Alexandru Mija, vrânceanul care conduce Orchestra de Tineret a Uniunii Europene

0
2076

„Frunzărind” știrile pe AGERPRES, aflu că managerul Orchestrei de Tineret a Uniunii Europene (UEYO), tânărul dirijor Alexandru Mija, va conduce astăzi, pentru prima dată, orchestra Filarmonicii de stat din Oradea, oferind publicului meloman un program „cu muzică energizantă şi exuberantă”, două simfonii compuse de Mozart şi Schubert.

De la agenția națională de știri aflu și că Alexandru Mija este vrâncean, născut în 1989 la Mărășești. Asta mă face curioasă, așa că-l caut, normal, pe facebook și pe google, unde dau, printre altele, de un interviu publicat, în luna decembrie a anului trecut, pe site-ul evelinepauna.ro. La întrebarea „Cine ești tu, Alexandru?”, răspunsul este o adevărată incursiune în copilăria de pe meleaguri vrâncene a celui care acum „este muzician, dirijor şi manager de proiecte al European Union Youth Orchestra”:

„Știi, asta e o întrebare pe care încerc să mi-o adresez foarte frecvent, cu diferite valențe, în funcție de context. De altfel, deși nu vreau să îmi atribui calități de psiholog, cred că ar trebui să facem cu toții un exercițiu de sinceritate și să ne răspundem acestei întrebări cu regularitate și… fără menajamente. Dincolo de asta, sunt muzician, dirijor și manager de proiecte al Orchestrei de Tineret a Uniunii Europene.

          Sunt născut în Vrancea, la Mărășești, deși am petrecut numeroși ani ai copilăriei și primii ani ai adolescenței alături de părinți, bunici, verișori, fie la munte, fie la câmpie, pe malul iazului sau în lanul de porumb, în căpițe de fân sau în jurul unei mese rotunde la care ne adunam cu toții în fiecare seară. Se spuneau multe povești, bancuri, se depănau amintiri și… se mânca bine. Țin foarte mult la aceste amintiri, conștient că am fost martorul unei lumi care apune încet, și pe care am datoria de a o păstra vie în memorie și în suflet. Din păcate, mulți dintre oamenii de care m-am înconjurat în copilărie stau la o altă masă acum, iar eu îi mai pot vizita doar acolo, în livada veșnică a satului.

          Am studiat vioara timp de 12 ani, beneficiind de o educație muzicală foarte bună în Focșani, urmând conștiincios același drum pe care sora mea Alina pornise cu 4 ani înaintea mea. A fost un moment providențial, întrucât ideea de a urma studii muzicale a fost exclusiv a unchiului nostru din București, antropologul Gheorghiță Geană, care ne vizita frecvent și care a identificat „particule de talent” pentru un domeniu care era complet necunoscut în familia noastră, muzica. Nici nu știu dacă i-am mulțumit vreodată îndeajuns de mult, asta poate și pentru că m-a deturnat de la visul meu de a fi…mecanic de locomotivă.

          În 2008 am făcut pasul spre București, moment în care m-am desprins de acasă, de locurile și oamenii dragi. Tata a venit cu mine la București și vedeam că bucuria pasului către capitală era mai mare decât iminenta lipsă de acasă. În schimb, cu mama nu am putut să vorbesc pe îndelete decât a doua zi, fiind copleșită de emoție. Bucureștiul și Universitatea Națională de Muzică au însemnat pasul cătrea marea mea întâlnire cu muzica, dirijatul de orchestră, prima dragoste, viața de cămin, minunățiile și nenorocirile vieții de adult. De fapt, pasul către o nouă etapă, cea de adult responsabil sau de om mare, așa cum cu toții visăm să ajungem atunci când suntem copii. Ce iluzie…

          Totodată, Bucureștiul a reprezentat și primul contact cu managementul artistic, prin participarea mea la 3 ediții de Festival Enescu și 2 de Concurs Enescu, în calitate de membru al echipei de organizare, ceea ce ulterior s-a dovedit a fi și trambulina care m-a propulsat în efervescenta Europă muzicală, prin care am hoinărit in ultimii 5 ani, când am și părăsit România pentru a locui la Londra, Veneția și Ferrara, înainte de revenirea în țară, petrecută foarte recent”.

Din același interviu aflu că Alexandru Mija a început să studieze vioara la 6 ani, însă muzica a descoperit-o „mult mai târziu”. „Problema cea mai mare pe care am întâmpinat-o în primii ani a fost aceea a tracului față de scenă. Puteam să studiez ore în șir în intimitatea locuinței noastre, însă niciodată nu am fost în stare să cânt pe scenă la nivelul de performanță dorit, spre dezamăgirea mea și disperarea profesoarei de vioară. Am vrut să renunț la un moment dat, însă inspirația aceleiași profesoare de a îmi sugera să schimb macazul către dirijatul de orchestră m-a așezat din nou pe drumul muzicii. Doar schimbasem ruta. Ce știu sigur e că la momentul respectiv nu aveam habar de dirijatul de orchestră, motiv pentru care am început să citesc și să cercetez domeniul cu mult interes. Apoi am vizionat și ascultat o înregistrare cu Carlos Kleiber dirijând Simfonia a IV-a de Brahms cu Orchestra Radiodifuziunii Bavareze. Atunci am descoperit muzica…”, spune Alexandru Mija.

Mă întorc la AGERPRES și citesc că „timp de doi ani, vocea lui Alexandru Mija a fost auzită la postul de Radio România Muzical, ca realizator de emisiuni. S-a implicat în managementul Festivalului şi Concursului Internaţional George Enescu, unde a contribuit la organizarea a patru ediţii de festival şi două de concurs. Din 2017, este managerul Orchestrei de Tineret a Uniunii Europene (EUYO), ansamblu pe care preşedintele Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker îl numea „cel mai bun ambasador posibil pentru Uniunea Europeană”.

Sursa foto: evelinepauna.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here