VIDEO și GALERIE FOTO: Interviu cu preotul Avedis Mandalian: „Toată viața ne-am străduit să trăim în așa fel încât să nu luăm nici măcar soarele cuiva cu umbra noastră”

0
554

Focșaniul adormit sub soarele târziu de toamnă începe să prindă viață încă de la primele ore ale zilei. În apropierea Parcului Bălcescu, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, a fost ridicată Biserica armenească „Sfânta Maria” din Focșani, considerată pe atunci una dintre cele mai mari biserici de piatră din oraș. Înconjurat de o natură care încă se încăpățănează să rămână verde, lăcașul de cult tânjește după oamenii săi; tot mai puțini.

De opt ani, protoiereul și vicarul general al Arhiepiscopiei Armene din România, Avedis Mandalian, este parohul Bisericii armenești „Sfânta Maria” din Focșani, și spune că este: „cel mai vechi preot armean din țară. Slujesc în România din ’78. Am slujit în București, Brăila, Constanța, și acum sunt la Focșani. Focșaniul este menționat în istorie cu acest nume într-o scrisoare a unui negustor armean, Vartan Focșăneanul în 1542. A doua menționare a Focșaniului este în perioada unui alt armean, respectiv domnitorul Ioan Vodă cel Cumplit”.

„Ăsta este visul armeanului: unde merge, să-și facă biserică, una frumoasă”

Visul armeanului este ca, în fiecare loc în care poposește, să ridice o bisericuță, spune pr. Avedis Mandalian. Lăcașul de cult în care ne aflăm a fost construit spre sfârșitul secolului al XVIII-lea, în jurul anului 1785, însă preotul crede că în locul acestuia ar fi existat o altă biserică din lemn. În acest moment, Focșaniul mai are alte două biserici armenești, una pe str. Cotești, având hramul „Sf. Gheorghe”, iar cealaltă se află pe str. Dionisos, în spatele gării, și poartă hramul „Sfânta Înviere”. „În perioada 1780, ca să construiești așa o biserică, la dimensiunea asta, trebuia să existe o comunitate bine închegată și finanțată. Erau și armeni localnici stabiliți aici cu mult înainte, dar, fiind o perioadă tulbure, erau și armeni care veneau de prin Basarabia, Polonia ca să facă comerț. Probabil că le-a mers foarte bine din moment ce au investit în acest lăcaș de cult. Ăsta este visul armeanului: unde merge, să-și facă biserică, și una frumoasă. Pe atunci a existat o familie bogată, Ferharth care a adus o contribuție importantă la ridicarea lăcașului. În spatele bisericii era cimitirul unde sunt și acum cruci și pietre funerare, cimitir care a fost funcțional până la 1850”, mai spune pr. Avedis Mandalian.

Doar zidurile stau mărturie vechii construcții; nici măcar catapeteasma nu este cea originală, însă toți care au avut ocazia să o vadă pe ce actuală, i-au spus parohului că este una dintre cele mai frumoase catapetesme din toate bisericile pe care le-au văzut în România.

O comunitate mică, dar cu iubire de Dumnezeu

Comunitatea armenească din Focșani nu este numeroasă. „Nu erau foarte mulți armeni nici atunci, undeva la 100 și ceva de persoane, negustori. Acum, dacă-i numărăm pe degete sunt vreo 15-18 armeni.” Chiar dacă timpul a trecut, iar populația armenilor a scăzut, iubirea față de credință nu a pălit.„Statul armean este primul stat din lume care a recunoscut creștinismul din anul 301 și am rămas devotați primelor trei sinoade ecumenice, iar întreaga noastră activitate religioasă se bazează pe perioada bisericii creștine primare; mai simplu și mai legați de rădăcină. Respectăm pe toată lumea, suntem deschiși către toți, nu ținem decât să fim lăsați în pace să facem și noi ce trebuie, în conformitate cu tradițiile și canoanele noastre. Toată viața ne-am străduit să trăim în așa fel încât să nu luăm nici macar soarele cuiva cu umbra noastră. Am fost cetățeni fideli ai țării, ne-am identificat idealurile cu cele ale poporului român, ne înțelegem foarte bine, niciodată nu au fost probleme, nici măcar o scânteie de conflict”, subliniază pr. Avedis Mandalian.

Spirit calm, atent cu fiecare om care se oprește să-i vorbească, pr. Mandalian, așa cum este cunoscut, a reușit să le trezească interesul chiar și românilor care vin la slujbe, cu toate că acestea se oficiază, în mare parte, în limba armeană clasică. „Avem aceleași taine, Liturghia este aproape la fel, doar că oficiem slujba în limba armeană clasică, dar mai slujim și în limba română. În ceea ce privește Liturghia, există deja o traducere a ei astfel încât credincioșii să poată urmări slujba și să o înțeleagă. Majoritatea armenilor din comunitățile mai mici nu mai cunosc limba armeană. E o problemă. Iar în situația asta, venim în sprijinul lor astfel încât noi să ne păstrăm tradiția, iar ei să înțeleagă permanent ceea ce se întâmplă. În zile de sărbătoare vin la biserică și 20, chiar 30, mai vin și români. În România avem o istorie de mai bine de un mileniu; sunt comunități în care nu mai există decât unul sau doi armeni care au biserică”, mai spune el.

Pe urmele bunicului…

Viața  i-a purtat pașii preotului Avedis Mandalian în mai multe locuri atât din țară, cât și din străinătate. S-a născut în Mediaș, a studiat la Blaj, apoi a plecat în Armenia la Teologie; când a revenit în România a slujit în biserici din Constanța, București, Brăila, Galați, Roman, Bacău iar acum, s-a stabilit în Focșani. „Bunicul meu a fost preot la Suceava 50 de ani, tatăl meu a fost născut în Turcia, iar după masacru a venit în România. A ajuns în Ardeal, s-a căsătorit acolo; mama era româncă. M-am născut la Mediaș și am studiat la Blaj, deci am terminat liceul într-un oraș de faimă al școlii românești. După ce am terminat liceul, am plecat în Armenia și am studiat acolo Teologia.E greu să spun ce m-a atras. Știi doar de unde vine, nu poți spune că te-a atras ceva, simți că acolo ți-e locul. Sunt dintre cei fericiți care au făcut toată viața ce le-a plăcut; l-am slujit pe Dumnezeu și oamenii mei, comunitățile prin care am trecut timp de 40 și ceva de ani”, spune împăcat preotul.

Era o zi specifică de toamnă, prin 1978, când, proaspătul preot Avedis Mandalian poposea în Focșani. Tot atunci a oficiat prima slujbă în biserica „Sfânta Maria”. Orașul i-a plăcut încă de atunci. Era micuț și liniștit. „Am slujit și în București, Constanța, dar nu-mi plac orașele mari, aglomerate. Mi-a plăcut Focșaniul și Dumnezeu a vrut să ajung din nou aici. În 1918-1919, bunicul meu a fost hironit preot în Focșani, a fost profesor la Școala armeană de aici. Mie îmi place foarte mult Focșaniul, țin la el; focșănenii sunt oameni deosebiți.

La sinodul al patrulea ecumenic, Biserica Armeană nu a participat, din motive obiective, eram angrenați într-un război cu Imperiul Persan, noi ne-am dovedit credința pe câmpul de luptă, prin vărsare de sânge. Neparticipând la celelalte sinoade ecumenice, am rămas biserici necalcedoniene; de fapt, denumirea corectă este: biserici răsăritene vechi. Sunt cinci biserici răsăritene vechi. Noi suntem deschiși, primim în bisericile noastre și preoți creștini, și preoți catolici, cine vrea să coparticipe la slujbă, să fie alături de noi, avem toată deschiderea”, este mesajul pe care-l transmite pr. Avedis Mandalian.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here