De câțiva ani, divorțurile nu mai sunt doar atributul exclusiv al instanțelor, căsătoriile putând fi desfăcute inclusiv în fața notarului, într-o procedură mult mai rapidă și cu costuri mult mai scăzute. Pe lângă aceasta, un divorț la notar se desfășoară între „patru pereți”, procedura fiind una de maximă discreție. Singura condiție, fără de care nu se poate, este ca părțile să se înțeleagă. Și, firește, să fie respectată raza de competență, pentru că un notar care are cabinetul în municipiu, de exemplu, se poate ocupa doar de divorțurile care în mod normal ar fi soluționate la Judecătoriei Focșani.
Procedura unui divorț la notar este simplă și, de la caz la caz, în funcție de situație, pot fi mai multe întâlniri succesive până sunt stabilite toate detaliile. La prima întâlnire se întocmește dosarul, iar părțile sunt înștiințate că au un termen de 30 de zile în care trebuie să se decidă definitiv. În cazul în care sunt copii minori, se face o adresă către Serviciul de Asistență Socială, se efectuează ancheta care ulterior este prezentată în fața notarului, iar părinții trebuie să decidă asupra programului de vizită, asupra sumei lunare care trebuie plătită drept pensie alimentară și la cine rămân copiii.
Pe acest subiect am stat de vorbă cu notarul focșănean Cătălin Vrabie, care ne-a dezvăluit că, în ultimii doi, trei ani, numărul divorțurilor la notar a crescut. Cauzele, potrivit acestuia, pot fi mai multe, în condițiile în care notarii se pot ocupa atât de divorțurile în cazul cuplurilor care nu au proprietăți împreună sau copii minori, cât și de proceduri mai complexe.
„Cred că, odată cu trecerea timpului, se diseminează și informația și așa se află că divorțul la notar este și rapid și ieftin, deși în continuare foarte mulți știu doar de divorțul la instanță. Dar cu cât trece timpul și numărul divorțurilor soluționate la notariat crește, automat crește și gradul de informare al populației. Părțile vin la notar pentru un divorț motivate fiind de termenul scurt și de costurile mult mai mici. La un divorț în instanță avem și termene mult mai lungi, dar și costurile sunt mai mari.
Spre exemplu, un divorț fără copii minori și fără bunuri costă aproximativ 900 de lei la notar. Dacă sunt copii, mai costă undeva la 200 de lei în plus. Copiii nu trebuie să fie prezenți decât dacă au mai mult de 12 ani, situație în care trebuie să îi audiez. Dar dacă sunt mai mici nu, își face treaba Serviciul de Asistență Socială. Și faptul că procedura este mai simplă și mai ieftină îi determină să vină la notar, dar în același timp cred că ține și de dinamica vieții sociale, în sensul că tinerii nu mai sunt atât de mult legați de o căsnicie dacă apare o oportunitate în viață.
Am observat că tinerii își fac o viață comună – adică se căsătoresc – înainte să aibă un job, după care vine jobul la București, Bacău sau în alt oraș – pentru că e o foarte mare mobilitate în ceea ce privește joburile. Iar în momentul când au apărut asemenea situații, în care unul dintre soți este într-o anumită localitate cu jobul și celălalt într-o altă localitate, de regulă apar probleme.
De cele mai multe ori, divorțurile la notariat sunt divorțuri aflate într-o fază de început a vieții de familie. Adică vorbim de divorțuri la oameni tineri – 20, 25, 35 de ani. Tineri care au făcut acest pas, s-au căsătorit, își dau seama după o perioadă scurtă de 2, 3 ani că nu merge, nu au bunuri împreună, nu au copii și este foarte ușor să desfacă o căsătorie. Am observat că s-a schimbat foarte mult și abordarea din perspectiva socială. Adică dacă acum 20 sau 25 de ani a fi divorțat era un stigmat, acum nu mai este. Nu mai există acea percepție.
Tinerii se gândesc mai des la divorț și din cauză că nu au copii. Un copil ține mai mult familia aproape. Și faptul că nu au o proprietate împreună este un factor care ușurează luarea unei asemenea decizii. Nu avem nimic împreună, nu avem copii, de mâine divorțăm și fiecare pe drumul lui. La noi procedura este simplă față de cea de la instanță, rapidă. Și dacă soții se înțeleg, durează 30 de zile. Acesta este termenul minim impus de lege.
Procedura spune că părțile vin și depun cerere la notar, semnează cererea, notarul este obligat să le dea un termen de 30 de zile – în eventualitatea în care se răzgândesc. Iar după acest termen minim de 30 de zile poate elibera certificatul de divorț, dacă părțile stăruie în decizia lor de a divorța. Spre deosebire de divorțurile la instanță, procedura notarială este mult mai rapidă și mult mai simplă, chiar și în cazul în care sunt bunuri. În sensul că se poate face divorț și partaj foarte rapid. Iar dacă nu sunt bunuri, procedura este mult mai rapidă.
În momentul în care ai proprietăți, în momentul în care ai planuri împreună, ai copii, atunci lucrurile se termină mai greu. În cazul în care au copii nu este ceva complicat, dar procedura este un pic diferită. În aceste situații, este implicat și Serviciul de Asistență Socială, noi facem o solicitare către ei și le cerem să ne prezinte un document referitor la ancheta socială. Este aceeași procedură ca la instanță, în timpul anchetei urmând a se stabili dacă imobilul în care părțile au convenit ca minorul/ minorii să locuiască îndeplinește criteriile sau dacă părintele care primește în grijă copiii are toate condițiile astfel încât minorii să aibă o viață normală. În acest context sunt analizate veniturile părinților, proprietatea – dacă au sau nu proprietate, dacă sunt condiții corespunzătoare. La final, rezultatul anchetei sociale ne este prezentat nouă, iar documentul face parte din dosarul de divorț.
Divorțul la notar înseamnă în esență acordul părților asupra tuturor aspectelor. Acord al părților fie că vorbim de programul de vizită, modul în care își petrec copiii vacanțele, ce sumă minimă lunară este de plată ca pensie alimentară, unde va locui copilul sau copiii, ce se întâmplă cu bunurile dobândite în timpul căsătoriei. Toate lucrurile acestea, care sunt de discutat la încheierea unei căsătorii, presupun acordul părților. Dacă părțile nu sunt de acord asupra unui singur lucru, notarul nu poate încheia divorțul. Noi nu putem decide în numele părților, acest lucru îl face doar instanța.
Divorțul în sine este un act simplu. Dar au fost situații în care a fost nevoie să dau mai multe termene, pentru că părțile nu s-au înțeles. Adică nu se puseseră de acord apropo de programul de vizită, de suma care trebuia plătită lunar copiilor. Din experiența mea, procedura este mai ușoară și pentru copii, pentru că la instanță sunt chemați acolo, de față cu toată lumea. Eu le spun mereu acest lucru: ca să finalizăm procedura de divorț, trebuie să vă înțelegeți. În momentul în care nu v-ați înțeles, mergeți la instanță.
Sunt situații în care părinții spun că exercită în comun autoritatea părintească, stabilesc la cine vor sta copiii, iar celălalt părinte poate veni oricând să îi viziteze. Moment în care sunt eliminate orice discuții viitoare despre program, concedii și așa mai departe. E clar că părinții au căzut la o înțelegere, este o relație firească, normală și copilul va sta la ambii părinți. Urmează ca ei să pună în practică acest lucru și să găsească soluții pentru ca și unul și altul să își aloce timp. Dar acolo nu mai e rolul notarului. Dacă ulterior nu se înțeleg, ajung în instanță, pentru exercitarea autorității părintești, dar e o altă discuție.
De multe ori vin la notar, spun că au decis să divorțeze, dar că mai sunt lucruri de discutat. De exemplu, legat de cuantumul sumei, caz în care mai facem și pe mediatorii, deși nu sunt chestiuni care să ne privească pe noi, notarii. Dar ei vor să fie notarul de față, vor ca notarul să audă toate aceste discuții și pentru ca în final actul pe care îl semnează să reflecte discuțiile pe care le-au avut și să se și înțeleagă de ce au ajuns la un anumit rezultat. Unii însă vin cu totul stabilit, pentru că se informează, există informații peste tot, au prieteni care au divorțat la notar și întreabă ce trebuie să știe despre procedură. Au fost și situații în care nu s-au înțeles, au venit cu o variantă, pe parcursul procedurii s-au răzgândit, au început cu reproșuri și nu s-a finalizat divorțul la notar, au mers la instanță.
Pe de altă parte, există și situații când s-au răzgândit după 30 de zile și nu au mai divorțat. Mă gândesc că poate o procedură cu mai multe termene poate le-ar mai da o șansă să rămână împreună. Mai ales în situația în care au copii. Dar când sunt doi tineri, nu au copii iar decizia lor nu îi afectează decât pe ei personal, lucrurile pot fi foarte simple și clare. Dar poate în momentul în care decizia de a divorța afectează copiii, poate că procedura ar trebui să fie un pic mai lungă, termene mai multe. Probabil în multe cazuri nu se va finaliza cu o înțelegere între părți și o împăcare. Dar și un caz din 20, din 50, tot ar fi mai bine pentru copii, în condițiile în care părțile cu adevărat și-ar reveni și ar crea cadrul familial corect necesar dezvoltării unui copil.
Un alt motiv pentru care oamenii aleg să divorțeze la notariat este acela că vorbim despre o procedură extrem de privată. La instanță, vrând-nevrând se află, informația este deja publică, numele se publică pe portal, în sală ședința este deschisă și așa mai departe. Pe când la notariat lucrurile sunt extrem de private. Vii la notariat, ai stabilit termenul, știi doar tu, știe doar notarul, ai făcut certificatul, se trimite la Starea Civilă și cam asta este.
Noi nici nu întrebăm, nu este rolul unui notar să întrebe de ce cuplul divorțează, ci doar să autentifice o voință a părților, de fapt asta face notarul. În urma definitivării procedurii, se eliberează certificatul de divorț, care constituie actul cu care se demonstrează faptul că un cuplu a divorțat. În cazul în care există bunuri comune, bunuri dobândite în timpul căsătoriei, nu este obligatoriu ca în timpul divorțului să existe și un partaj. Adică părțile pot divorța, dar pot rămâne în continuare proprietari în indiviziune pe bunurile respective, pe care le pot ulterior valorifica împreună sau le pot partaja. Sunt proceduri diferite care pot fi făcute împreună, dar și separat.
La noi foarte puțini vin cu avocați. Pentru că întotdeauna clientul pune în balanță costurile. Dacă există bunuri de valoare considerabilă, atunci clienții sunt dispuși să plătească onorariu avocatului, pentru a discuta prin intermediul lui anumitre lucruri – care nu țin neapărat de divorț, ci de partaj. Dar avem și destul de multe divorțuri cu copii minori. Cel puțin cele care se încheie la notar și sunt și copii minori la mijloc, e clar că ambii părinți își asumă exercitarea îndatoririlor chiar dacă ele se fac separat, în ideea ca minorii să treacă cât mai ușor de această fază. Am destul de multe divorțuri în care soții se înțeleg, au găsit soluții să își împartă timpul cu copiii, au o relație firească între adulți față de copii.
Eu nu știu cazuri în care lucrurile s-au rupt total și în care efectiv unul dintre părinți nu mai vrea să audă de familie. E posibil să fie, însă de regulă când situația este atât de conflictuală în cuplu, părțile ajung cu divorțul în instanță”, a explicat Cătălin Vrabie.
