În urmă cu aproximativ 19 ani, scriitorul, profesorul și ziaristul vrâncean Florin Muscalu a fost victima unui accident rutier. Avea doar 57 de ani și, probabil, mii de gânduri, cărora urma să le dea viață cu ajutorul condeiului. Anul acesta, Asociația Culturală Florin Muscalu va lansa proiectul „O trăsurică de purtat vremea și arta”, în memoria regretatului om de cultură, proiectul fiind susținut de Consiliul Județean Vrancea.
Florin Muscalu a fost redactor şef adjunct la „Revista V”, secretarul Cenaclului Uniunii Scriitorilor din România – Focşani (1979-1989). Și-a făcut debutul literar în Revista „Luceafărul” (seria E. Barbu – 1964) și a fost fondator al „Revistei V” şi al revistei „Tomis”. Debutul editorial și l-a făcut în 1970, cu „Ţara bătrânului fotograf‟ (Editura Eminescu). A fost autorul a zece volume de poezie şi al unei lucrări de critică şi istorie literară, intitulată „Dicţionarul scriitorilor şi publiciştilor vrânceni de la origini până în anul 2000‟. Despre opera sa au scris critici literari cunoscuți, precum: I. Negoiţescu, Al. Piru, Const. Ciopraga, Cornel Regman, Mihai Cimpoi, Laurenţiu Ulici ş.a.
O viață dedicată scrisului
Cărțile publicate de Florin Muscalu sunt: „Ţara bătrânului fotograf‟ (1970, Editura Eminescu), „Lupoaica albă‟ (1976, Editura Cartea Românească), „Jurământ pe apa vie‟ (1977, Editura Junimea), „În hainele scumpe-ale mierlei‟ (1985, Editura Junimea), „Viaţa şi vremea‟ (1987, Editura Cartea Românească), „Cartea de origini‟ (1991, Editura Porto Franco), „Arta ceaiului‟ (1992, Editura Porto Franco), „Sfântul Aer şi prietenii săi‟ (1996, Editura „Revista V”), „Chipul şi Asemănarea‟ (1998, Editura „Revista V”), „Dicţionarul scriitorilor şi publiciştilor vrânceni de la origini până în anul 2000‟ (1999, Editura „Revista V”).
De-a lungul carierei sale, Florin Muscalu a obținut premii importante, precum: Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Iaşi (pentru „Arta ceaiului‟) – 1992; Premiul „Revistei V” (pentru „Cartea de Argint‟) – 1991; Premiul „Spaţiul mioritic” al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova (pentru „Sfântul Aer şi prietenii săi‟) – 1996. De asemenea, Florin Muscalu a fost membru titular al Uniunii Scriitorilor din România, începând din 1976.
„Florin Muscalu s-a remarcat prin îndrăzneală artistică‟
Așa-l descrie criticul literar Alex. Ștefănescu pe Florin Muscalu, în prefața cărții „Lupoaica albă”, apărută în 2015, la editura ieșeană Timpul. „Cea mai stranie și emoționantă imagine folosită vreodată de un poet pentru evocarea lui Eminescu îi aparține lui Florin Muscalu. În poezia Luna, din volumul său de debut, Țara bătrânului fotograf, publicat în 1970, el face presupunerea că Luna este craniul fabulos-fosforescent al marelui poet. Eram în ultimul an de facultate când am citit această poezie, dar metafora mi-a rămas în amintire. Chiar și în prezent, dacă într-o noapte mă uit la Lună, văd, sub puterea sugestiei, figura cosmicizată a lui Eminescu, privind lumea de foarte sus, așa cum obișnuia să o privească. Încă de la primele sale versuri, apărute în 1964 în revista Luceafărul, Florin Muscalu s-a remarcat prin îndrăzneală artistică (nu și prin teribilism)‟, notează criticul.
Florin Muscalu a impresionat nu doar prin modul în care-și scria textele, ci și prin ținuta îngrijită și elegantă. „Când l-am întâlnit, odată, la Focșani, la o lansare a unei cărți publicate de Traian Olteanu (cu care am fost prieten și pe care l-am îndrăgit pentru că iradia bunătate), Florin Muscalu era îmbrăcat în costum și cravată, ceea ce m-a frapat. Poeții au de obicei o altă „uniformă”, aceea pe care o ironizează caustic Eminescu: «Nespălat, neras să umbli,/ Și rufos și deșuchet −/ Toate-acestea împreună/ te arat-a fi poet.»”, mai observă Alex. Ștefănescu în „Jugul privighetorilor‟, care mai adaugă și faptul că: „Poetul pare inepuizabil. Nu se plictisește niciodată și nici nu devine plictisitor. Dacă ar trebui să folosim un singur cuvânt pentru a-l caracteriza, acesta ar fi prospețime‟.
Proiect susținut de Consiliul Județean Vrancea. Proiecte nerambursabile conform prevederilor Legii nr. 350/2005
