GALERIE FOTO: Reportaj din Autogara Focșani: „Vai de capul meu cu masca asta, trebuie să respir… am probleme cu inima‟

0
1552

Soarele timid de primăvară parcă i-a încurajat pe unii dintre noi să mai uite puțin de pandemie. Dintre zecile de chipuri acoperite până-n ochi cu măștile de protecție, „răsare‟ câte-un zâmbet larg care sfidează orice restricție. Sunt și cetățeni care, la vederea unui echipaj de poliție, își ridică repede masca, dar numai peste gură, nasul rămâne afară să „cerceteze‟ aromele lunii martie. Am mers în Autogara Focșani pentru a vedea cum decurge o călătorie cu microbuzul în vreme de pandemie, dacă se respectă distanțarea fizică și dacă toată lumea poartă mască. „La anii mei, eram obișnuit cu autogara de la Lidl, dar e bine și aici, e mare, e spațioasă. Văd că sunt și magazine, și terase din astea cu mâncare. E cam departe de gară totuși, dar, asta e… Era bine dacă autogara era aproape de gară pentru că, pe unde am mai circulat, autogările erau în apropiere de gară. Oricum, ne adaptăm la condițiile care sunt‟, se consolează un călător.

„Vai de capul meu cu masca asta!‟

Purtarea măștii de protecție a devenit o corvoadă pentru mulți oameni. Deși în public acceptă să o poarte mai mult de teama autorităților decât a covidului, oamenii se plâng că s-au săturat de masca de protecție ca de mere acre. „Vai de capul meu cu masca asta, îmi trebuie aer, trebuie să respir… am probleme cu inima. În microbuz nu las masca nici măcar sub nas, o mai las când sunt în aer liber. Mai ales în grădină, acolo stau fără mască, fără grijă. În alte locuri o purtăm, asta este situația, nu avem ce face. Mai rar circul cu microbuzul, acum merg la o grădină, la Cîmpineanca. De obicei, merg mai mult pe jos pentru că am nevoie să circul. M-am ferit să merg cu microbuzul și de teamă să nu mă infectez, recunosc. În unele cazuri se respectă distanțarea fizică, depinde acum și de mijlocul de transport, câtă lume urcă, la ce oră… În general, dimineața la prima oră este mai multă aglomerație, apoi la sfârșitul zilei, când ies oamenii de la serviciu‟, spune o bătrânică.

Unii oamenii ne-au spus că au întâlnit și  cazuri în care șoferii autobuzelor nu i-au primit pe călătorii fără mască, în ciuda tuturor insistențelor. „În autobuzele în care am circulat, am observat că toți șoferii poartă mască. În schimb, au fost oameni pe care nu i-au primit în autobuz pentru că nu aveam mască. Chiar au insistat să urce, dar, fără mască, nu i-a primit nimeni.Rar circul cu autobuzul. Sunt de aici, din Focșani. În autobuz  țin masca, dar când merg pe jos o dau jos. Nu mi-e frică de amendă, pentru că în magazine, în autobuz, în centrul orașului, țin masca, dar pe străzile mai mici, merg fără ea. N-am auzit pe nimeni că s-a infectat cu Covid după ce a mers cu autobuzul‟, a spus un bărbat.

Orele online nu-i împiedică pe elevi să vină cu microbuzul la oraș

Pe o bancă, la soare, trei adolescenți stau ațintiți cu ochii în ecranele telefoanelor mobile. Unul dintre ei și-a tras masca sub bărbie, în timp ce colegii săi îi fac semn să și-o ridice înapoi pentru că ne apropiam de ei. Nu a făcut-o, în schimb a fost foarte deschis în a vorbi cu noi, ce-i drept, cu ochii mai mult la telefon. „Suntem elevi, facem naveta cu microbuzul, unii de la Bătinești, ceilalți din Gugești. Eu mă mai dezinfectez când urc în microbuz, dar, câteodată, este foarte plin și nu mai apuc. Mai dau uneori masca jos, dar nu în microbuz. Suntem în clasa a X-a, dar am venit să ne scoatem abonament gratuit. E aiurea că am trecut iar în online. Înțelegeam mai bine la școală. Nu ne-a întrebat nimeni dacă avem telefoane sau tablete, știau că avem, numai că stăm cam prost cu internetul‟, se plânge unul dintre adolescenți.

Un alt elev, mai timid, ne-a spus că a venit la oraș tot pentru abonamentul gratuit, și că, de când cu pandemia, rare au fost dățile în care a venit la Focșani.„Eu fac naveta din Clipicești, sunt în clasa a X-a. M-am obișnuit cu naveta, dar acum, cu online-ul, nu mai circul la fel de des. Rezist cu masca în microbuz, n-am lăsat-o jos. Port masca și ca să nu mă îmbolnăvesc, și ca să nu iau amendă. În sat oamenii poartă mască atunci când se duc la magazin, în rest nu‟, recunoaște elevul.

O bătrânică vorbăreață a lăsat deoparte covrigul pe care-l mânca, și ne-a spus că nu mai poate să poarte mască. „Toți șoferii poartă mască, problema este că ne-am săturat cu ea, nu mai putem, chiar mă gândeam și la elevii de la școală, cum pot sta atâtea ore cu masca aia. E foarte greu, dar n-avem încotro.În microbuzele astea de la primărie sunt foarte puțini călători, în cele particulare sunt mai mulți. Particularul este mai scump; decât să dau 8 lei pe zi dus-întors până la Cîmpineanca, mai bine merg cu cel public, am abonament, dacă nu, dau 2 lei pe cursă. Folosesc dezinfectantul din microbuz, niciodată nu mi s-a întâmplat să nu găsesc, au toate microbuzele‟, ne asigură bătrânica.

„M-am vaccinat pentru că mi-e frică de moarte‟

O doamnă din Biliești, venită la Focșani pentru o vizită la medic, ne-a spus că, de fiecare dată când circulă cu microbuzul: „dacă se poate, aleg un scaun unde nu am vecini pe lângă mine. Microbuzul nostru circulă din oră în oră și e bine. Azi, când am venit la Focșani, nu erau ocupate toate locurile. Trebuie să rezistăm cu masca pe figură, eu sunt disciplinată și chiar la magazinul din sat, care este la două case de mine, tot cu masca mă duc, chiar dacă m-am vaccinat‟. Femeia spune că a ales să se vaccineze de frica morții. „M-am vaccinat pentru că vreau să trăiesc, vreau să-mi cresc nepoatele. Am boli, mi-e frică de moarte. Sunt conștientă că pot lua virusul, dar nu vreau să-l dau mai departe, chiar dacă m-am vaccinat. În jurul meu, vecinii, nici mască nu poartă, mă iau la mișto dacă mă văd cu masca la magazin. Fiecare alege cum vrea să trăiască, eu așa am ales. Eu vreau să mai trăiesc‟, spune, pe un ton hotărât, femeia.

De altfel, doamna a fost singurul călător din Autogara Focșani care a menționat ceva de vaccinare, majoritatea oamenilor plângându-se în mod special de faptul că sunt constrânși de împrejurări să poarte masca de protecție. Prin stațiile de microbuz din oraș, cam bătea vântul la orele prânzului, din loc în loc zărindu-se câte un bătrân cu o sacoșă ponosită de plastic, și cu câțiva leuți strânși în palmele îmbătrânite de muncă și necazuri. Leneșe, micobuzele rulau pe străzile Focșaniului scăldat într-o baie de lumină, în timp ce vântul încerca în zadar să izgonească razele călduțe ale soarelui de martie.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here