze toate cele 42 de icoane praznicale care sunt folosite în biserică la praznicele de-a lungul anului. Am văzut că pe spatele fostelor icoane praznicale era menționat că au fost donate de credincioșii care au participat la sărbătoarea care era înfățișată pe icoană sau la sărbătoarea sfântului care era serbat, așa că le-am propus credincioșilor să procedăm și noi la fel.

          Mi s-a părut un lucru extraordinar ca cei care participă în ziua respectivă la sărbătoare sau la sfântul pe care-l prăznuim să contribuie ca icoana așezată la iconostas să fie lucrată prin contribuția tuturor. Pe parcursul unui an calendaristic am colaborat cu domnul Boian, dumnealui, înainte de sărbătoarea sfântului sau a praznicului împărătesc care urma, picta icoana, iar noi, în ziua sărbătorii o sfințeam. A picta o icoană este un lucru deosebit, practic, în timpul lucrării tale, te adresezi sfântului sau Maicii Domnului, sau Mântuitorului Hristos pe care-l zugrăvești în icoană, și, prin rugăciune reușești să obții rezultatul pe care ți-l dorești‟, este de părere pr. Daniel Pătrășcanu.

Cimitirul Sudic, primul cimitir al Municipiului Focșani

În 1864, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, Primăria Municipiului Focșani a fondat Cimitirul Sudic. „Toată administrația pe care biserica o avea până la domnia lui Cuza a trecut la stat, inclusiv înscrisurile civile legate de nașteri, cununii și înmormântări. Tot atunci s-a luat hotărârea ca fiecare municipalitate și fiecare primărie să înființeze cimitire proprii. Este primul cimitir al orașului Focșani. Inițial, cimitirul avea o suprafață de 4 hectare, după extinderea din 2011, suprafața cimitirului s-a dublat, în 2011‟, precizează pr. Daniel Pătrășcanu. Personalități marcante ale Focșaniului de altă dată își dorm somnul de veci în primul cimitir fondat în acest oraș. Alături de Maiorul Gheorghe Pastia, al cărui monument funerar a fost încadrat în categoria monumentelor istorice, în Cimitirul Sudic sunt înhumați scriitorul Duiliu Zamfirescu împreună cu tatăl și fratele său, familia Pâclianu o familie care, pe la începutul secolulu al XX-lea a dat un ambasador al României în Țările Nordului, Mihai Pâclianu‟, completează preotul.

În fața bisericii a fost ridicat un mausoleu al familiei boierului DumitruSimioncescu Rîmniceanu, „un boier însemnat la vremea aceea care ar fi prototipul lui Tănase Scatiu din romanele lui Duiliu Zamfirescu «Viața la țară» și «Tănase Scatiu». Este un monument funerar deosebit construit de celebrul arhitect Ion Mincu‟, spune pr. Daniel Pătrășcanu. Deși poate multor orășeni li s-ar putea părea un lucru neobișnuit ca biserica să fie poziționată într-un cimitir, pr. Daniel Pătrășcanu spune că acest lucru este firesc în cazul parohiilor din mediul rural. Mai mult decât atât, majoritatea enoriașilor care participă la Sfânta Liturghie au pe cineva drag înmormântat în cimitrul Sudic, fapt pentru care merg la mormânul celui drag pentru a-i aprinde o lumânare și a-i rosti o rugăciune.

O familie de preoți

Crescând într-o familie de preoți, pr. Daniel Pătrășcanu, singurul băiat al pr. Gheorghe Pătrășcanu, parohul bisericii din Bătinești, a ales ca, după absolvirea clasei a X-a la Colegiul Național „Al. I. Cuza‟, să urmeze cursurile Seminarului de la Buzău, înscriindu-se ulterior și la Facultatea de Teologie din București. În anul 1996, înainte de absolvirea facultății, preotul Daniel Pătrășcanu a primit Taina Cununiei, și tot în același an a fost hirotonit preot pe seama Parohiei „Sfinții Apostoli Petru și Pavel‟ din satul Sârbi. La finalizarea studiilor universitare, preotul s-a înscris și la Master. Din cei doi fii ai săi, băiatul cel mic al pr. Daniel Pătrășcanu își dorește ca, după absolvirea liceului, să urmeze cursurile Facultății de Teologie din București, călcându-i pe urme tatălui, în timp de băiatul cel mare este student în anul V la Institutul Medico-Militar din București.

Fiind implicat în mai multe proiecte sociale prin care oferă sprijin elevilor și tinerilor cu posibilități materiale reduse, pr. Daniel Pătrășcanu spune că, în primul rând, planurile sale de viitor sunt legate de misiunea pe care Dumnezeu i-a încredințat-o odată cu îmbrăcarea hainei preoției, și anume conducerea sufletelor spre calea mântuirii. „În privința jurnalismului, când simt o anumită inspirație, sau atunci când ceva îmi clocotește în suflet, mă exprim și în scris, postând articole pe blogul pe care-l am. Printre ultimele articole publicate pe blog este scris în urma unei piese scoasă de trupa Taxi. Era practic un manifest împotriva catedralei «Mântuirea Neamului», în care se repeta refrenul: «Dumnezeu preferă lemnul. Lemnul și spațiile mici», invocând smerenia care nu s-ar găsi în catedrala «Neamului». Titlul textul meu a fost «Smerenia în autobuz»‟, spune pr. Daniel Pătrășcanu.

La finalul interviului l-am rugat pe pr. Daniel Pătrășcanu să le adreseze un mesaj celor care vor citi acest articol, iar părintele a spus că, în această perioadă greu încercată de pandemie, cel mai important lucru este ca oamenii „să nu se teamă! Pentru că însingurarea, teama și frica lasă urme adânci atât în sufletul omului, cât și în mintea lui‟.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here